Decizia nr. 13/2011

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 39 alin. (1) și (5) și

art. 55 alin. (1) lit. b) din Legea administrației publice locale nr. 215/2001 , excepție ridicată de Consiliul Local al Orașului Popești-Leordeni în Dosarul nr. 9.362/3/2010 al Tribunalului București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 17 mai 2010, pronunțată în Dosarul nr. 9.362/3/2010, Tribunalul București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 39 alin. (1) și (5) și

art. 55 alin. (1) lit. b) din Legea administrației publice locale nr. 215/2001 . Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de pârâtul Consiliul Local al Orașului Popești-Leordeni într-o cauză având ca obiect soluționarea cererii de dizolvare de drept introdusă de primarul orașului.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 120 alin. (1) și ale art. 121 alin. (2). În acest sens, arată că se încalcă principiul autonomiei locale și principiul potrivit căruia între autoritatea deliberativă a autonomiei locale (consiliul local) și autoritatea executivă în plan local (primarul) nu există raporturi de subordonare, principiu instituit prin legea-cadru a administrației publice locale [art. 6 alin. (2)], dar consfințit și la nivel constituțional.

Dispozițiile art. 55 alin. (1) lit. b) creează instituției primarului posibilitatea de a obține dizolvarea de drept a consiliului local (autoritate locală autonomă) pe care nu îl agreează din diferite motive, prin înscrierea pe ordinea de zi de către primar a unor proiecte de hotărâri care nu pot fi adoptate la momentul respectiv. Practic, prin dispozițiile de lege criticate s-a dat posibilitatea primarului de a decide cu privire la funcționarea sau dizolvarea consiliului local, constituindu-se, în mod indirect, un instrument de control abuziv al unei autorități locale (instituția primarului) asupra altei autorități locale (consiliul local), control nejustificat de normele legale sau constituționale.

Mai arată că primarul, care are atribuția de a convoca ședințele ordinare, oricând ar putea să obțină dizolvarea de drept a consiliului local prin înscrierea pe ordinea de zi a unor proiecte de hotărâri care, la momentul respectiv, nu servesc interesului preeminent al publicului sau care sunt contrare principiilor care guvernează activitatea administrației publice locale. În aceste condiții, este evident că se va crea premisa care va atrage dizolvarea consiliului local, respectiv neadoptarea de către acesta în 3 ședințe consecutive a proiectelor de hotărâri înscrise pe ordinea de zi de către primar.

Autonomia locală - definită de către literatura de specialitate ca aptitudinea legală a autorităților autonome de a decide, în mod independent și sub propria răspundere, în limitele legii, asupra problemelor colectivităților teritoriale în care funcționează exclude implicarea altor autorități în luarea deciziilor conform plenitudinii de competență. Or, în speță, dreptul consiliului local de a acționa în mod independent este afectat, întrucât, sub presiunea posibilității dizolvării de drept, acesta este constrâns de a adopta proiecte de hotărâri introduse de primar pe ordinea de zi care, poate, nu sunt în acord cu interesele publice locale. Prin urmare, se arogă instituției primarului prerogativele unui organ ierarhic superior consiliului local.

De asemenea, prin aplicarea dispozițiilor de lege criticate se realizează, în mod indirect, inclusiv încălcarea principiului eligibilității. Având în vedere că primarul oricând poate determina dizolvarea consiliului local, ai cărui consilieri sunt aleși prin vot universal, egal, direct, secret și liber exprimat, finalitatea principiului constituțional al eligibilității este în mod inevitabil afectată, întrucât permite unei autorități publice să lipsească de efecte alegerile locale desfășurate în acord cu dispozițiile constituționale.

