Decizia nr. 29/2011

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 262 alin. 1 pct. 1 lit. a) din Codul de procedură penală și art. 281 din Codul penal, excepție ridicată de Vasile Anghel în Dosarul nr. 6.805/256/2009 al Judecătoriei Medgidia.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției ca neîntemeiată, făcând trimitere la jurisprudența existentă în materie.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 13 mai 2010, pronunțată în Dosarul nr. 6.805/256/2009 (înregistrat în evidența A.N.S.P.C.P. 4.140), Judecătoria Medgidia a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 262 alin. 1 pct. 1 lit. a) din Codul de procedură penală și art. 281 din Codul penal, excepție ridicată de Vasile Anghel într-o cauză având ca obiect judecarea unei acțiuni penale.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că art. 281 din Codul penal încalcă dispozițiile constituționale ale art. 73 alin. (1) referitoare la categoriile de legi și art. 115 alin. (1) referitoare la delegarea legislativă, deoarece, de vreme ce Parlamentul nu poate adopta decât legi constituționale, organice și ordinare, este evident că nu poate emite o lege specială cu referire la exercitarea fără drept a profesiei. În plus, art. 115 alin. (1) din Constituție "consfințește împrejurarea în care Parlamentul poate adopta decât o singură lege specială" - legea prin care Guvernul este abilitat pentru a emite ordonanțe în domenii care nu fac obiectul legilor organice. Prin urmare, legea specială invocată de

art. 281 din Codul penal nu poate fi Legea nr. 51/1995 , pentru că legea avocaturii este "lege organică, nu specială".

De asemenea, prevederile art. 262 alin. 1 pct. 1 lit. a) din Codul de procedură penală încalcă dispozițiile constituționale ale art. 24 alin. (1) referitoare la garantarea dreptului la apărare, deoarece, în cazul autorului excepției, procurorul, după ce a pus în mișcare acțiunea penală și a dat rechizitoriu, nu l-a mai chemat pe inculpat pentru a-i aduce la cunoștință întregul material de urmărire penală existent la dosar. Face trimitere la Decizia Curții Constituționale nr. 24 din 23 februarie 1999 prin care s-a declarat neconstituțională dispoziția "...dacă socotește necesar..." din art. 257 din Codul de procedură penală.

Judecătoria Medgidia opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art.1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 262 alin. 1 pct. 1 lit. a) din Codul de procedură penală cu denumirea marginală Rezolvarea cauzelor și art. 281 din Codul penal - Exercitarea fără drept a unei profesii, care au următorul conținut:

- Art. 262 alin. 1 pct. 1 lit. a) din Codul de procedură penală: "Dacă procurorul constată că au fost respectate dispozițiile legale care garantează aflarea adevărului, că urmărirea penală este completă, existând probele necesare și legal administrate, procedează, după caz, astfel:

1. când din materialul de urmărire penală rezultă că fapta există, că a fost săvârșită de învinuit sau de inculpat și că acesta răspunde penal:

a) dacă acțiunea penală nu a fost pusă în mișcare în cursul urmăririi penale, dă rechizitoriu prin care pune în mișcare acțiunea penală și dispune trimiterea în judecată;";

- Art. 281 din Codul penal: "Exercitarea fără drept a unei profesii sau a oricărei alte activități pentru care legea cere autorizație, ori exercitarea acestora în alte condiții decât cele legale, dacă legea specială prevede că săvârșirea unor astfel de fapte se sancționează potrivit legii penale, se pedepsește cu închisoare de la o lună la 1 an sau cu amendă."

Autorul excepției de neconstituționalitate susține că prin dispozițiile legale criticate sunt încălcate prevederile constituționale ale art. 24 alin. (1) referitoare la garantarea dreptului la apărare, ale art. 73 alin. (1) referitoare la categoriile de legi și ale art. 115 alin. (1) referitoare la delegarea legislativă.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile legale criticate au mai fost supuse controlului său din perspectiva unor critici similare. Astfel, cu prilejul pronunțării

Deciziei nr. 1.293 din 14 octombrie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 745 din 8 noiembrie 2010, Curtea Constituțională a respins ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 281 din Codul penal, statuând că "Incriminarea și sancționarea faptelor de exercitare fără drept a unor profesii sau activități, pentru care se cere o anumită pregătire și, în consecință, sunt supuse autorizării, exprimă necesitatea apărării unor valori sociale de o importanță deosebită, inclusiv viața și integritatea fizică și psihică ale persoanei, precum și interesele patrimoniale ale acesteia. Societatea nu poate îngădui ca anumite profesiuni, precum aceea de medic, de farmacist sau de stomatolog, să fie practicate de persoane fără calificare și fără răspunderea necesară în caz de urmări periculoase ori păgubitoare. Nu pot fi, de exemplu, tolerați electricieni instalatori care efectuează lucrări de instalații electrice fără să aibă pregătirea și, mai ales, răspunderea pe care o astfel de activitate o presupune. Faptul că aceleași cerințe, cu aceleași consecințe juridice, au fost impuse și profesiei de avocat este o opțiune a legiuitorului, determinată, astfel cum s-a mai arătat, de o anumită oportunitate, care intră în activitatea de legiferare a Parlamentului.

De altfel, în concepția legiuitorului, avocatura este un serviciu public, care este organizat și funcționează pe baza unei legi speciale, iar profesia de avocat poate fi exercitată de un corp profesional selectat și funcționând după reguli stabilite de lege. Asigurarea unei asistențe juridice calificate este un deziderat al legii speciale, iar normele în baza cărora funcționează nu contravin principiilor constituționale, cei care doresc să practice această profesie fiind datori să respecte legea și să accepte regulile impuse de aceasta.

Profesia de avocat, ca de altfel și alte profesii reglementate de norme speciale, se poate exercita numai cu respectarea legii, și nu împotriva ei, astfel că niciuna dintre prevederile constituționale și convenționale invocate nu sunt nesocotite prin dispozițiile de lege criticate."

Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, considerentele deciziei mai sus menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față.

În ceea ce privește dispozițiile art. 262 alin. 1 pct. 1 lit. a) din Codul de procedură penală, Curtea constată că autorul excepției critică modul de aplicare a acestora de către organele de urmărire penală. Or, aceste aspecte nu intră sub incidența controlului de constituționalitate exercitat de Curte, ci sunt de competența instanței învestite cu soluționarea litigiului. În aceste condiții, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 262 alin. 1 pct. 1 lit. a) din Codul de procedură penală este inadmisibilă.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

1. Respinge ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 281 din Codul penal, excepție ridicată de Vasile Anghel în Dosarul nr. 6.805/256/2009 al Judecătoriei Medgidia.

2. Respinge ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 262 alin. 1 pct. 1 lit. a) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de același autor în același dosar al aceleiași instanțe.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 18 ianuarie 2011.