Decizia nr. 249/2011

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Marieta Safta - prim-magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 8 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 5/2001

privind procedura somației de plată, excepție invocată de Consiliul Local al Comunei Borșa în Dosarul nr. 1.273/235/2009 al Judecătoriei Gherla.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Prim-magistratul-asistent referă că partea Societatea Comercială "Vis Cons Instal" - S.R.L. din Cluj-Napoca a depus la dosarul cauzei concluzii scrise, prin care a solicitat judecarea cauzei în lipsa sa și respingerea excepției de neconstituționalitate invocate.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, invocând și jurisprudența Curții Constituționale în materie.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 22 aprilie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 1.273/235/2009, Judecătoria Gherla a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 8 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 5/2001

privind procedura somației de plată, excepție invocată de Consiliul Local al Comunei Borșa.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că textul de lege criticat creează o diferență de tratament contrară dispozițiilor art. 16 și art. 21 alin. (3) din Constituție, precum și celor ale art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, dată de următoarele aspecte: creditorul, în procedura de urgență a somației de plată, are la dispoziție, în măsura în care pierde, acțiunea pe calea dreptului comun, unde se pot administra toate probele permise de procedura civilă; debitorul, dacă pierde, nu mai are la dispoziție exercitarea altor acțiuni pe calea dreptului comun, cu toate mijloacele de probă prevăzute de procedura civilă. Diferența de tratament este dată, în opinia autorului excepției, tocmai de faptul că două categorii de persoane au, la un moment dat, mijloace diferite - inegale chiar, de a-și dovedi pretențiile în instanță.

Judecătoria Gherla apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Invocă și jurisprudența Curții Constituționale în materie.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 8 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 5/2001

privind procedura somației de plată, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 422 din 30 iulie 2001, cu modificările și completările ulterioare, cu următorul cuprins: "Cererea în anulare se soluționează de către instanța competentă pentru judecarea fondului cauzei în primă instanță."

Excepția de neconstituționalitate se raportează la prevederile constituționale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi și ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil. De asemenea, sunt invocate prevederile art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, privind interzicerea discriminării.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că s-a pronunțat în numeroase cauze asupra excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 8 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 5/2001 , constatând că acestea sunt constituționale. În acest sens sunt, de exemplu,

Decizia nr. 427 din 26 martie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 270 din 24 aprilie 2009, și

Decizia nr. 1.050 din 9 octombrie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 767 din 14 noiembrie 2008, prin care Curtea a respins excepția de neconstituționalitate invocată. Cu acele prilejuri, invocând jurisprudența sa constantă în materie, Curtea a reținut că specificul domeniului supus reglementării a impus adoptarea unor soluții diferite față de cele din dreptul comun, una dintre acestea constituind-o consacrarea cererii în anulare, care reprezintă evident o cale de atac împotriva ordonanței. Împrejurarea că legiuitorul a instituit o cale de atac cu o fizionomie juridică diferită de aceea a căilor de atac de drept comun nu relevă niciun aspect de neconstituționalitate, fiind în deplină concordanță cu prevederile art. 129 din Constituție. Legiuitorul ordinar este deplin îndreptățit ca, în considerarea anumitor particularități, să opteze pentru o cale de atac cu o identitate proprie, alta decât cea de drept comun, o asemenea concluzie rezultând de altfel și din redactarea adoptată de legiuitorul constituțional, potrivit căreia stabilirea regimului juridic al căilor de atac este de competența exclusivă a legiuitorului ordinar, care, potrivit atribuțiilor prevăzute de art. 126 alin. (2) din Constituție, stabilește competența și procedura de judecată, evident, cu condiția ca nicio normă de procedură să nu contravină vreunei dispoziții constituționale. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, atât considerentele, cât și soluția deciziei menționate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 8 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 5/2001

privind procedura somației de plată, excepție invocată de Consiliul Local al Comunei Borșa în Dosarul nr. 1.273/235/2009 al Judecătoriei Gherla.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 17 februarie 2011.