Decizia nr. 608/2009

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Carmen Cătălina Gliga - procuror

Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor "art. 16 alin. (1) și (7), art. 17, art. 18, art. 19 alin. (1) și (3), art. 26 alin. (3), art. 28, art. 29, art. 33 alin. (1) și ale

art. 34 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

privind regimul juridic al contravențiilor, precum și ale

art. 867 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

privind circulația pe drumurile publice", excepție ridicată de Ion Mircioagă în Dosarul nr. 10.781/325/2007 al Tribunalului Timiș - Secția comercială și de contencios administrativ, cauză ce face obiectul Dosarului nr. 2.478D/2008 al Curții Constituționale.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea dispune a se face apelul și în Dosarul nr. 2.599D/2008, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 16 alin. (1), art. 19 alin. (1) și ale

art. 34 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

privind regimul juridic al contravențiilor, excepție ridicată de Gheorghe Mădălin Dincă în Dosarul nr. 1.450/300/2008 al Tribunalului București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Președintele Curții, văzând identitatea parțială de obiect a acestor cauze, din oficiu, pune în discuție problema conexării lor.

Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu propunerea de conexare a cauzelor.

Curtea, în temeiul art. 14 și al

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , dispune conexarea Dosarului nr. 2.599D/2008 la Dosarul nr. 2.478D/2008, care a fost primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate referitoare la dispozițiile criticate din

Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 , arătând că acestea au fost examinate în numeroase rânduri de Curtea Constituțională, iar jurisprudența astfel creată se menține și în prezenta cauză. Cât privește dispozițiile " art. 867 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

privind circulația pe drumurile publice", arată că, în realitate, este vorba de art. 87 alin. (1) din acest act normativ, însă, în lipsa unei motivări care să vizeze în mod individual această excepție, pune concluzii de respingere a sa ca inadmisibilă.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:

Prin Încheierea din 13 octombrie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 10.781/325/2007, Tribunalul Timiș - Secția comercială și de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor "art. 16 alin. (1) și (7), art. 17, art. 18, art. 19 alin. (1) și (3), art. 26 alin. (3), art. 28, art. 29, art. 33 alin. (1) și ale

art. 34 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

privind regimul juridic al contravențiilor, precum și ale

art. 867 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

privind circulația pe drumurile publice."

Prin Încheierea din 8 decembrie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 1.450/300/2008, Tribunalul București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor "art. 16, art. 19 și ale

art. 34 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

privind regimul juridic al contravențiilor."

Excepțiile de neconstituționalitate au fost ridicate de Ion Mircioagă, respectiv de Gheorghe Mădălin Dincă, în cauze având ca obiect soluționarea unor plângeri contravenționale.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin, în esență, că utilizarea în cuprinsul

Ordonanței Guvernului nr. 2/2001

a noțiunii de "contravenient" determină încălcarea prezumției de nevinovăție, principiu înfrânt și prin aceea că textele de lege criticate instituie o prezumție legală absolută privind legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, stabilind în sarcina contravenientului obligația răsturnării sarcinii probei, și nicidecum în sarcina agentului constatator, care a stabilit vinovăția. Acesta poate încheia în mod abuziv un proces-verbal de constatare a contravenției, de vreme ce nu este obligatorie prezența contravenientului, iar pe baza consemnărilor din procesul-verbal, tot agentul constatator stabilește vinovăția contravenientului, exercitând astfel atribuții specifice numai instanței de judecată. Or, principiul statului de drept presupune înfăptuirea justiției prin instanțe independente și imparțiale, precum și garantarea dreptului la apărare și realizarea unui proces echitabil. În motivarea excepției ce constituie obiectul Dosarului nr. 2.478D/2008, autorul acesteia mai arată că sunt încălcate și prevederile art. 73 alin. (3) lit. k) și ale art. 115 alin. (1) din Constituție, deoarece materia contravențională aparține domeniului contenciosului administrativ, reglementat exclusiv prin lege organică, având în vedere "raporturile stabilite între cetățean și autoritățile publice prin acte administrative, și nu raporturi constatate unilateral, ca un liber arbitru, de un organ constatator, de al cărui subiectivism depinde măsura prezumtivei încălcări a conduitei prescrise printr-un act normativ".

