Decizia nr. 136/2011

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 5 alin. (3) și (8) și

art. 9 alin. (5) din Legea nr. 144/2007

privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate, excepție ridicată de Daniel Zidaru în Dosarul nr. 1.072/46/2009 al Curții de Apel Pitești - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 16 decembrie 2010 și au fost consemnate în încheierea de la acea dată, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 18 ianuarie 2011, iar apoi, din imposibilitatea constituirii legale a plenului, la data de 27 ianuarie 2011 și 1 februarie 2011.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 8 ianuarie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 1.072/46/2009, Curtea de Apel Pitești - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 5 alin. (3) și (8) și

art. 9 alin. (5) din Legea nr. 144/2007

privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate.

Excepția a fost ridicată de Daniel Zidaru cu prilejul soluționării sesizării formulate de Agenția Națională de Integritate privind confiscarea unei sume de bani dobândite cu caracter nejustificat aparținând autorului excepției.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că prevederile art. 5 alin. (8) și

art. 9 alin. (5) din Legea nr. 144/2007

aduc atingere dreptului la un proces echitabil, din ele deducându-se că procedura prealabilă, anterioară sesizării instanței, poate fi desfășurată fără audierea persoanei cercetate. În acest sens arată că audierea constituie o garanție esențială a oricărei proceduri ce se finalizează cu aplicarea unei măsuri având importante consecințe asupra drepturilor persoanei. De asemenea, arată că prevederile criticate nu impun inspectorilor de integritate să audieze persoana cercetată, ci doar să o înștiințeze cu privire la declanșarea procedurii. Mai mult, nu este precizată modalitatea de înștiințare, astfel încât să se asigure aducerea la cunoștință a celui interesat. În același timp, însă, actele întocmite de inspectorii de integritate chiar și înainte de declanșarea procedurii de verificare și de înștiințare a persoanei verificate pot constitui mijloace de probă. În ceea ce privește dispozițiile

art. 5 alin. (3) din Legea nr. 144/2007 , arată că acestea sunt contrare art. 21 alin. (3) din Constituție în măsura în care suspendarea activității inspectorului de integritate, prevăzută de textul de lege criticat, nu intervine și după sesizarea instanței de judecată de către Agenția Națională de Integritate, ori atunci când deja există un proces penal pe rol în cadrul căruia instanța poate dispune măsura confiscării cu privire la aceleași bunuri, a căror proveniență este nejustificată. În lipsa suspendării, se poate ajunge la confiscarea acelorași active ale patrimoniului pe două temeiuri diferite, însă ca urmare a aceleiași fapte. Mai arată că, în măsura în care sursa dobândirii ilicite a averii este însăși săvârșirea unei fapte penale, hotărârea de admitere a sesizării Agenției Naționale de Integritate (anterior soluționării definitive a procesului penal) aduce atingere prezumției de nevinovăție a inculpatului. Tot în ceea ce privește dispozițiile

art. 5 alin. (3) din Legea nr. 144/2007 , arată că acestea contravin art. 44 alin. (9) din Constituție, întrucât instituie o procedură particulară ce are ca finalitate confiscarea averii sau a bunurilor pentru care nu există justificare cu privire la dobândirea ilicită a acestora. În temeiul dispozițiilor criticate, confiscarea nu este condiționată de săvârșirea unei infracțiuni sau a unei contravenții și cu atât mai puțin de stabilirea de către inspectorul de integritate sau de către instanța de judecată a unei conexiuni între bunurile supuse confiscării și săvârșirea unei infracțiuni/contravenții.

Curtea de Apel Pitești - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal consideră că excepția de neconstituționalitate nu este întemeiată. În acest sens, arată că dispozițiile

art. 5 alin. (8) din Legea nr. 144/2007

prevăd, fără echivoc, dreptul persoanei împotriva căreia s-a declanșat procedura de verificare de a fi înștiințată despre aceasta. De asemenea, consideră că persoana verificată se bucură de suficiente garanții în faza premergătoare sesizării instanței în sensul exercitării dreptului la apărare. Folosirea actelor avute în vedere în cadrul procedurii prealabile de verificare în fața instanței de judecată dă posibilitatea exercitării controlului asupra modului în care inspectorul de integritate a realizat verificarea. Nici susținerea referitoare la încălcarea principiului soluționării cauzelor în termen rezonabil nu este justificată și nici nu se aduc explicații sub acest aspect. În ceea ce privește susținerea încălcării prezumției de nevinovăție a inculpatului și a prezumției că orice avere este dobândită licit, arată că aceasta nu are suport legal. De asemenea, arată că nu se justifică suspendarea judecării cauzei penale, întrucât între aceasta și procesul civil vizând verificarea dobândirii legale a averii nu există legătură de cauzalitate. Bunurile pot fi confiscate numai în condițiile legii, respectiv numai în cazul stabilirii caracterului ilicit al averii, fără a fi astfel încălcată garanția vizând respectarea de către autoritatea statului a dreptului de proprietate privată. De altfel, textele din actul normativ a căror neconstituționalitate se invocă nu condiționează confiscarea de comiterea vreunei infracțiuni, ci doar de imposibilitatea dovedirii obținerii legale a bunurilor.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere solicitate cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 5 alin. (3) și (8) și

art. 9 alin. (5) din Legea nr. 144/2007

privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 535 din 3 august 2009.