Tribunalul București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece dizolvarea consiliului local intervine ca o consecință a neadoptării unei hotărâri în 3 ședințe ordinare consecutive, motivul fiind fondat pe nefuncționalitatea autorității publice deliberative, însă o hotărâre poate presupune aprobarea propunerii primarului, concretizată în proiectul de hotărâre înscris pe ordinea de zi sau respingerea propunerii primarului. Prin urmare, pe de-o parte, este recunoscută competența consiliului local de a aproba sau respinge orice proiect de hotărâre, promovat de autoritatea publică executivă, iar, pe de altă parte, nu se încalcă principiul prevăzut de art. 121 alin. (2) din Constituție.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului consideră că dispozițiile de lege criticate sunt constituționale, întrucât reglementează una din modalitățile de dizolvare de drept a consiliului local, legiuitorul sancționând astfel lipsa de funcționare a acestuia, dacă în decurs de 3 ședințe ordinare consecutive nu a adoptat nicio hotărâre. Sesizarea de către primar a instanței de contencios administrativ pentru dizolvarea de drept ca urmare a nefuncționării autorității deliberative nu încalcă principiul autonomiei locale, deoarece consiliile locale și primarii funcționează în condițiile legii. În plus, autonomia locală nu poate fi interpretată ca reprezentând suveranitate și independența colectivităților locale, deoarece acestea nu sunt în afara statului, a legilor adoptate de Parlament. Totodată, activitatea consiliilor locale trebuie să se circumscrie regulilor pe care legiuitorul le-a edictat în vederea creării cadrului legal de funcționare a acestora. Invocă în acest sens

deciziile Curții Constituționale nr. 252/2010

și nr. 1.567/2009 referitoare la principiul autonomiei locale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 39 alin. (1) și (5) și

art. 55 alin. (1) lit. b) din Legea administrației publice locale nr. 215/2001 , republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 123 din 20 februarie 2007, având următorul cuprins:

- Art. 39 alin. (1) și (5): "(1) Consiliul local se întrunește în ședințe ordinare, lunar, la convocarea primarului. [...]

(5) În invitația la ședință se vor preciza data, ora, locul desfășurării și ordinea de zi a acesteia.";

- Art. 55 alin. (1) lit. b): "(1) Consiliul local se dizolvă de drept sau prin referendum local. Consiliul local se dizolvă de drept: [...]

b) în cazul în care nu a adoptat în 3 ședințe ordinare consecutive nicio hotărâre."

Autorul excepției de neconstituționalitate consideră că prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 120 alin. (1) privind principiile descentralizării, autonomiei locale și deconcentrării serviciilor publice și ale art. 121 alin. (2) potrivit cărora "Consiliile locale și primarii funcționează, în condițiile legii, ca autorități administrative autonome și rezolvă treburile publice din comune și din orașe".

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că, prin

Decizia nr. 252 din 16 martie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 349 din 27 mai 2010, a respins ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 55 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 215/2001

- raportată la prevederile constituționale cuprinse în art. 21 referitor la accesul liber la justiție, art. 37 referitor la dreptul de a fi ales, art. 57 privind exercitarea cu bună-credință a drepturilor și libertăților și art. 121 referitor la autoritățile comunale și orășenești prin care se realizează autonomia locală.

Cu acel prilej, Curtea a reținut că "textul de lege care enumeră condițiile în care consiliile locale se dizolvă de drept reprezintă o concretizare a dispozițiilor art. 121 alin. (2) din Constituție, potrivit cărora consiliile locale și primarii funcționează, în condițiile legii, ca autorități administrative autonome și rezolvă treburile publice din comune și din orașe. De aceea, activitatea consiliilor locale trebuie să se circumscrie regulilor pe care legiuitorul le-a edictat în vederea creării cadrului legal de funcționare a acestora". Totodată, Curtea a constatat că "principiul autonomiei locale, consacrat la nivel constituțional prin dispozițiile art. 120 alin. (1), nu justifică existența unei autonomii de decizie în afara acestui cadru legal, a cărui respectare este obligatorie".

Întrucât criticile de neconstituționalitate din prezenta cauză privesc, parțial, aceleași aspecte și având în vedere că nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenței Curții Constituționale, soluția și considerentele deciziei menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față.