Tribunalul Timiș - Secția comercială și de contencios administrativ, exprimându-se asupra excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor "art. 16 alin. (1) și (7), art. 17, art. 18, art. 19 alin. (1) și (3), art. 26 alin. (3), art. 28, art. 29, art. 33 alin. (1) și ale

art. 34 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

privind regimul juridic al contravențiilor, precum și a prevederilor

art. 867 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

privind circulația pe drumurile publice", ce constituie obiectul Dosarului nr. 2.478D/2008, "constată că aceasta este întemeiată", fără să-și motiveze însă opinia.

Tribunalul București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, care a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate ce constituie obiectul Dosarului nr. 2.599D/2008, nu își exprimă opinia, contrar prevederilor

art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale.

Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.

Guvernul, exprimându-și punctul de vedere în Dosarul nr. 2.478D/2008, apreciază că excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 16 alin. (1), art. 17, art. 18, art. 19 alin. (1), art. 26 alin. (3), art. 28, art. 29, art. 33 alin. (1) și ale

art. 34 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

privind regimul juridic al contravențiilor este neîntemeiată, astfel cum a constatat Curtea Constituțională prin

deciziile sale nr. 967/2008 , nr. 183/2003, nr. 259/2007 sau nr. 490/2008. În plus, apreciază că aceleași dispoziții atacate nu contravin prevederilor art. 115 alin. (1) raportat la art. 73 alin. (3) lit. k) din Constituție, deoarece

Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

reglementează o procedură administrativă specială, de constatare și sancționare a contravențiilor. Deși competența de soluționare a căii de atac împotriva hotărârii judecătorești având ca obiect o plângere contravențională revine secției de contencios administrativ a tribunalului, reglementarea contravențională nu poate fi asimilată celei privind contenciosul administrativ. Totodată, precizează că ordonanțele guvernului, fie emise în baza unei legi de abilitare, fie de urgență, sunt acte normative cu valoare de lege, fiind supuse aprobării Parlamentului.

Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile art. 16 alin. (1) și (7), art. 17, art. 18, art. 19 alin. (1) și (3), art. 26 alin. (3), art. 28, art. 29, art. 33 alin. (1) și ale

art. 34 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 , modificată și completată, sunt constituționale, astfel cum a statuat Curtea Constituțională prin

deciziile nr. 349/2003

sau nr. 380/2003. Cât privește dispozițiile

art. 87 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

privind circulația pe drumurile publice, arată că, în urma republicării ordonanței, acestea se regăsesc, în prezent, la art. 95 alin. (1) și consideră că sunt conforme normelor constituționale invocate. În plus, apreciază că prevederile art. 1 alin. (3) din Legea fundamentală, invocate, nu au incidență în cauză.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum precizează autorul excepției de neconstituționalitate invocate în Dosarul nr. 2.478D/2008, îl constituie dispozițiile "art. 16 alin. (1) și (7), art. 17, art. 18, art. 19 alin. (1), art. 25 alin. (1) și (3), art. 26 alin. (3), art. 27, art. 28, art. 33 alin. (1) și ale

art. 34 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

privind regimul juridic al contravențiilor, precum și ale ordonanței în ansamblul său, respectiv prevederile

art. 87 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

privind circulația pe drumurile publice". Totodată, potrivit dispozitivului încheierii instanței de judecată care a sesizat Curtea în același dosar, obiectul excepției îl constituie dispozițiile "art. 16 alin. (1) și (7), art. 17, art. 18, art. 19 alin. (1) și (3), art. 26 alin. (3), art. 28, art. 29, art. 33 alin. (1) și ale

art. 34 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

privind regimul juridic al contravențiilor, precum și ale

art. 867 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

privind circulația pe drumurile publice".

Întrucât Curtea constată o diferență în ceea ce privește obiectul excepției de neconstituționalitate precizat de autorul acesteia în notele scrise și cel indicat în dispozitivul încheierii instanței de judecată, aceasta urmează să se pronunțe asupra dispozițiilor de lege indicate în dispozitivul încheierii de sesizare, aceasta fiind, potrivit

art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 , actul prin care Curtea Constituțională este învestită cu soluționarea excepției de neconstituționalitate. Totodată, Curtea constată că indicarea " art. 867 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

privind circulația pe drumurile publice" în dispozitivul încheierii de sesizare ca obiect al excepției se datorează unei greșeli materiale, Curtea urmând a lua în considerare dispozițiile art. 87 alin. (1) din ordonanță, așa cum arată, de altfel, autorul în motivarea excepției.

