Decizia nr. 349/2003

Nicolae Popa - președinte

Costica Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Șerban Viorel Stanoiu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Ioan Vida - judecător

Paula C. Pantea - procuror

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

Ordonanței Guvernului nr. 2/2001

privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări prin

Legea nr. 180/2002 , cu modificările ulterioare, excepție ridicată de Streche Culai în Dosarul nr. 2.480/2003 al Judecătoriei Sectorului 2 București.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției ca neîntemeiată, deoarece folosirea notiunii de "contravenient" nu aduce atingere dispozițiilor invocate de autor în susținerea criticii de neconstituționalitate, având în vedere ca în dreptul românesc contravențiile au fost scoase de sub incidența legii penale. De altfel, Curtea s-a mai pronunțat prin Decizia nr. 183/2003 asupra constituționalității mai multor prevederi din actul normativ atacat, iar în prezenta cauza nu au intervenit elemente noi care să determine schimbarea jurisprudenței.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 7 aprilie 2003, pronunțată în Dosarul nr. 2.480/2003, Judecătoria Sectorului 2 București a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

Ordonanței Guvernului nr. 2/2001

privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări prin

Legea nr. 180/2002 , cu modificările ulterioare.

Excepția a fost ridicată de Streche Culai în dosarul de mai sus ce avea ca obiect plângerea formulată împotriva unui proces-verbal de constatare a unei contravenții.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține ca dispozițiile

Ordonanței Guvernului nr. 2/2001

sunt neconstituționale, deoarece utilizarea în mod constant a notiunii de "contravenient", anterior întocmirii procesului-verbal de constatare a săvârșirii contravenției, la întocmirea procesului-verbal de aplicare a sancțiunii, la aplicarea sancțiunii și până la soluționarea definitivă a plângerii de către instanța de judecată competența, are în vedere persoana vinovata de săvârșirea unei contravenții înainte ca hotărârea judecătorească sa devină irevocabilă și executorie. Prin aceasta se încalcă dispozițiile art. 23 alin. (8) din Constituție, referitoare la prezumția de nevinovatie în materie penală, dar care, în opinia autorului, se aplică și în materie contravențională, precum și prevederile art. 6 paragraful 2 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Totodată, dispozițiile criticate contravin și prevederilor art. 1 alin. (3) din Constituție, întrucât principiul statului de drept presupune existenta unor instanțe independente și impartiale, constituite în scopul soluționării cauzelor pe cale de judecată, cu respectarea garanțiilor procesuale privind dreptul la apărare și realizarea unui proces echitabil. Or, acest lucru nu se realizează în cazul de fața, deoarece dreptul de constatare și aplicare a sancțiunilor contravenționale aparține, potrivit dispozițiilor criticate, unor funcționari administrativi. Dispozițiile criticate "instituie prezumția legală absolută privind legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, stabilind în sarcina contravenientului răsturnarea acestei prezumții pentru a-și dovedi nevinovatia, și nicidecum în sarcina celui care a stabilit vinovăția".

Judecătoria Sectorului 2 București opineaza în sensul că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor criticate este neîntemeiată, întrucât utilizarea notiunii de "contravenient" nu încalcă prezumția de nevinovatie, care este incidența în materie penală, atâta timp cat exista posibilitatea persoanei sancționate sa formuleze plângere împotriva procesului-verbal de contravenție la instanța judecătorească. Totodată,

cap. IV din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

- "Cai de atac" - este destinat garantarii dreptului la apărare și la un proces echitabil, prin posibilitatea instanței de judecată de a verifica legalitatea și temeinicia procesului-verbal respectiv.

Potrivit

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate. De asemenea, în conformitate cu dispozițiile

art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificările ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituției Avocatul Poporului.

