Decizia nr. 1593/2010

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 108 și

art. 110 din Legea nr. 46/2008

- Codul silvic, precum și a dispozițiilor

art. 32 din Ordonanța Guvernului nr. 96/1998

privind reglementarea regimului silvic și administrarea fondului forestier național, excepție ridicată de Nicolae Maxim în Dosarul nr. 28.762/197/2009 al Judecătoriei Brașov.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 29 martie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 28.762/197/2009, Judecătoria Brașov a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 108 și

art. 110 din Legea nr. 46/2008

- Codul silvic, precum și a dispozițiilor

art. 32 din Ordonanța Guvernului nr. 96/1998

privind reglementarea regimului silvic și administrarea fondului forestier național, excepție ridicată de Nicolae Maxim.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că prevederile

art. 32 din Ordonanța Guvernului nr. 96/1998

contravin dispozițiilor "art. 115 alin. (1) din Constituția României (2003) [...]. Or, art. 73 alin. (3) lit. h) din Constituția României (2003) ne arată că infracțiunile, pedepsele și regimul executării acestora se reglementează numai prin lege organică. Așadar, Guvernul nu putea să legifereze în domeniul stabilirii unei infracțiuni și al pedepsei aplicabile acesteia. De precizat că în Constituția României (2001) în vigoare la data emiterii

Ordonanței nr. 96/1998

existau aceleași reglementări constituționale".

Totodată, atât dispozițiile

art. 32 din Ordonanța Guvernului nr. 96/1998 , cât și dispozițiile art. 108 și

art. 110 din Legea nr. 46/2008

contravin prevederilor constituționale ale art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea cetățenilor în fața legii, deoarece, de vreme ce prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior variază de la un an la altul, atunci 2 cetățeni care au sustras în ani diferiți aceeași cantitate de masă lemnoasă vor primi pedepse diferite după cum oscilează valoarea de referință a unui metru cub de masă lemnoasă pe picior.

În sfârșit, prevederile legale criticate contravin și dispozițiilor constituționale ale art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul la un proces echitabil și ale art. 20 referitoare la Tratatele internaționale privind drepturile omului, precum și dispozițiilor art. 6, 7 și 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, prin aceea că, introducând o discriminare patrimonială în modul de încadrare și sancționare a unei infracțiuni, se înfrânge noțiunea de proces echitabil, cu atât mai mult cu cât normele contestate nu sunt suficient de clare și previzibile încât să permită autorilor faptelor incriminate o înțelegere deplină a acestora.

Judecătoria Brașov opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 108 și

art. 110 din Legea nr. 46/2008

- Codul silvic, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 238 din 27 martie 2008, precum și dispozițiile

art. 32 din Ordonanța Guvernului nr. 96/1998

privind reglementarea regimului silvic și administrarea fondului forestier național, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 320 din 28 august 2008, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 122 din 26 februarie 2003.

Cât privește dispozițiile

Ordonanței Guvernului nr. 96/1998 , se constată că aceasta a fost abrogată prin

art. 139 lit. b) din Legea nr. 46/2008 .

Dispozițiile art. 108 și

art. 110 din Legea nr. 46/2008

au următorul conținut:

- Art. 108: "(1) Tăierea, ruperea, distrugerea, degradarea ori scoaterea din rădăcini, fără drept, de arbori, puieți sau lăstari din fondul forestier național și din vegetația forestieră situată pe terenuri din afara acestuia, indiferent de forma de proprietate, constituie infracțiune silvică și se sancționează după cum urmează:

a) cu închisoare de la 6 luni la 4 ani sau cu amendă, dacă valoarea prejudiciului produs este de cel puțin 5 ori mai mare decât prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior la data constatării faptei;

b) cu închisoare de la 6 luni la 4 ani, dacă valoarea prejudiciului produs este mai mică decât limita prevăzută la lit. a), dar fapta a fost săvârșită de cel puțin două ori în interval de un an, iar valoarea cumulată a prejudiciului produs depășește limita prevăzută la lit. a);

c) cu închisoare de la 2 ani la 6 ani, dacă valoarea prejudiciului produs este de cel puțin 20 de ori mai mare decât prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior la data constatării faptei;

d) cu închisoare de la 4 ani la 16 ani, dacă valoarea prejudiciului produs este de cel puțin 50 de ori mai mare decât prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, la data constatării faptei.

