Decizia nr. 1641/2010

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 2 și art. 38 alin. 1 din Codul familiei, excepție ridicată de Vasilica Mihalache în Dosarul nr. 9.723/300/2007 (nr. 1.906/2009) al Curții de Apel București - Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă asupra cauzei și arată că autorul excepției a depus la dosar concluzii scrise, prin care solicită admiterea excepției de neconstituționalitate. În acest sens apreciază că textele de lege criticate sunt neconstituționale, în măsura în care instanța de judecată le interpretează dând eficiență faptelor nelegale și celor contrare moralei, precum și atunci când dau posibilitatea instanței de a aprecia generic și arbitrar în favoarea celui culpabil de vătămarea gravă a relațiilor de familie.

Cauza este în stare de judecată. Președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, arătând că, în esență, critica autorului excepției vizează modul de interpretare și aplicare a textului de lege.

Totodată arată că asupra constituționalității reglementării criticate Curtea s-a mai pronunțat, sens în care invocă jurisprudența instanței de contencios constituțional, și anume

Decizia nr. 122/2009 .

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 31 martie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 9.723/300/2007 (nr. 1.906/2009), Curtea de Apel București - Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 2 și art. 38 alin. 1 din Codul familiei, excepție ridicată de Vasilica Mihalache într-o cauză civilă având ca obiect divorț.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că textele de lege criticate contravin dispozițiilor constituționale care ocrotesc familia, întrucât permit desfacerea căsătoriei în situația în care soțul reclamant invocă și dovedește săvârșirea unor acțiuni culpabile, imputabile numai lui, care au vătămat grav raporturile dintre soți și fac imposibilă continuarea căsătoriei. Astfel, apreciază că se încalcă principiul constituțional al căsătoriei liber consimțite și al egalității între soți, precum și al egalității în fața legii, întrucât motivele temeinice de divorț, așa cum sunt prevăzute de art. 38 alin. 1 din Codul familiei, dau posibilitatea instanței de a aprecia generic și arbitrar în favoarea celui culpabil de desfacerea relațiilor de familie, și anume în favoarea soțului autoarei excepției.

Curtea de Apel București - Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum a fost formulat prin încheierea de sesizare, îl constituie prevederile art. 2 și art. 38 alin. 1 din Codul familiei.

La data sesizării Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate, art. 38 din Codul familiei prevedea că "Instanța judecătorească poate desface căsătoria prin divorț atunci când, datorită unor motive temeinice, raporturile dintre soți sunt grav vătămate și continuarea căsătoriei nu mai este posibilă. Divorțul poate fi pronunțat și numai pe baza acordului ambilor soți, dacă sunt îndeplinite următoarele condiții:

a) până la data cererii de divorț a trecut cel puțin un an de la încheierea căsătoriei;

b) nu există copii minori rezultați din căsătorie. [...]"

În prezent, ca urmare a modificărilor aduse Codului familiei prin

Legea nr. 202/2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 714 din 26 octombrie 2010, art. 38 alin. 1 din Codul familiei prevede că "Divorțul prin acordul soților poate fi pronunțat de către instanța judecătorească indiferent de durata căsătoriei și indiferent dacă există sau nu copii minori rezultați din căsătorie".

Din examinarea criticii formulate de autorul excepției, Curtea constată că, ca urmare a modificărilor și completărilor aduse Codului familiei prin

Legea nr. 202/2010

privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor, soluția legislativă criticată din art. 38 alin. 1 se regăsește, în prezent, în cuprinsul art. 37 alin. 2 lit. a) și b).

Așa fiind, obiectul excepției de neconstituționalitate, asupra căruia Curtea urmează astfel a se pronunța, îl constituie prevederile art. 2 și art. 37 alin. 2 lit. a) și b) din Codul familiei, care au următorul cuprins:

- Art. 2: "Relațiile de familie se bazează pe prietenie și afecțiune reciprocă între membrii ei, care sunt datori să-și acorde unul altuia sprijin moral și material.";

- Art. 37 alin. 2 lit. a) și b): "Căsătoria se poate desface prin divorț. Divorțul poate avea loc:

a) prin acordul soților, la cererea ambilor soți;

b) atunci când, din cauza unor motive temeinice, raporturile dintre soți sunt grav vătămate și continuarea căsătoriei nu mai este posibilă;".

Autorul excepției susține că prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 16 privind egalitatea în fața legii, art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, art. 26 alin. (1) potrivit cărora "Autoritățile publice respectă și ocrotesc viața intimă, familială și privată" și art. 48 alin. (1) referitoare la familie, precum și dispozițiilor art. 6 paragraful 1 și art. 8 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care consacră dreptul la un proces echitabil și, respectiv, dreptul la respectarea vieții private și de familie.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că soluția legislativă criticată din Codul familiei a mai făcut obiect al controlului de constituționalitate, în acest sens fiind

Decizia nr. 469/2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 324 din 18 mai 2010, și

Decizia nr. 122/2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 135 din 4 martie 2009.

Astfel, prin aceste decizii, Curtea a constatat că prevederile art. 2 din Codul familiei reglementează relațiile de familie, în sensul că acestea se bazează pe prietenie și afecțiune reciprocă între membrii ei, care sunt datori să își acorde unul altuia sprijin moral și material. Pe de altă parte, art. 38 alin. 1 - actualul art. 37 alin. 2 lit. a) și b) - din Codul familiei prevede situația în care instanța de judecată poate dispune desfacerea căsătoriei, și anume când, datorită unor motive temeinice, raporturile dintre soți sunt grav vătămate și continuarea căsătoriei nu mai este posibilă. Desigur, asupra temeiniciei motivelor concrete invocate în susținerea unei cereri de divorț, precum și asupra tuturor probelor administrate în cauză, instanța judecătorească este singura competentă să aprecieze și să decidă în consecință, ceea ce nu conferă însă textelor de lege criticate caracter neclar sau imprecis. Acestea oferă cadrul legal unor noțiuni esențialmente de ordin social și moral, pentru a defini relațiile de familie, pe de o parte, și instituția divorțului, pe de altă parte. În aceste limite legale, suficient de clare și previzibile, judecătorul este singurul în măsură să aprecieze, pe baza motivelor invocate de părți și a datelor specifice fiecărui litigiu, dacă raporturile dintre soți sunt grav vătămate și continuarea căsătoriei nu mai este posibilă.

Textele de lege criticate dau, prin urmare, expresie reglementărilor cuprinse la art. 48 alin. (2) din Constituție, potrivit cărora "Condițiile de încheiere, de desfacere și de nulitate a căsătoriei se stabilesc prin lege".

Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 2 și art. 37 alin. 2 lit. a) și b) din Codul familiei, excepție ridicată de Vasilica Mihalache în Dosarul nr. 9.723/300/2007 (nr. 1.906/2009) al Curții de Apel București - Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 16 decembrie 2010.