Decizia nr. 1640/2010

Articolul 287

din Legea nr. 53/2003 : "Sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, acesta fiind obligat să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfățișare.";

- Art. 304^1 din Codul de procedură civilă: "Recursul declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel, nu este limitat la motivele de casare prevăzute în art. 304, instanța putând să examineze cauza sub toate aspectele."

Autorii excepției de neconstituționalitate susțin că prevederile de lege criticate încalcă dispozițiile constituționale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea cetățenilor în fața legii și a autorităților publice și ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil.

Examinând excepția de neconstituționalitate astfel cum a fost formulată, Curtea constată că prevederile art. 287 din Codul muncii au mai fost supuse controlului de constituționalitate, în raport cu aceleași prevederi constituționale. Astfel, prin

Decizia nr. 494 din 11 noiembrie 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 59 din 18 ianuarie 2005, sau prin

Decizia nr. 82 din 5 februarie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 161 din 3 martie 2008, Curtea, respingând excepția, a reținut că dispozițiile criticate sunt norme care stabilesc o procedură specială, derogatorie, privind modalitatea administrării probelor în cazul judecării cererilor referitoare la conflictele de muncă. Modalitatea în care au fost reglementate aceste dispoziții este o opțiune a legiuitorului, care a avut în vedere instituirea unei proceduri simple și urgente, adaptată raporturilor de muncă și exercitării dreptului la muncă. Regulile de procedură prevăzute de aceste dispoziții se aplică în mod echitabil atât angajatorilor, cât și angajaților, fără a fi favorizată o categorie sau alta. Astfel, "salariatul și angajatorul sunt două părți ale conflictului de muncă, situate pe poziții opuse și cu interese contrare, situația lor diferită justificând, în anumite privințe, și tratamentul juridic diferențiat. Angajatorul este cel care deține documentele și toate celelalte probe pertinente pentru elucidarea conflictului și, pentru stabilirea drepturilor și obligațiilor părților raportului juridic de muncă, fiind necesară și firească obligația acestuia de a prezenta aceste probe".

De altfel, Curtea a statuat în mod constant că reglementarea de către legiuitor, în limitele competenței ce i-a fost conferită prin Constituție, a condițiilor de exercitare a unui drept - subiectiv sau procesual, inclusiv prin instituirea unor termene, nu constituie o restrângere a exercițiului acestuia, ci doar o modalitate eficientă de a preveni exercitarea sa abuzivă, în detrimentul altor titulari de drepturi, în egală măsură ocrotite.

Așa fiind, termenul instituit prin textul de lege criticat are în vedere soluționarea procesului cu celeritate, absența lui prelungind starea de conflict dintre angajat și angajator, ceea ce ar genera o stare de incertitudine în ceea ce privește raporturile de muncă, afectându-le astfel grav stabilitatea și securitatea care trebuie să le caracterizeze.

Aceste considerente sunt valabile și în cauza de față, în care se încearcă acreditarea ideii că, prin discriminarea și defavorizarea angajatorilor (care, pentru considerentele mai sus arătate, nu poate fi reținută), textul de lege criticat determină o discriminare a angajatului.

Asupra dispozițiilor art. 304^1 din Codul de procedură civilă, instanța constituțională s-a pronunțat, de exemplu, prin

Decizia nr. 351 din 2 mai 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 455 din 25 mai 2006, reținând că "Justificarea acestei reglementări derogatorii de la regula generală a caracterului nedevolutiv al recursului ține de deosebirile esențiale existente între cele două situații avute în vedere de legiuitor. Astfel, în situația în care s-a putut exercita calea de atac a apelului, cauza a fost, integral și sub toate aspectele legalității și temeiniciei soluției pronunțate de prima instanță, examinată de o instanță de control judiciar, la un grad de jurisdicție superior, iar recursul va putea fi exercitat pentru motive concret și limitativ determinate, care vizează legalitatea deciziei pronunțate în apel. În situația în care părților nu le este deschisă calea de atac a apelului, apare firesc ca instanța să poată cerceta sub toate aspectele cauza dedusă judecății.

Această posibilitate, coroborată cu principiul rolului activ al judecătorului, conform căruia instanța are îndatorirea să stăruie prin toate mijloacele legale pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale, este menită să asigure părților o judecată echitabilă și să conducă instanța la cercetarea și aprecierea tuturor aspectelor relevante pentru pronunțarea unei soluții."

Întrucât nu au apărut împrejurări noi, care să determine schimbarea jurisprudenței Curții Constituționale în această materie, soluția adoptată în precedent, precum și considerentele pe care aceasta se întemeiază își mențin valabilitatea și în cauza de față.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 287 din Legea nr. 53/2003

- Codul muncii și art. 304^1 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Borșa Rodica, Luha Ana Maria, Păcurar Dana Manuela, Frățilă Cornel, Moga Marius, Chișbac Matei, Varzole Ioan Florin, Negoțiu Liviu Alexandru, Maniu Ioan Sorin, Inoan Ioan, Nistor Nicolae Vasile, Marcu Vasile, Barna Marin, Udrea Stela Mariana, Pauleti Mircea Ovidiu, Teglaș Sorina Mariana, Bogdan Dorin, Marc Aurelian, Oltean Ion Mihai și Frățilă Cornel în dosarele nr. 4.973/107/2008, nr. 5.013/107/2008, nr. 4.850/107/2008, nr. 7.209/107/2008, nr. 7.900/107/2008, nr. 6.025/107/2008, nr. 6.019/107/2008, nr. 5.588/107/2008, nr. 5.096/107/2008, nr. 5.041/107/2008, nr. 5.008/107/2008, nr. 4.998/107/2008, nr. 4.980/107/2008, nr. 4.975/107/2008, nr. 7.901/107/2008, nr. 5.585/107/2008, nr. 5.584/107/2008, nr. 5.596/107/2008, nr. 7.191/107/2008 și nr. 7.198/107/2008 ale Curții de Apel Alba Iulia - Secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 16 decembrie 2010.