(2) Maximul pedepselor prevăzute la alin. (1) se majorează cu 3 ani, în cazul în care faptele au fost săvârșite în următoarele împrejurări:

a) de două sau mai multe persoane împreună;

b) de o persoană având asupra sa o armă sau o substanță narcotică ori paralizantă;

c) în timpul nopții;

d) în pădurea situată în arii naturale protejate de interes național.

(3) În cazul în care infracțiunile prevăzute la alin. (1) au fost săvârșite cu știrea sau cu acordul personalului silvic, nivelul minim valoric al prejudiciului pentru calificarea faptei ca infracțiune silvică se stabilește la o valoare de 2,5 ori mai mare decât prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior la data constatării faptei.

(4) Tentativa se pedepsește.";

- Art. 110: "(1) Furtul de arbori doborâți sau rupți de fenomene naturale ori de arbori, puieți sau lăstari care au fost tăiați ori scoși din rădăcini, din păduri, perdele forestiere de protecție, din terenuri degradate care au fost ameliorate prin lucrări de împădurire și din vegetația forestieră din afara fondului forestier național, precum și al oricăror altor produse specifice ale fondului forestier național constituie infracțiune și se sancționează după cum urmează:

a) cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă, dacă valoarea materialului lemnos sustras este de 5 până la 20 de ori inclusiv mai mare decât prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior;

b) cu închisoare de la 6 luni la 3 ani, dacă fapta a fost săvârșită de cel puțin două ori în interval de un an, iar valoarea cumulată a materialului lemnos depășește valoarea prevăzută la lit. a);

c) cu închisoare de la 2 ani la 6 ani, dacă valoarea materialului lemnos sustras este de peste 20 până la 50 de ori inclusiv mai mare decât prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior;

d) cu închisoare de la 4 ani la 16 ani, dacă valoarea materialului lemnos sustras depășește de 50 de ori prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior.

(2) Maximul pedepselor prevăzute la alin. (1) se majorează cu 3 ani în cazul în care faptele au fost săvârșite în următoarele împrejurări:

a) de două sau mai multe persoane împreună;

b) de o persoană având asupra sa o armă sau o substanță narcotică ori paralizantă;

c) în timpul nopții;

d) în pădurea situată în arii naturale protejate de interes național."

Autorul excepției de neconstituționalitate susține că prin dispozițiile legale criticate sunt încălcate prevederile constituționale ale art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea cetățenilor în fața legii, art. 20 referitoare la Tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul la un proces echitabil, art. 73 alin. (3) lit. h) referitoare la domeniul legilor organice, art. 115 alin. (1) referitoare la delegarea legislativă, precum și ale art. 6, 7 și 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele:

1. Cât privește excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 32 din Ordonanța Guvernului nr. 96/1998 , aceasta urmează a fi respinsă ca inadmisibilă, deoarece întreaga

Ordonanță a Guvernului nr. 96/1998

a fost abrogată prin

art. 139 lit. b) din Legea nr. 46/2008

și, potrivit

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, "Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești [...] privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare [...]". Împrejurarea că textul poate fi sau nu incident într-o anumită cauză ca urmare a aplicării art. 13 din Codul penal nu are relevanță asupra competenței Curții Constituționale, care, ținută fiind de o cauză expresă de inadmisibilitate, nu poate proceda la examinarea excepției pe fondul său.