Guvernul considera ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât dispozițiile criticate respecta întocmai prevederile art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Astfel, potrivit dispozițiilor

art. 31-36 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 , contravenientul are la dispoziție calea de atac necesară pentru a contesta sancțiunea aplicată, și anume posibilitatea de a formula în termen de 15 zile de la data inmanarii sau comunicării procesului-verbal de constatare a contravenției. Plângerea se soluționează de instanța de judecată, iar hotărârea acesteia poate fi atacată cu recurs. În cadrul procesului contravenientul are dreptul să fie asistat de un avocat, iar potrivit

art. 34 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 , pot fi administrate orice alte probe prevăzute de lege în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal de constatare a contravenției. Referitor la prezumția de nevinovatie, apreciază ca, potrivit art. 23 alin. (8) din Constituție și art. 6 paragraful 2 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, aceasta operează numai în materie penală, or, în speta, avem de-a face cu un proces civil în care instanța urmează sa verifice temeinicia și legalitatea procesului-verbal de constatare a contravenției, sarcina probei revenind celui care emite o pretentie în fața instanței, și anume petentului.

Avocatul Poporului opineaza ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât prezumția de nevinovatie este specifică doar dreptului penal, potrivit dispozițiilor art. 23 alin. (8) din Constituție, asa cum s-a pronunțat și Curtea Constituțională în Decizia nr. 317/2001. Totodată, prin Decizia nr. 249/1997 Curtea Constituțională a statuat ca prezumția de nevinovatie este reglementată în legătură cu libertatea individuală a persoanei și privește reținerea, arestarea și soluționarea procesului penal, până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.

Folosirea notiunii de "contravenient" nu este facuta în același mod în care legislația penală utilizează notiunile de "invinuit" sau "inculpat", ci este facuta pentru caracterizarea unei persoane care a săvârșit o contravenție (o faptă ilegala cu un pericol social mai redus decât al unei infracțiuni). Totodată, procesul în care s-a invocat aceasta excepție este de natura contravențională, iar nu penală, motiv pentru care regulile constituționale privind prezumția de neconstituționalitate nu sunt aplicabile.

În ceea ce privește pretinsa încălcare a dreptului la un proces echitabil, apreciază ca aceasta sustinere este neîntemeiată, întrucât părțile beneficiază de toate garanțiile procesuale ale unui proces echitabil. Astfel, dispozițiile

Ordonanței Guvernului nr. 2/2001

prevăd ca împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției se poate face plângere, care va fi judecata în mod public de o instanța independenta și impartiala, stabilită prin lege.

În ceea ce privește invocarea încălcării prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (3), apreciază ca acestea nu au relevanta pentru soluționarea cauzei.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională constata ca a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

Ordonanței Guvernului nr. 2/2001

privind regimul juridic al contravențiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, aprobată cu modificări prin

Legea nr. 180/2002 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 268 din 22 aprilie 2002, cu modificările ulterioare.

Autorul excepției de neconstituționalitate susține ca prin dispozițiile legale criticate sunt incalcate prevederile art. 1 alin. (3), ale art. 20 și ale art. 23 alin. (8) din Constituție, precum și dispozițiile art. 6 pct. 2 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, al căror conținut este următorul:

- Art. 1 alin. (3) din Constituție: "România este stat de drept, democratic și social, în care demnitatea omului, drepturile și libertățile cetățenilor, libera dezvoltare a personalității umane, dreptatea și pluralismul politic reprezintă valori supreme și sunt garantate." ;

- Art. 20 din Constituție: "(1) Dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanta cu Declarația Universala a Drepturilor Omului, cu pactele și cu celelalte tratate la care România este parte.

(2) Dacă exista neconcordante între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale.";

- Art. 23 alin. (8) din Constituție: "Până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești de condamnare, persoana este considerată nevinovată.";

- Art. 6 pct. 2 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale: "Orice persoană acuzata de o infracțiune este prezumată nevinovată până ce vinovăția va fi legal stabilită."

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constata ca doua sunt problemele pe care le supune spre examinare autorul excepției, și anume: a) dacă noțiunea de contravenient implica stabilirea vinovatiei unei persoane acuzate de comiterea unei contravenții, înainte de orice judecata; b) dacă sancționarea contravenției de către o autoritate administrativă nu infrange principiul dreptului la un proces echitabil, în fața unei instanțe independente.