Textele de lege criticate au următoarea redactare:

- Art. 5 alin. (3) și (8): "(3) Dacă în urma comparării datelor din declarații, respectiv a analizării documentelor suplimentare primite, inspectorul de integritate constată că există o diferență vădită între averea dobândită pe parcursul exercitării funcției și veniturile realizate în aceeași perioadă, acesta procedează după cum urmează:

a) verifică dacă diferența vădită este justificată. În cazul în care inspectorul de integritate constată că diferența nu este justificată, sesizează instanța competentă pentru stabilirea părții de avere dobândită sau a bunului determinat dobândit cu caracter nejustificat, a cărui confiscare o solicită;

b) sesizează organele fiscale, în situația în care se constată încălcarea legislației fiscale;

c) suspendă verificarea și sesizează organele de urmărire penală, în situația în care se constată existența unor probe sau indicii temeinice privind săvârșirea unor fapte penale.[...]

(8) Actele și lucrările efectuate de către inspectorii de integritate din cadrul Agenției nu sunt publice, cu excepția actului de constatare. După începerea verificării, persoana verificată are dreptul să fie înștiințată despre declanșarea procedurii de verificare și să ia cunoștință de actele și lucrările dosarului, să fie asistată sau reprezentată de avocat și să prezinte orice elemente justificative pe care le consideră necesare.";

- Art. 9 alin. (5): "Actele întocmite în cursul cercetării prealabile sau al procedurii de verificare pot constitui mijloace de probă, potrivit legii."

Autorul excepției consideră că aceste texte de lege sunt contrare prevederilor art. 21 alin. (3) din Constituție și ale art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care consacră dreptul la un proces echitabil. De asemenea, consideră că sunt încălcate și prevederile art. 44 alin. (9) din Constituție referitoare la confiscarea averii.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că, ulterior sesizării sale, prin

Decizia nr. 415 din 14 aprilie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 294 din 5 mai 2010, a statuat că prevederile de lege criticate sunt neconstituționale "în măsura în care prevăd competența Agenției Naționale de Integritate de a efectua și întocmi acte de cercetare și de constatare referitoare la verificarea averilor, a conflictelor de interese și a incompatibilităților."

Ulterior,

art. 33 pct. 1 din Legea nr. 176/2010

privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, pentru modificarea și completarea

Legii nr. 144/2007

privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate, precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 621 din 2 septembrie 2010, a abrogat prevederile de lege criticate, instituind în același timp o nouă reglementare a procedurii de verificare a averilor persoanelor care ocupă funcții și demnități publice.

Analizând noua reglementare în raport cu criticile formulate de autorul excepției, Curtea constată că

art. 14 alin. (1) din Legea nr. 176/2010

instituie obligația inspectorului de integritate de a informa și invita persoana cercetată să prezinte punctul său de vedere. Alin. (3) al aceluiași articol prevede modalitatea prin care persoana va fi înștiințată, astfel că "Informarea și invitarea se fac prin poștă, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire." În același articol se vede și dreptul persoanei invitate să dea declarații de a se apăra, folosind orice probe considerate ca fiind relevante și de a fi reprezentată de un avocat.

Astfel, Curtea constată că, sub aspectul criticilor privind lipsa apărării pe parcursul procedurii prealabile desfășurate de inspectorii de integritate excepția a rămas fără obiect, noua reglementare nepreluând soluția legislativă criticată.

De asemenea,

Legea nr. 176/2010

nu mai prevede că actele întocmite în cursul cercetării prealabile sau al procedurii de verificare pot constitui mijloace de probă, ci doar se instituie obligația organelor competente de a analiza raportul întocmit de inspectorul de integritate și de a dispune, în caz de necesitate, măsurile care se impun.

Cât privește critica de neconstituționalitate referitoare la omisiunea de reglementare a unor cazuri de suspendare a activității inspectorului de integritate, Curtea constată că dispozițiile de lege criticate aveau în vedere neimplicarea inspectorului de integritate într-o activitate specifică organelor de urmărire penală. Această departajare a atribuțiilor este păstrată în noua reglementare. Astfel, potrivit

art. 17 din Legea nr. 176/2010 , activitatea inspectorului de integritate se finalizează prin întocmirea raportului de evaluare, competența de a lua măsuri în continuare cu privire la persoana care a făcut obiectul activității de evaluare revenind organelor fiscale, celor de urmărire penală și celor disciplinare, după caz, precum și comisiei de cercetare a averilor prevăzute de

Legea nr. 115/1996

pentru declararea și controlul averii demnitarilor, magistraților, a unor persoane cu funcții de conducere și de control și a funcționarilor publici.

Argumentele potrivit cărora ar fi posibil ca aceeași persoană să fie judecată de către instanțele de judecată cu privire la aceleași bunuri nu reprezintă aspecte de constituționalitate, ci de aplicare a legii și de administrare a actului de justiție ce revin competenței instanțelor de judecată.

În sfârșit, analizând critica de neconstituționalitate referitoare la încălcarea art. 44 alin. (9) din Constituție, Curtea constată că noua reglementare nu mai păstrează soluția legislativă a

art. 5 alin. (3) din Legea nr. 144/2007

referitoare la posibilitatea inspectorilor de integritate de a sesiza instanța de judecată și de a propune confiscarea averii, astfel că, și în această privință, excepția a rămas fără obiect.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii:

DECIDE:

Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 5 alin. (3) și (8) și

art. 9 alin. (5) din Legea nr. 144/2007

privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate, excepție ridicată de Daniel Zidaru în Dosarul nr. 1.072/46/2009 al Curții de Apel Pitești - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 1 februarie 2011.