Decizia nr. 1450/2010

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 16 alin. (1) și (7), art. 17, art. 18, art. 19 alin. (1), art. 25 alin. (1) și (3), art. 26 alin. (3), art. 27, art. 28, art. 33 alin. (1) și

art. 34 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

privind regimul juridic al contravențiilor și a ordonanței în ansamblul său, precum și a prevederilor

art. 95 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

privind circulația pe drumurile publice, excepție ridicată de Ion Mircioagă în Dosarul nr. 238/272/2009 al Tribunalului Hunedoara - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 29 martie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 238/272/2009, Tribunalul Hunedoara - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 16 alin. (1) și (7), art. 17, art. 18, art. 19 alin. (1), art. 25 alin. (1) și (3), art. 26 alin. (3), art. 27, art. 28, art. 33 alin. (1) și

art. 34 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

privind regimul juridic al contravențiilor și a ordonanței în ansamblul său, "respectiv prevederilor

art. 867 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 ". Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de petentul Ion Mircioagă într-o cauză având ca obiect soluționarea recursului împotriva Sentinței civile nr. 387 din 27 aprilie 2009 a Judecătoriei Orăștie prin care i s-a respins plângerea civilă privind anularea unui proces-verbal de contravenție.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul excepției precizează că prevederile criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 1 alin. (3) privind statul de drept, ale art. 20 alin. (1) referitoare la tratatele internaționale privind drepturile omului, ale art. 23 alin. (8) privind unele drepturi ale celui reținut sau arestat, ale art. 73 alin. (3) lit. k) privind reglementarea contenciosului administrativ prin lege organică și ale art. 115 alin. (1) privind legea specială de abilitare a Guvernului, precum și celor ale art. 6 paragraful 2 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil. În acest sens, arată că textele de lege criticate instituie vinovăția contravențională, prin folosirea noțiunii de "contravenient" și prin faptul că sarcina probei în procedura judiciară contravențională de drept comun aparține petentului și încalcă astfel prezumția de nevinovăție. Dispozițiile criticate instituie prezumția legală absolută privind legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, stabilind în sarcina contravenientului răsturnarea acestei prezumții pentru a-și dovedi nevinovăția, și nicidecum în sarcina celui care a stabilit vinovăția.

Totodată, susține că sunt încălcate și prevederile art. 73 alin. (3) lit. k) și ale art. 115 alin. (1) din Constituție, deoarece materia contravențională aparține domeniului contenciosului administrativ, reglementat exclusiv prin lege organică, având în vedere "raporturile stabilite între cetățean și autoritățile publice prin acte administrative, iar nu raporturi constatate unilateral, ca un liber arbitru, de un organ constatator, de al cărui subiectivism depinde măsura prezumtivei încălcări a conduitei prescrise printr-un act normativ".

Tribunalul Hunedoara - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, invocând în acest sens jurisprudența constantă a Curții Constituționale, și anume

deciziile nr. 659/2009 , nr. 608/2009, nr. 1.333/2009, nr. 1.324/2009 și nr. 559/2008.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum rezultă din încheierea de sesizare, îl constituie prevederile art. 16 alin. (1) și (7), art. 17, art. 18, art. 19 alin. (1), art. 25 alin. (1) și (3), art. 26 alin. (3), art. 27, art. 28, art. 33 alin. (1) și

art. 34 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

privind regimul juridic al contravențiilor și ordonanța în ansamblul său, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 180/2002 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 268 din 22 aprilie 2002, cu modificările și completările ulterioare. Textele criticate punctual fac parte din cap. II al ordonanței, intitulat "Constatarea contravenției", cap. III, intitulat "Aplicarea sancțiunilor contravenționale", și cap. IV, intitulat "Căile de atac", iar în cuprinsul acestora sunt reglementate aspecte procedurale referitoare la cuprinsul procesului-verbal de contravenție, condițiile de întocmire a acestuia și sancțiunea aplicabilă în cazul lipsei unor mențiuni, precum și soluționarea căilor de atac.

Totodată, potrivit încheierii de sesizare, obiect al excepției de neconstituționalitate îl constituie și prevederile " art. 867 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 ". Din examinarea conținutului notelor scrise prin care s-a invocat excepția de neconstituționalitate rezultă că, în realitate, obiect al excepției îl constituie prevederile

art. 95 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

privind circulația pe drumurile publice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, iar indicarea " art. 867 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

privind circulația pe drumurile publice" în dispozitivul încheierii de sesizare ca obiect al excepției se datorează unei greșeli materiale.