Referitor la conținutul prevederilor criticate din

Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

privind regimul juridic al contravențiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, cu modificările și completările ulterioare, ce constituie obiectul prezentei excepții de neconstituționalitate, acestea reglementează procedura de constatare a contravenției: art. 16 alin. (1) și (7), art. 17, art. 18 și art. 19 alin. (1) și (3); procedura de aplicare a sancțiunii contravenționale: art. 26 alin. (3), art. 28 și art. 29, respectiv exercitarea căilor de atac: art. 33 alin. (1) și art. 34 alin. (1).

Cât privește prevederile

art. 87 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

privind circulația pe drumurile publice, Curtea constată că, în urma republicării actului normativ în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, acestea se regăsesc la art. 95 alin. (1) și au următorul conținut: "(1) Încălcarea dispozițiilor prezentei ordonanțe de urgență, altele decât cele care întrunesc elementele constitutive ale unei infracțiuni, constituie contravenție și se sancționează cu avertisment ori cu amendă ca sancțiune principală și, după caz, cu una dintre sancțiunile contravenționale complementare prevăzute la art. 96 alin. (2)."

Autorii excepției invocă încălcarea prevederilor art. 1 alin. (3) privind principiul statului de drept, art. 16 - "Egalitatea în drepturi", art. 21 - "Accesul liber la justiție", art. 23 alin. (11) [și nu alin. (8) ] referitoare la prezumția de nevinovăție, art. 24 - "Dreptul la apărare", art. 73 alin. (3) lit. k) privind reglementarea prin lege organică în materia contenciosului administrativ și ale art. 115 alin. (1) din Constituție, potrivit cărora Parlamentul poate adopta o lege specială de abilitare a Guvernului pentru a emite ordonanțe în domenii care nu fac obiectul legilor organice. De asemenea, sunt invocate dispozițiile art. 6 paragraful 2 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care garantează prezumția de nevinovăție.

Analizând excepția de neconstituționalitate, Curtea Constituțională constată că aceasta urmează să fie respinsă, astfel:

Majoritatea dispozițiilor criticate din

Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

privind regimul juridic al contravențiilor au mai fost analizate de Curtea Constituțională prin raportare la critici asemănătoare și față de aceleași norme constituționale și convenționale invocate și în prezenta cauză. Prin

Decizia nr. 407 din 4 noiembrie 2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 839 din 25 noiembrie 2003,

Decizia nr. 43 din 24 ianuarie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 175 din 23 februarie 2006,

Decizia nr. 259 din 20 martie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 279 din 26 aprilie 2007, sau

Decizia nr. 787 din 3 iulie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 583 din 4 august 2008, Curtea, pentru argumentele acolo reținute, a respins ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate. Totodată, Curtea a examinat și constituționalitatea

Ordonanței Guvernului nr. 2/2001

în integralitatea ei, pronunțându-se în sensul respingerii excepției prin

Decizia nr. 349 din 18 septembrie 2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 780 din 6 noiembrie 2003, sau

Decizia nr. 1.260 din 25 noiembrie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 25 din 12 ianuarie 2009, astfel că cele reținute de Curte cu toate acele prilejuri își găsesc valabilitatea și în cauza de față.

Cât privește excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 95 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

privind circulația pe drumurile publice, invocată în Dosarul nr. 2.478D/2008, Curtea constată că autorul acesteia nu a formulat critici de neconstituționalitate distincte față de cele referitoare la prevederile

Ordonanței Guvernului nr. 2/2001 . Or, instanța de contencios constituțional nu se poate substitui autorului excepției sub aspectul motivării acesteia, astfel că, având în vedere și prevederile

art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 , potrivit cărora "Sesizările trebuie făcute în formă scrisă și motivate", urmează să respingă ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 95 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

privind circulația pe drumurile publice.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

I. Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 16 alin. (1) și (7), art. 17, art. 18, art. 19 alin. (1) și (3), art. 26 alin. (3), art. 28, art. 29, art. 33 alin. (1) și ale

art. 34 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

privind regimul juridic al contravențiilor, excepție ridicată de Ion Mircioagă în Dosarul nr. 10.781/325/2007 al Tribunalului Timiș -Secția comercială și de contencios administrativ și, parțial, de Gheorghe Mădălin Dincă în Dosarul nr. 1.450/300/2008 al Tribunalului București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

II. Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 95 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

privind circulația pe drumurile publice, excepție ridicată de Ion Mircioagă în Dosarul nr. 10.781/325/2007 al Tribunalului Timiș - Secția comercială și de contencios administrativ.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 28 aprilie 2009.