Decizia nr. 1460/2010

Augustin Zegrean - președinte

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 29 alin. (5) și (7) din Legea nr. 317/2004

privind Consiliul Superior al Magistraturii, excepție ridicată de Călin Mocanu în Dosarul nr. 9.020/1/2009 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 19 martie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 9.020/1/2009, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 29 alin. (5) și (7) din Legea nr. 317/2004

privind Consiliul Superior al Magistraturii. Excepția a fost ridicată de Călin Mocanu în cadrul soluționării contestației în anulare formulate împotriva Deciziei nr. 3.272 din 11 iunie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal, prin care s-a respins ca nefondat recursul declarat de acesta împotriva sentinței civile nr. 3.373 din 3 decembrie 2008 a Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin care s-a admis excepția inadmisibilității acțiunii pentru lipsa procedurii prealabile și, în consecință, s-a respins acțiunea în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia arată că i s-a restrâns în mod injust și nerezonabil pe motiv că nu a respectat procedura prealabilă - dreptul de acces la instanță și posibilitatea analizării efective, în fond, a cererii de către o instanță națională, deși a exercitat în termen legal calea de atac a recursului întemeiat pe dispozițiile

art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 . Invocă, de asemenea, jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului referitoare la dreptul la un proces echitabil și la dreptul la acces efectiv la o instanță de judecată.

Totodată, arată că textele de lege criticate au o formulare lacunară, nefăcând referire într-un sens sau altul la personalul asimilat judecătorilor și procurorilor ce participă la examenul de capacitate organizat de Consiliul Superior al Magistraturii. Astfel, recursul declarat de personalul asimilat judecătorilor și procurorilor împotriva hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii de validare a rezultatelor examenului de capacitate va fi calificat ca acțiune întemeiată pe

Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , pe când un recurs identic ca temei și natură juridică exercitat de către un judecător sau procuror împotriva aceleiași hotărâri de plen a Consiliului Superior al Magistraturii - va fi calificat ca acțiune întemeiată pe dispozițiile criticate din

Legea nr. 317/2004

și va fi soluționat de Înalta Curte de Casație și Justiție pe fondul său.

Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece dispozițiile de lege criticate nu creează per se o situație discriminatorie, legiuitorul putând institui reglementări corespunzătoare unor proceduri speciale, adresate unei categorii expres și limitativ prevăzute de subiecți de drept. Totodată, arată că faptul că, prin intermediul dispozițiilor de lege criticate, a fost instituită o competență specială și exclusivă a instanței supreme în ceea ce privește contestarea legalității actelor emise de Consiliul Superior al Magistraturii privind cariera și drepturile judecătorilor și procurorilor nu este de natură să îngrădească în niciun fel liberul acces al contestatorului la justiție, care - deși nu poate învesti Înalta Curte de Casație și Justiție cu cererea sa (contestatorul nefăcând parte din categoria strict și limitativ prevăzută de lege a subiecților de drept cărora norma în discuție le este destinată), se poate adresa instanței de drept comun în materia contenciosului administrativ, determinată potrivit dispozițiilor

art. 10 din Legea nr. 554/2004

și ale art. 3 pct. 1 din Codul de procedură civilă, având însă obligația de a respecta cerințele legii-cadru, printre care și procedura prealabilă instituită de art. 7 din aceasta.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile

art. 29 alin. (5) și (7) din Legea nr. 317/2004

privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 827 din 13 septembrie 2005, cu modificările și completările ulterioare, având următorul conținut:

"(5) Hotărârile plenului privind cariera și drepturile judecătorilor și procurorilor se redactează în cel mult 20 de zile și se comunică de îndată. [...]

(7) Hotărârile prevăzute la alin. (5) pot fi atacate cu recurs, de orice persoană interesată, în termen de 15 zile de la comunicare sau de la publicare, la Secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție."

Autorul excepției de neconstituționalitate susține că prevederile de lege criticate încalcă dispozițiile constituționale ale art. 11 privind dreptul internațional și dreptul intern, ale art. 20 referitoare la tratatele internaționale privind drepturile omului, ale art. 21 privind accesul liber la justiție, ale art. 61 privind rolul și structura Parlamentului, ale art. 129 privind folosirea căilor de atac și ale art. 148 privind integrarea în Uniunea Europeană, precum și dispozițiile art. 6 paragraful 1 privind dreptul la un proces echitabil, art. 13 privind dreptul la un recurs efectiv și art. 14 privind interzicerea discriminării, din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că, asupra dispozițiilor

art. 29 alin. (5) și (7) din Legea nr. 317/2004 , raportate la art. 21 din Constituție, s-a pronunțat prin mai multe decizii, de exemplu, prin

Decizia nr. 634 din 26 iunie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 577 din 22 august 2007, și prin

Decizia nr. 485 din 20 aprilie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 383 din 10 iunie 2010. Cu acele prilejuri, Curtea a reținut că textele de lege criticate prevăd că persoana interesată are posibilitatea de a formula recurs la Secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la hotărârea pronunțată de plenul Consiliului Superior al Magistraturii referitoare la cariera și drepturile judecătorilor și procurorilor și de a beneficia pe tot parcursul acestei proceduri de toate garanțiile necesare asigurării unui proces echitabil.

Întrucât nu au apărut împrejurări noi, care să determine schimbarea jurisprudenței Curții Constituționale în această materie, soluțiile adoptate în precedent, precum și considerentele pe care acestea se întemeiază își mențin valabilitatea și în cauza de față.

În plus, Curtea reține că, având în vedere că dispozițiile de lege criticate prevăd o cale de atac împotriva hotărârilor Consiliului Superior al Magistraturii referitoare la cariera și drepturile judecătorilor și procurorilor, nu se poate susține că acestea îngrădesc accesul liber la justiție, garantat de art. 21 din Legea fundamentală.

Cât privește celelalte critici ale autorului excepției de neconstituționalitate, Curtea constată că acestea nu pot fi primite, deoarece Curtea se pronunță numai asupra constituționalității dispozițiilor de lege criticate, iar nu asupra interpretării date de către instanța de judecată unei norme de lege în vederea determinării dispozițiilor legale aplicabile litigiului. Or, Curtea observă că, în realitate, autorul excepției critică soluția pronunțată de către Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția contencios administrativ și fiscal, și anume faptul că aceasta a calificat cererea sa ca fiind o acțiune în contencios administrativ, căreia i se aplică regulile (inclusiv obligativitatea procedurii prealabile) prevăzute de

Legea nr. 554/2004 , iar nu ca fiind un recurs întemeiat pe dispozițiile

art. 29 din Legea nr. 317/2004 , recurs care - așa cum a stabilit instanța de judecată - se poate formula numai împotriva hotărârilor Consiliului Superior al Magistraturii privind cariera și drepturile judecătorilor și procurorilor, iar nu împotriva hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii de validare a examenului de capacitate susținut de personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor.

În final, Curtea reține că dispozițiile constituționale ale art. 61 privind rolul și structura Parlamentului și ale art. 148 privind integrarea în Uniunea Europeană nu au relevanță în cauza de față.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 29 alin. (5) și (7) din Legea nr. 317/2004

privind Consiliul Superior al Magistraturii, excepție ridicată de Călin Mocanu în Dosarul nr. 9.020/1/2009 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 9 noiembrie 2010.