Prevederile

art. 95 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

au următorul conținut: "Încălcarea dispozițiilor prezentei ordonanțe de urgență, altele decât cele care întrunesc elementele constitutive ale unei infracțiuni, constituie contravenție și se sancționează cu avertisment ori cu amendă ca sancțiune principală și, după caz, cu una dintre sancțiunile contravenționale complementare prevăzute la art. 96 alin. (2)."

Autorul excepției consideră că dispozițiile de lege menționate încalcă dispozițiile constituționale ale art. 1 alin. (3) privind statul de drept, ale art. 20 alin. (1) referitoare la tratatele internaționale privind drepturile omului, ale art. 23 alin. (8) privind unele drepturi ale celui reținut sau arestat, ale art. 73 alin. (3) lit. k) privind reglementarea contenciosului administrativ prin lege organică și ale art. 115 alin. (1) privind legea specială de abilitare a Guvernului, precum și ale art. 6 paragraful 2 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care garantează prezumția de nevinovăție.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că s-a pronunțat în numeroase cazuri asupra constituționalității prevederilor criticate, sub aspectul unor critici asemănătoare celor formulate în prezenta cauză.

Astfel, prin

Decizia nr. 608 din 28 aprilie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 16 iunie 2009, Curtea a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 16 alin. (1) și (7), art. 17, art. 18, art. 19 alin. (1), art. 25 alin. (1) și (3), art. 26 alin. (3), art. 27, art. 28, art. 33 alin. (1) și

art. 34 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

privind regimul juridic al contravențiilor și a ordonanței în ansamblul său, precum și a prevederilor

art. 95 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

privind circulația pe drumurile publice, excepție ridicată de același autor ca și cel din prezentul dosar, Ion Mircioagă.

Cu acel prilej Curtea a reiterat jurisprudența sa constantă în materia

Ordonanței Guvernului nr. 2/2001 , potrivit căreia utilizarea de către legiuitor a noțiunii de "contravenient" nu are semnificația înfrângerii prezumției de nevinovăție consacrate de art. 23 alin. (11) din Constituție. De asemenea, Curtea a statuat că din procedura de soluționare a plângerii împotriva procesuluiverbal de stabilire și sancționare a contravenției nu rezultă răsturnarea sarcinii probei, ci, mai degrabă, exercitarea dreptului la apărare.

Referitor la obligația contravenientului de a-și dovedi nevinovăția în legătură cu fapta reținută în sarcina sa de către organul constatator, Curtea s-a pronunțat prin

Decizia nr. 1.096 din 8 septembrie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 695 din 15 octombrie 2009, reținând cu acel prilej că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției se bucură de prezumția de legalitate, însă, atunci când este formulată o plângere împotriva acestuia, este contestată chiar prezumția de care se bucură. În acest caz, instanța de judecată competentă va administra probele prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal. Cel care a formulat plângerea nu trebuie să își demonstreze propria nevinovăție, revenind instanței de judecată obligația de a administra tot probatoriul necesar stabilirii și aflării adevărului. Chiar dacă

art. 47 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

face referire la dispozițiile Codului de procedură civilă, instanțele de judecată nu pot face aplicarea strictă a regulii onus probandi incumbit actori, ci, din contră, chiar ele trebuie să manifeste un rol activ pentru aflarea adevărului, din moment ce contravenția intră sub incidența art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Prin urmare, nu se poate susține răsturnarea sarcinii probei.

Întrucât criticile de neconstituționalitate privesc, în esență, aceleași aspecte și având în vedere că nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenței Curții Constituționale, soluțiile și considerentele deciziilor menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față.

Referitor la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 95 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

privind circulația pe drumurile publice, Curtea constată că autorul acesteia nu a formulat critici de neconstituționalitate distincte față de cele referitoare la prevederile

Ordonanței Guvernului nr. 2/2001 . Or, instanța de contencios constituțional nu se poate substitui autorului excepției sub aspectul motivării acesteia, astfel că, având în vedere și prevederile

art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 , potrivit cărora "Sesizările trebuie făcute în formă scrisă și motivate", urmează să respingă ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 95 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

privind circulația pe drumurile publice.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

1. Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 95 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

privind circulația pe drumurile publice, excepție ridicată de Ion Mircioagă în Dosarul nr. 238/272/2009 al Tribunalului Hunedoara - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.

2. Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 16 alin. (1) și (7), art. 17, art. 18, art. 19 alin. (1), art. 25 alin. (1) și (3), art. 26 alin. (3), art. 27, art. 28, art. 33 alin. (1) și

art. 34 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

privind regimul juridic al contravențiilor și a ordonanței în ansamblul său, excepție ridicată de același autor în același dosar.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 4 noiembrie 2010.