Decizia nr. 75/2011

Ion Predescu - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278^1 alin. 2 și alin. 8 lit. a) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Elisabeta Miu în Dosarul nr. 820/212/2010 al Tribunalului Constanța - Secția penală.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

La dosar autorul excepției a depus concluzii scrise prin care solicită admiterea excepției.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care consideră că, în pofida jurisprudenței în materie, se impune un reviriment al acesteia. Astfel, potrivit textului legal criticat, debutul termenului de 20 de zile depinde de poziția procurorului ierarhic superior, care nu respectă exigențele dispozițiilor art. 277 din Codul de procedură penală și depășește termenul înăuntrul căruia este obligat să rezolve plângerea formulată. O astfel de posibilitate induce părților o stare de nesiguranță și totodată constituie o condiție suplimentară și aleatorie care pune partea interesată în situația de a nu mai cunoaște data până la care se poate prevala de accesul liber la judecător cu soluționarea unei plângeri urmând regulile prevăzute de art. 278^1 din Codul de procedură penală.

Totodată, în opinia sa, este afectat și principiul egalității în drepturi, prin aceea că se instituie un tratament diferit între justițiabili aflați în situații juridice identice. Astfel, unii dintre aceștia primesc în termenul legal o comunicare cu privire la plângerea formulată la procurorul ierarhic superior, iar alții nu, cu toate că și unii, și alții se află în aceeași situație juridică.

Pe cale de consecință, propune reconsiderarea jurisprudenței Curții și admiterea excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 24 iulie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 820/212/2010, Tribunalul Constanța - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 278^1 alin. 2 și alin. 8 lit. a) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Elisabeta Miu în dosarul de mai sus, având ca obiect soluționarea unui recurs formulat împotriva unei sentințe pronunțate în temeiul art. 278^1 din Codul de procedură penală.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că prevederile legale menționate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 16 alin. (1) și (2), art. 21 alin. (1)-(3), art. 24 alin. (1), art. 51 alin. (1) și (4), art. 52 alin. (1), art. 53, art. 124 alin. (2) și art. 131 alin. (1), precum și art. 6, 13, 14 și 18 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, împreună cu protocoalele adiționale nr. 4, 6, 7, 12 și 13, deoarece nu există nicio sancțiune disciplinară asupra prim-procurorului care nu soluționează plângerile în termen. Astfel, în situația în care termenul de 20 de zile a fost depășit, persoana interesată de calea de atac este decăzută din dreptul de a mai contesta soluția în fața judecătorului. Prin urmare, textul creează premisele pentru arbitrar și subiectivism, dând posibilitatea prim-procurorului să nu pronunțe o soluție în termenul de 20 de zile.

Tribunalul Constanța - Secția penală opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, sens în care face trimitere la jurisprudența în materie.

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, notele scrise depuse de autor, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 278^1 alin. 2 și alin. 8 lit. a) din Codul de procedură penală, cu denumirea marginală Plângerea în fața judecătorului împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată, care au următorul conținut:

"În cazul în care prim-procurorul parchetului sau, după caz, procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel, procurorul șef de secție al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție ori procurorul ierarhic superior nu a soluționat plângerea în termenul prevăzut în art. 277, termenul prevăzut în alin. 1 curge de la data expirării termenului inițial de 20 de zile. [...]

Judecătorul pronunță una dintre următoarele soluții:

a) respinge plângerea, prin sentință, ca tardivă sau inadmisibilă ori, după caz, ca nefondată, menținând rezoluția sau ordonanța atacată;"

Autorul excepției de neconstituționalitate susține că prin dispozițiile legale criticate sunt încălcate prevederile constituționale ale art. 16 alin. (1) și (2), art. 21 alin. (1)-(3), art. 24 alin. (1), art. 51 alin. (1) și (4), art. 52 alin. (1), art. 53, art. 124 alin. (2) și art. 131 alin. (1), precum și ale art. 6, 13, 14 și 18 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, împreună cu protocoalele adiționale nr. 4, 6, 7, 12 și 13.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile legale criticate au mai fost supuse controlului său, din perspectiva unor critici similare. Astfel, cu prilejul pronunțării

Deciziei nr. 1.392 din 26 octombrie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 832 din 13 decembrie 2010, Curtea Constituțională a respins ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278^1 alin. 2 din Codul de procedură penală, cu următoarele argumente:

"Împrejurarea că prin

Decizia nr. 17/2009 , Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite a statuat că este obligatorie parcurgerea procedurii controlului ierarhic al soluțiilor de netrimitere în judecată, inclusiv a acelora dispuse prin rechizitoriu, nu constituie un fine de neconstituționalitate a textelor legale criticate, partea, în aplicarea art. 278^1 alin. 2 din Codul de procedură penală, urmând ca mai întâi să supună cenzurii procurorului ierarhic superior soluția contestată.

Faptul că prim-procurorul parchetului sau, după caz, procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel, procurorul șef de secție al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție ori procurorul ierarhic superior nu a soluționat plângerea în termenul prevăzut în art. 277 nu este un neajuns al textului criticat, întrucât prin această reglementare legiuitorul a urmărit să dea eficiență dreptului de acces liber la justiție, sens în care partea, neprimind vreun răspuns în termenul prevăzut de lege, se poate adresa judecătorului cu plângere împotriva soluției de netrimitere. În plus, nu poate fi primită teza potrivit căreia justițiabilul nu poate cunoaște momentul din care începe să curgă termenul de decădere instituit de art. 278^1 alin. 1 din Codul de procedură penală, întrucât tocmai în alineatul 2 a statuat univoc acest lucru. În sfârșit, prin reglementarea contestată s-a urmărit, printre altele, să nu se tergiverseze în mod nejustificat soluționarea unei cauze penale, așa încât o eventuală nerespectare a dispozițiilor legale potrivit cărora procurorul este obligat să rezolve plângerea în termen de 20 de zile de la primire să nu se transforme într-o sancțiune pentru justițiabil, care, într-o atare situație, este obligat să aștepte sine die o comunicare din partea celui obligat să rezolve plângerea sa."

Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, considerentele deciziei mai sus menționate își păstrează valabilitatea și în ce privește excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278^1 alin. 8 lit. a) din Codul de procedură penală.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278^1 alin. 2 și alin. 8 lit. a) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Elisabeta Miu în Dosarul nr. 820/212/2010 al Tribunalului Constanța - Secția penală.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 27 ianuarie 2011.