Decizie · Curtea Constituțională

Decizia nr. 1498/2010

referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 9 alin. 8 din Legea nr. 112/1995 pentru reglementarea situației juridice a unor imobile cu destinația de locuințe, trecute în proprietatea statului

prezumat în vigoare

Data actului
18 noiembrie 2010
Emitent
Curtea Constituțională
Publicat în
Monitorul Oficial nr. 82 din 1 februarie 2011
Citat de
1 act
Citează
8 acte
Structură
0 articole · 9.120 caractere
Sursă
legislatie.just.ro

Legături cu alte acte

Ce face acest act

Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1

  • Legea nr. 112/1995 25 noiembrie 1995 (prevederi anume) pentru reglementarea situației juridice a unor imobile cu destinația de locuințe, trecute …

Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Daniela Ramona Marițiu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 9 alin. 8 din Legea nr. 112/1995

pentru reglementarea situației juridice a unor imobile cu destinația de locuințe, trecute în proprietatea statului, excepție ridicată de Ion-Daniel Răuță și Marinela-Carmen Minea în Dosarul nr. 7.709/302/2008 al Tribunalului București - Secția a IV-a civilă.

La apelul nominal se prezintă, pentru autorii excepției, avocatul Florina Babii, cu delegație la dosar, fiind lipsă celelalte părți, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza este în stare de judecată. Președintele acordă cuvântul avocatului autorilor excepției, care solicită admiterea acesteia, apreciind că

art. 9 alin. (8) din Legea nr. 112/1995

contravine dispozițiilor art. 16, 20, 44 și 53 din Constituție. În acest context, susține că reglementarea criticată creează o situație discriminatorie, întrucât se face distincția între interdicția de vânzare stabilită în sarcina cumpărătorului chiriaș, față de eliminarea acestei interdicții raportat la moștenitorii acestuia. Avocatul autorilor excepției învederează faptul că, prin examinarea recursului în interesul legii referitor la interpretarea și aplicarea unitară a prevederilor

art. 9 alin. 8 din Legea nr. 112/1995 , Înalta Curte de Casație și Justiție s-a pronunțat prin

Decizia nr. 79/2007 , instituind posibilitatea executării silite a imobilelor vizate de textul de lege criticat, iar în practica judiciară, prin Decizia civilă nr. 5.499/2004 a aceleiași instanțe, s-au limitat efectele interdicției cu privire la constituirea de dezmembrăminte și posibilitatea succesorilor de a vinde imobilul dobândit de autorii lor, fără a se respecta termenul de 10 ani.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale, și anume

Decizia nr. 100/2005 .

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 11 decembrie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 7.709/302/2008, Tribunalul București - Secția a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 9 alin. 8 din Legea nr. 112/1995

pentru reglementarea situației juridice a unor imobile cu destinația de locuințe, trecute în proprietatea statului, excepție ridicată de Ion-Daniel Răuță și Marinela-Carmen Minea într-o cauză având ca obiect o contestație la executare.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin că interdicția de înstrăinare a imobilului, pentru o perioadă de 10 ani, constituie o încălcare a dreptului de proprietate, o restrângere a circulației bunurilor și o îngrădire a dreptului de dispoziție a cetățenilor asupra bunurilor proprietate privată. Totodată, s-a arătat că interdicția instituită prin reglementarea criticată este în contradicție atât cu normele europene în materie, cât și cu alte texte de lege, precum

art. 480 din Codul civil sau Legea nr. 10/2001

privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989.

Tribunalul București - Secția a IV-a civilă și-a exprimat opinia în sensul că excepția de neconstituționalitate invocată este neîntemeiată, deoarece nu conține reglementări contrare normelor constituționale invocate.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile

art. 9 alin. 8 din Legea nr. 112/1995

pentru reglementarea situației juridice a unor imobile cu destinația de locuințe, trecute în proprietatea statului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 279 din 29 noiembrie 1995, care prevăd că "Apartamentele dobândite în condițiile alin. 1 nu pot fi înstrăinate 10 ani de la data cumpărării."

În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate, textul de lege criticat contravine dispozițiilor constituționale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 20 alin. (1) referitoare la tratatele internaționale privind drepturile omului, prin raportare la art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, art. 44 alin. (1) și (2) privind dreptul de proprietate privată, precum și celor ale art. 53 referitoare la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că textul de lege criticat instituie o incapacitate temporară de înstrăinare a locuințelor ce au fost dobândite în temeiul

Legii nr. 112/1995

pentru reglementarea situației juridice a unor imobile cu destinația de locuințe, trecute în proprietatea statului. Astfel, potrivit

art. 9 alin. 8 din Legea nr. 112/1995 , chiriașii care au cumpărat apartamentele ce nu s-au restituit în natură foștilor proprietari sau moștenitorilor acestora, în condițiile art. 9 alin. 1 din același act normativ, nu le pot înstrăina timp de 10 ani de la data cumpărării.

În acest sens, prin

Decizia nr. 1.288 din 8 octombrie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 784 din 17 noiembrie 2009, Curtea a constatat că textul de lege criticat stabilește această interdicție temporară de înstrăinare, iar nerespectarea acestei dispoziții legale imperative este sancționată de lege cu nulitatea absolută a actului de înstrăinare.

Totodată, prin

Decizia nr. 131 din 20 februarie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 179 din 14 martie 2007, și

Decizia nr. 547 din 6 iulie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 725 din 24 august 2006, Curtea a reținut că interdicția temporară de înstrăinare are în vedere bunul (locuința) și reprezintă o limitare a unuia dintre atributele dreptului de proprietate, și anume dispoziția, în acord cu dispozițiile art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituție, potrivit cărora conținutul și limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege. De altfel, conform art. 61 alin. (1) din Constituție, legiuitorul are dreptul de a institui o asemenea interdicție temporară de înstrăinare, finalitatea legii criticate fiind tocmai aceea de a restricționa eventualele operații speculative cu asemenea imobile achiziționate în condiții speciale, avantajoase pentru dobânditori.

Întrucât nu au fost aduse elemente noi, de natură a determina o reconsiderare a jurisprudenței Curții Constituționale, soluția pronunțată în deciziile anterior menționate, precum și considerentele ce au stat la baza acestora își mențin valabilitatea și în prezenta cauză.

Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 9 alin. 8 din Legea nr. 112/1995

pentru reglementarea situației juridice a unor imobile cu destinația de locuințe, trecute în proprietatea statului, excepție ridicată de Ion-Daniel Răuță și Marinela-Carmen Minea în Dosarul nr. 7.709/302/2008 al Tribunalului București - Secția a IV-a civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 18 noiembrie 2010.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Daniela Ramona Marițiu

Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.