Decizia nr. 1546/2010

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 12 din Legea nr. 678/2001

privind prevenirea și combaterea traficului de persoane, excepție ridicată de Mariana Tofan în Dosarul nr. 2.353/105/2009 al Tribunalului Prahova - Secția penală.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, sens în care face trimitere la jurisprudența în materie.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 1 iunie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 2.353/105/2009, Tribunalul Prahova - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 12 din Legea nr. 678/2001

privind prevenirea și combaterea traficului de persoane, excepție ridicată de Mariana Tofan.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că prevederile legale menționate încalcă dispozițiile constituționale ale art. 25 alin. (2) privind dreptul cetățeanului român de a-și stabili domiciliul oriunde în țară, de a emigra și de a reveni în țară, art. 26 alin. (2) referitoare la dreptul persoanei de a dispune în anumite condiții de ea însăși și art. 53 alin. (2) referitoare la împrejurările în care poate fi restrâns exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți, deoarece operează cu o terminologie ambiguă, care permite o interpretare restrictivă a acestora. Astfel, legiuitorul a incriminat, în contradicție cu Legea fundamentală, un comportament ce lezează drepturile persoanei de a-și stabili în mod liber reședința pe baza propriei voințe.

De asemenea, incriminarea acțiunilor de cazare sau primire a unor persoane ori atragerea acestora prin abuz de autoritate în scopul unei posibile "exploatări" contravine dreptului constituțional prevăzut de art. 26 alin. (2), deoarece în accepțiunea dreptului fundamental se include și posibilitatea persoanelor de a obține foloase de ordin material din expunerea sexuală a propriului corp.

În plus, prin incriminarea contestată se aduce atingere și art. 53 alin. (2) din Constituție, deoarece drepturile prevăzute în art. 25 alin. (2) și art. 26 alin. (2) din Legea fundamentală sunt restrânse până la eliminarea lor.

Tribunalul Prahova - Secția penală opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 12 din Legea nr. 678/2001 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 783 din 11 decembrie 2001, așa cum au fost modificate prin articol unic pct. 1 din

Legea nr. 287/2005

privind aprobarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 79/2005

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 678/2001

privind prevenirea și combaterea traficului de persoane, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 917 din 13 octombrie 2005, care au următorul conținut:

- Art. 12: "(1) Constituie infracțiunea de trafic de persoane recrutarea, transportarea, transferarea, cazarea sau primirea unei persoane, prin amenințare, violență sau prin alte forme de constrângere, prin răpire, fraudă ori înșelăciune, abuz de autoritate sau profitând de imposibilitatea acelei persoane de a se apăra sau de a-și exprima voința, ori prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase pentru obținerea consimțământului persoanei care are autoritate asupra altei persoane, în scopul exploatării acestei persoane, și se pedepsește cu închisoare de la 3 la 12 ani și interzicerea unor drepturi.

(2) Traficul de persoane săvârșit în una dintre următoarele împrejurări:

a) de două sau mai multe persoane împreună;

b) s-a cauzat victimei o vătămare gravă a integrității corporale sau a sănătății;

c) de un funcționar public în exercițiul atribuțiilor de serviciu constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 5 ani la 15 ani și interzicerea unor drepturi.

(3) Dacă fapta a avut ca urmare moartea sau sinuciderea victimei, pedeapsa este închisoare de la 15 la 25 de ani și interzicerea unor drepturi."

Autorul excepției de neconstituționalitate susține că prin dispozițiile legale criticate sunt încălcate prevederile constituționale ale art. 25 alin. (2) privind dreptul cetățeanului român de a-și stabili domiciliul oriunde în țară, de a emigra și de a reveni în țară, art. 26 alin. (2) referitoare la dreptul persoanei de a dispune în anumite condiții de ea însăși și art. 53 alin. (2) referitoare la împrejurările în care poate fi restrâns exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile legale criticate au mai fost supuse controlului său din perspectiva unor critici similare. Astfel, cu prilejul pronunțării

Deciziei nr. 74 din 8 februarie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 177 din 14 martie 2007, Curtea a statuat că nu poate primi susținerea autorului excepției privind ambiguitatea termenilor, textul criticat definind clar conținutul infracțiunii de trafic de persoane, fără ca prin dispozițiile pe care le cuprinde să contravină în vreun fel Constituției. Astfel, este evident nefondată susținerea autorului excepției că

art. 12 din Legea nr. 678/2001

lezează drepturile persoanei de a-și stabili în mod liber reședința pe baza propriei voințe, deoarece Constituția României, reglementând libera circulație, prevede în art. 25 alin. (1) că "Dreptul la liberă circulație, în țară și în străinătate, este garantat. Legea stabilește condițiile exercitării acestui drept". Rezultă că dreptul la liberă circulație vizează libertatea de mișcare a cetățeanului, textul constituțional reglementând ambele aspecte care formează acest drept fundamental, și anume libera circulație pe teritoriul României și libera circulație în afara teritoriului țării. Or, modalitățile enumerate de text, respectiv, prin recrutare, transportare, transferare, cazare sau primire prin amenințare, violență sau prin alte forme de constrângere, prin răpire, fraudă ori înșelăciune, abuz de autoritate sau profitând de imposibilitatea unei persoane de a se apăra sau de a-și exprima voința, reprezintă tocmai preocuparea legiuitorului de a evita vicierea acestui drept și nu, în ultimul rând, de a-l proteja.

În ceea ce privește încălcarea dispozițiilor constituționale ale art. 26 alin. (2) referitoare la dreptul persoanei de a dispune de ea însăși, Curtea constată că în accepțiunea acestora nu poate fi inclusă posibilitatea obținerii de foloase de ordin material prin expunerea sexuală a propriului corp în așa fel încât să aducă atingere dreptului și libertăților altora, ordinii publice sau bunelor moravuri. Prin urmare, exploatarea sexuală a unei persoane, chiar cu acordul acesteia, reprezintă un grav atentat la ordinea publică și nu în ultimul rând la libertatea de voință și acțiune a oricărei persoane în acord cu exigențele morale. Iată de ce, pornind de la premisa potrivit căreia unul din gardienii cinstei publice îl reprezintă legea, este evident că, prin incriminarea faptelor contestate, legiuitorul a urmărit tocmai protecția dreptului constituțional invocat.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 12 din Legea nr. 678/2001

privind prevenirea și combaterea traficului de persoane, excepție ridicată de Mariana Tofan în Dosarul nr. 2.353/105/2009 al Tribunalului Prahova Secția penală.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 25 noiembrie 2010.