Cu privire la celelalte critici de neconstituționalitate, Curtea constată că și acestea sunt neîntemeiate, deoarece dizolvarea de drept a consiliului local are loc, în cazul prevăzut de

art. 55 alin. (1) lit. b) din Legea administrației publice locale nr. 215/2001 , atunci când acesta nu a adoptat în 3 ședințe ordinare consecutive nicio hotărâre, indiferent că aceasta ar fi de aprobare a propunerii primarului sau de respingere a propunerii acestuia. Potrivit

art. 45 alin. (1) din Legea nr. 215/2001 , în exercitarea atribuțiilor ce îi revin, consiliul local adoptă hotărâri. Or, din moment ce sancțiunea dizolvării de drept intervine atunci când nu se adoptă nicio hotărâre - indiferent care ar fi aceasta - în 3 ședințe ordinare consecutive, în mod eronat se susține în motivarea excepției de neconstituționalitate că primarul poate controla dizolvarea consiliului local, prin faptul că poate face numai propuneri nerealiste care nu pot fi aprobate de către consiliul local. Pe de altă parte, în conformitate cu art. 45 alin. (6) din aceeași lege, proiectele de hotărâri pot fi propuse de consilieri locali, de primar, viceprimar sau de cetățeni. Prin urmare, înșiși consilierii locali pot propune proiecte de hotărâri pe care să le poată adopta ulterior consiliul local.

Rațiunea legiuitorului atunci când a prevăzut acest caz de dizolvare de drept a fost aceea că, ținând cont de faptul că în 3 ședințe consecutive consiliul local nu a reușit să adopte nicio hotărâre, era necesară instituirea unei sancțiuni pentru neîndeplinirea rolului constituțional al acestei autorități administrative autonome, și anume acela de a rezolva "treburile publice din comune și din orașe", așa cum prevede art. 121 alin. (2) din Legea fundamentală. În același sens, s-a prevăzut în

Legea nr. 215/2001

că prezența consilierilor locali la ședințe este obligatorie și că ședințele consiliului local sunt publice.

În consecință, nu se poate susține că prin instituirea unui caz de dizolvare de drept a consiliului local pentru neîndeplinirea atribuțiilor ce îi revin primarul ar avea prerogativele unui organ ierarhic superior consiliului local.

Referitor la pretinsa încălcare a principiului eligibilității prin faptul că, astfel cum susține autorul excepției de neconstituționalitate, primarul - autoritate executivă - poate oricând determina dizolvarea consiliului local - autoritate deliberativă -, ai cărui consilieri sunt aleși prin vot universal, egal, direct, secret și liber exprimat, Curtea constată că nici această susținere nu este întemeiată, deoarece sancțiunea dizolvării de drept a consiliului local intervine pentru neîndeplinirea unor atribuțiilor legale și, mai mult, chiar constituționale, această autoritate administrativă autonomă - consiliul local - trebuind să acționeze în numele și în interesul colectivităților locale pe care le reprezintă. Astfel, potrivit

art. 51 alin. (1) din Legea nr. 215/2001 , în exercitarea mandatului, consilierii locali sunt în serviciul colectivității locale. Or, prin neadoptarea vreunei hotărâri în 3 ședințe ordinare consecutive, nu se mai pot realiza atribuțiile de soluționare și de gestionare, în numele și în interesul colectivităților locale pe care le reprezintă, ale treburilor publice.

În final, Curtea reține, referitor la criticile privind eventualele abuzuri în exercitarea funcției de primar, că, potrivit

art. 55 alin. (2) din Legea nr. 215/2001 , instanța de contencios administrativ - fiind sesizată cu privire la cazurile de dizolvare de drept de orice persoană interesată - analizează situația de fapt și se pronunță cu privire la dizolvarea consiliului local.

Cu privire la

art. 39 alin. (1) și (5) din Legea nr. 215/2001 , Curtea reține că acestea reglementează probleme procedurale privind convocarea de către primar a consiliului local în ședințe ordinare, lunar, și elementele pe care trebuie să le conțină invitația la ședință, fără a contraveni în vreun fel dispozițiilor art. 121 din Legea fundamentală.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 39 alin. (1) și (5) și

art. 55 alin. (1) lit. b) din Legea administrației publice locale nr. 215/2001 , excepție ridicată de Consiliul Local al Orașului Popești-Leordeni în Dosarul nr. 9.362/3/2010 al Tribunalului București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 18 ianuarie 2011.