La ambele întrebări răspunsul este negativ.

Potrivit

art. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 , constituie contravenție fapta săvârșită cu vinovăție, stabilită și sancționată prin lege, ordonanța, prin hotărâre a Guvernului sau, după caz, prin hotărâre a consiliului local al comunei, orașului, municipiului sau al sectorului municipiului București, a consiliului județean ori a Consiliului General al Municipiului București.

Prin noțiunea de contravenient, folosită în cuprinsul ordonanței, este desemnată persoana cu privire la care agentul constatator a stabilit, în condițiile legii, ca a comis o faptă antisociala definită de legiuitor ca fiind contravenție.

Folosirea în actul normativ criticat a notiunii de contravenient nu implica însă declararea a priori a vinovatiei și a responsabilității persoanei împotriva căreia organele administrative abilitate dreseaza procesul-verbal de contravenție.

Din punctul de vedere al agentului constatator, aceasta persoana este vinovata și responsabilă, iar procesul-verbal întocmit are, până la rămânerea lui definitivă, caracterul unui act administrativ de constatare. Vinovăția și răspunderea contravenientului apar, în aceasta faza a procedurii contravenționale, ca elemente stabilite de organul administrativ abilitat, pe baza propriilor constatări și a probelor identificate de acesta în stabilirea existenței și a împrejurărilor comiterii faptei antisociale.

Nu se poate retine deci ca se încalcă principiul prezumției de nevinovatie, dat fiind ca persoana împotriva căreia s-a întocmit procesul-verbal de constatare a contravenției nu este pusă în fața unui verdict definitiv de vinovăție și de răspundere, ci doar în fața unui act administrativ de constatare, ale cărui efecte pot fi inlaturate prin exercitarea căilor de atac prevăzute de lege.

Procesul-verbal de constatare a contravenției stabilește definitiv vinovăția persoanei în cauza numai în condițiile în care aceasta nu înțelege să se folosească de căile de atac prevăzute de lege, dar în aceasta ipoteza nu se poate retine ca s-a înlăturat prezumția de nevinovatie, ci faptul ca, nefolosind căile de atac, contravenientul însuși și-a recunoscut vinovăția.

Vinovăția contravenientului se stabilește definitiv, de asemenea, în cazul în care acesta ataca în justiție procesul-verbal de constatare a contravenției, iar instanța respinge plângerea formulată de acesta. Nici în acest caz nu se poate retine ca s-a încălcat principiul prezumției de nevinovatie, căci răspunderea contravenientului a fost stabilită - asa cum prescriu Constituția și Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului - prin hotărâre judecătorească definitivă.

În ceea ce privește susținerea autorului excepției ca textul de lege criticat încalcă principiul dreptului la un proces echitabil, și aceasta sustinere este nefondata, în condițiile în care, asa cum s-a arătat, legea prevede posibilitatea atacarii în justiție a actului de constatare a contravenției și deci examinarea cazului de către un judecător independent și impartial.

În același sens s-a pronunțat Curtea Constituțională prin Decizia nr. 183 din 8 mai 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 425 din 17 iunie 2003, respingând excepția de neconstituționalitate având ca obiect mai multe dispoziții ale

Ordonanței Guvernului nr. 2/2001

privind regimul juridic al contravențiilor.

Deoarece nu au intervenit elemente noi care să determine schimbarea jurisprudenței Curții Constituționale, soluția și considerentele

Deciziei nr. 183/2003

își păstrează valabilitatea și în acest caz, astfel încât prezenta excepție de neconstituționalitate urmează să fie respinsă.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c), al art. 145 alin. (2), art. 1 alin. (3), art. 20 și al art. 23 alin. (8) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (1) și al

art. 25 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

Ordonanței Guvernului nr. 2/2001

privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări prin

Legea nr. 180/2002 , cu modificările ulterioare, excepție ridicată de Streche Culai în Dosarul nr. 2.480/2003 al Judecătoriei Sectorului 2 București.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 18 septembrie 2003.