Decizia nr. 56/2011

Ion Predescu - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Tudorel Toader - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Maria Bratu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 2 alin. (1) și ale

art. 24 alin. (2) din Legea nr. 1/2000

privind reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor

Legii fondului funciar nr. 18/1991

și ale

Legii nr. 169/1997 , excepție ridicată de Tinca Bobocea în Dosarul nr. 2.617/231/2008 al Tribunalului Vrancea - Secția civilă.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza se află în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate, sens în care invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 23 februarie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 2.617/231/2008, Tribunalul Vrancea - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 2 alin. (1) și ale

art. 24 alin. (2) din Legea nr. 1/2000

privind reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor

Legii fondului funciar nr. 18/1991

și ale

Legii nr. 169/1997 , excepție ridicată de Tinca Bobocea.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că statul român a preluat în mod abuziv, fără niciun drept și fără a acorda despăgubiri, bunul proprietatea altuia, existând obligația statului succesor de a respecta dreptul de proprietate prin retrocedarea bunului în natură, în spiritul Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și a obligațiilor asumate de acesta prin

Legea nr. 30/1994

și a protocoalelor adiționale la această convenție.

Or, prin textele de lege criticate, reconstituirea dreptului de proprietate pe vechiul amplasament reprezintă doar o posibilitate ce nu este obligatorie, statul român putând dispune reconstituirea dreptului de proprietate pe alte amplasamente sau acordarea unor despăgubiri. Din conținutul textelor criticate rezultă, în opinia autorului excepției de neconstituționalitate, că în loc să primeze dreptul de proprietate al fostului proprietar - prin retrocedarea lui pe vechiul amplasament - statul român ocrotește drepturile unor terți care au ajuns să dețină bunurile respective sau chiar să aibă titluri de proprietate pe acestea.

Tribunalul Vrancea - Secția civilă și-a exprimat opinia în sensul că excepția de neconstituționalitate invocată este neîntemeiată. Tribunalul precizează că derogarea expres prevăzută de lege pentru reconstituirea dreptului de proprietate pe vechile amplasamente, constând în situația în care terenurile au fost atribuite în mod legal altor persoane, reprezintă transpunerea în plan normativ a principiului constituțional al neretroactivității legii civile și consacrarea prin lege a adagiului tempus regit actum.

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile de lege criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 2 alin. (1) și

art. 24 alin. (2) din Legea nr. 1/2000

privind reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor

Legii fondului funciar nr. 18/1991

și ale

Legii nr. 169/1997 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 8 din 12 ianuarie 2000, cu modificările și completările ulterioare.

Aceste prevederi de lege au următorul conținut:

- Art. 2 alin. (1): "În aplicarea prevederilor prezentei legi reconstituirea dreptului de proprietate se face pe vechile amplasamente, dacă acestea nu au fost atribuite legal altor persoane. Comisiile de aplicare a legilor fondului funciar, de comun acord cu proprietarii, pot comasa terenurile care urmează să fie retrocedate într-un singur amplasament.";

- Art. 24 alin. (2): "Se exceptează de la reconstituirea dreptului de proprietate pe vechile amplasamente terenurile atribuite foștilor proprietari, cu respectarea prevederilor

Legii fondului funciar nr. 18/1991 , cu modificările și completările ulterioare, pentru care s-au eliberat titluri de proprietate sau procese-verbale de punere în posesie."

În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, textele de lege criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 20 - Tratatele internaționale privind drepturile omului și ale art. 44 privind dreptul de proprietate privată, precum și prevederilor art. 1 din primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține următoarele:

Prevederile art. 2 alin. (1) și ale

art. 24 alin. (2) din Legea nr. 1/2000

au mai fost supuse controlului de constituționalitate pentru critici similare. Astfel, prin

Decizia nr. 375 din 6 iulie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 591 din 8 iulie 2005, și deciziile nr. 605 și nr. 652 din 28 aprilie 2009, ambele publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 415 din 17 iunie 2009, Curtea a reținut că legiuitorul a rămas consecvent politicii de reconstituire a terenurilor pe vechile amplasamente, cu excepțiile prevăzute de lege, astfel că aceste prevederi de lege nu aduc atingere drepturilor câștigate în mod legal.

De asemenea, Curtea a reținut că reglementările cuprinse în aceste texte constituie expresia aplicării principiului restitutio în integrum, în deplină concordanță cu principiul garantării dreptului de proprietate prevăzut la art. 44 alin. (1) teza întâi din Constituție. Excepția expres prevăzută de lege o constituie situația în care terenurile au fost atribuite în mod legal altor persoane, așa cum reglementează și dispozițiile art. 24 alin. (2) din lege, care fac trimitere la prevederile

Legii fondului funciar nr. 18/1991 , cu modificările și completările ulterioare. Această excepție reprezintă transpunerea în plan normativ a principiului constituțional al neretroactivității legii civile și consacrarea prin lege a adagiului "tempus regit actum".

Considerentele reținute de Curte în deciziile menționate sunt valabile și în cauza de față, întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina o reconsiderare a jurisprudenței acesteia.

Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 2 alin. (1) și ale

art. 24 alin. (2) din Legea nr. 1/2000

privind reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor

Legii fondului funciar nr. 18/1991

și ale

Legii nr. 169/1997 , excepție ridicată de Tinca Bobocea în Dosarul nr. 2.617/231/2008 al Tribunalului Vrancea - Secția civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 27 ianuarie 2011.