2. Din examinarea dispozițiilor art. 108 și

art. 110 din Legea nr. 46/2008 , cuprinse în titlul VI "Răspunderi și sancțiuni", Curtea constată că acestea prevăd elementele constitutive ale infracțiunilor pe care le reglementează. În plus, art. 121 din Codul silvic menționează că "Prevederile prezentului titlu se completează cu dispozițiile Codului penal și ale Codului de procedură penală". Față de aceste dispoziții legale, nu se poate susține că legea nu întrunește toate condițiile de previzibilitate și accesibilitate. Dimpotrivă, examinarea textelor de lege criticate prin excepția de neconstituționalitate scoate în evidență că acestea definesc în măsură suficientă infracțiunile pe care le prevăd, descriind comportamentul ilegal incriminat și stabilind în mod expres pedepsele aplicabile. Este adevărat că prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior este stabilit, în baza art. 123 din Codul silvic, prin ordin al conducătorului autorității publice centrale care răspunde de silvicultură, dar această determinare se face în baza unei împuterniciri date prin lege organică, în acord cu art. 73 alin. (3) lit. h) din Constituție, iar evaluarea pagubelor are la bază criterii stabilite de lege (anexa nr. 1 la

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 85/2006

privind stabilirea modalităților de evaluare a pagubelor produse vegetației forestiere din păduri și din afara acestora, în cazul în care prejudiciul este produs prin fapte care, potrivit legii, constituie contravenții sau infracțiuni).

Așadar, determinarea prețului mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior se realizează în baza unor criterii obiective și legale, cu înlăturarea oricăror elemente subiective sau discreționare ce ar putea duce la încălcarea principiului legalității incriminării. În plus, nu poate fi primită nici critica autorului potrivit căreia prevederile contestate afectează principiul egalității în drepturi a cetățenilor în fața legii, deoarece stabilirea valorii materialului lemnos sustras se face raportat la o limită minimă și maximă față de prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior. Or, chiar dacă valoarea acestui preț oscilează de la an la an, limitele minime și maxime (de exemplu, de 5 până la 20 de ori inclusiv mai mare) care sunt determinante în stabilirea pedepselor vor fi aceleași. Altfel spus, existența infracțiunilor silvice este condiționată nu de valoarea, ci de volumul masei lemnoase extrase. În felul acesta se dă satisfacție deplină principiului legalității incriminării și se elimină arbitrarul în calificarea juridică a infracțiunilor silvice.

În sfârșit, nu poate fi primită nici critica referitoare la imposibilitatea subiecților activi de a cunoaște exigențele incriminatoare, prin aceea că legea utilizează un limbaj tehnic și greu accesibil destinatarilor săi, deoarece textele contestate au o redactare cu un înțeles univoc, nefiind susceptibil de o interpretare abuzivă sau arbitrară. De altfel, prin Hotărârea din 25 noiembrie 1996, pronunțată în Cauza Wingrove contra Marii Britanii, Curtea de la Strasbourg a decis că legea internă pertinentă, care înglobează atât dreptul scris, cât și pe cel nescris, trebuie să fie formulată cu o precizie suficientă pentru a permite persoanelor interesate - care pot apela, la nevoie, la sfatul unui specialist - să prevadă într-o măsură rezonabilă, în condițiile speței, circumstanțele care pot rezultă dintr-un act determinat. Or, nu se poate susține că dispozițiile legale criticate sunt private de o astfel de cerință, deoarece acestea nu fac altceva decât să incrimineze infracțiunile de furt de arbori doborâți sau rupți de fenomene naturale ori de arbori, puieți sau lăstari care au fost tăiați ori scoși din rădăcini din păduri, perdele forestiere de protecție, din terenuri degradate care au fost ameliorate prin lucrări de împădurire și din vegetația forestieră din afara fondului forestier național, precum și al oricăror altor produse specifice ale fondului forestier național sau de tăiere, rupere, distrugere, degradare ori scoatere din rădăcini, fără drept, de arbori, puieți sau lăstari din fondul forestier național și din vegetația forestieră situată pe terenuri din afara acestuia.

Așa fiind, câtă vreme previzibilitatea și predictibilitatea unei norme sunt asigurate, destinatarul acesteia este obligat să își modeleze conduita în mod corespunzător.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

1. Respinge ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 32 din Ordonanța Guvernului nr. 96/1998

privind reglementarea regimului silvic și administrarea fondului forestier național, excepție ridicată de Nicolae Maxim în Dosarul nr. 28.762/197/2009 al Judecătoriei Brașov.

2. Respinge ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 108 și

art. 110 din Legea nr. 46/2008

- Codul silvic, excepție ridicată de același autor în același dosar al aceleiași instanțe.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 9 decembrie 2010.