Decizia nr. 191/2011

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 1020 și art. 1021 din Codul civil, excepție ridicată de Societatea Comercială "Greenlake Development" S.R.L. din București în Dosarul nr. 46.776/3/2009 al Tribunalului București - Secția a VI-a comercială.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 3 mai 2010, pronunțată în Dosarul nr. 46.776/3/2009, Tribunalul București - Secția a VI-a comercială a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 1020 și art. 1021 din Codul civil, excepție ridicată de Societatea Comercială "Greenlake Development" - S.R.L. din București într-o cauză civilă având ca obiect rezoluțiune contract.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că prevederile art. 1020 și art. 1021 din Codul civil contravin principiului constituțional al egalității în drepturi, deoarece conferă reclamantului-creditor o poziție privilegiată, discriminatorie, față de pârâtul-debitor. În acest sens, arată că, în cazul rezoluțiunii, desființarea contractului depinde exclusiv de voința părții față de care cealaltă parte nu și-a executat obligația, deoarece creditorul acestei obligații are un drept de opțiune, putând opta între executarea silită și desființarea contractului. Acest drept de opțiune este însă atât în favoarea celui care și-a executat obligația asumată, cât și în favoarea celui care, deși nu și-a executat obligația asumată, se declară gata să o execute sau, așa cum este în cazul de față, se presupune că urmează să și-o execute la termenul scadent stabilit de părți.

Totodată, în opinia autorului excepției, textele de lege criticate sunt neconstituționale, întrucât măsurile dispuse de instanță în condițiile art. 1020 și art. 1021 din Codul civil pot limita în mod nepermis accesul la exercitarea libertății economice la care este autorizat, potrivit legii.

Tribunalul București - Secția a VI-a comercială consideră că excepția de neconstituționalitate invocată este neîntemeiată, reglementarea criticată fiind în concordanță cu normele constituționale invocate în susținerea excepției.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 1020 și art. 1021 din Codul civil, care prevăd că:

- Art. 1020: "Condiția rezolutorie este subînțelesă totdeauna în contractele sinalagmatice, în caz când una din părți nu îndeplinește angajamentul său.";

- Art. 1021: "Într-acest caz, contractul nu este desființat de drept. Partea în privința căreia angajamentul nu s-a executat are alegerea sau să silească pe cealaltă a executa convenția, când este posibil, sau să-i ceară desființarea, cu daune de interese. Desființarea trebuie să se ceară înaintea justiției, care, după circumstanțe, poate acorda un termen părții acționate."

Autorul excepției invocă încălcarea dispozițiilor constituționale ale art. 16 alin. (1) și (2) privind egalitatea în drepturi și ale art. 45 referitoare la libertatea economică.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că reglementarea criticată a mai făcut obiect al controlului de constituționalitate.

Astfel, în jurisprudența sa în materie, exemplu fiind

Decizia nr. 1.347 din 9 decembrie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 884 din 29 decembrie 2008,

Decizia nr. 24 din 8 ianuarie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 48 din 27 ianuarie 2009, și

Decizia nr. 939 din 6 iulie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 561 din 10 august 2010, Curtea a constatat că textele de lege criticate reglementează două forme de sancționare a neexecutării obligației de către o parte contractuală, și anume rezoluțiunea sau rezilierea contractului.

Curtea constată că nu pot fi primite criticile autorului excepției privind neconstituționalitatea prevederilor art. 1020 și

art. 1021 din Codul civil, deoarece, așa cum a statuat prin Decizia nr. 24/2009 , "încheierea unui contract fiind guvernată de principiul libertății contractuale, părțile pot să determine, prin voința lor, clauzele contractuale și efectele pe care acestea urmează să le producă. Totodată, prin reglementarea în cuprinsul art. 1020 și art. 1021 din Codul civil a rezoluțiunii contractelor sinalagmatice cu executare uno ictu sau rezilierii contractelor cu executare succesivă, pentru neexecutarea culpabilă a unor obligații contractuale, se recunoaște părții care și-a executat sau este gata să-și execute obligațiile posibilitatea de a alege între executarea silită și încetarea contractului prin rezoluțiune, respectiv reziliere, în cazul când cealaltă parte nu-și execută obligațiile sale contractuale, legiuitorul realizând astfel un echilibru între principiul forței obligatorii a contractului și principiul executării în natură și cu bună-credință a obligațiilor asumate.

Garanția acestui echilibru este dată tocmai de competența instanței judecătorești, reglementată prin teza ultimă a art. 1021 din Codul civil, de a aprecia asupra posibilității părții creditoare de a cere rezoluțiunea sau rezilierea, acordând un termen de grație, în situațiile în care apreciază că este posibilă executarea în natură a obligațiilor debitorului sau de a respinge acțiunea când debitorul și-a executat obligațiile în cursul procesului."

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în deciziile menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față.

Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 1020 și art. 1021 din Codul civil, excepție ridicată de Societatea Comercială "Greenlake Development" - S.R.L. din București în Dosarul nr. 46.776/3/2009 al Tribunalului București - Secția a VI-a comercială.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 10 februarie 2011.