Decizia nr. 252/2010

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Carmen-Cătălina Gliga - procuror

Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 55 alin. (1) lit. b) din Legea administrației publice locale nr. 215/2001 , excepție ridicată de Răzvan Viorel Stroiu, Gheorghe Istrate, Eugenia Sârbescu, Ilinca Mihalcea, Mihai Corcioavă, Antohi Tănăsache și Marcel Vitănescu în Dosarul nr. 1.881/121/2009 al Tribunalului Galați - Secția comercială, maritimă și fluvială și de contencios administrativ.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. În acest sens, invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale, prin

Decizia nr. 1.567/2009 .

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 1 iunie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 1.881/121/2009, Tribunalul Galați - Secția comercială, maritimă și fluvială și de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 55 alin. (1) lit. b) din Legea administrației publice locale nr. 215/2001 . Excepția a fost ridicată de Răzvan Viorel Stroiu, Gheorghe Istrate, Eugenia Sârbescu, Ilinca Mihalcea, Mihai Corcioavă, Antohi Tănăsache și Marcel Vitănescu cu prilejul soluționării unei cauze în care s-a solicitat constatarea dizolvării Consiliului Local Cudalbi.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin, în esență, că

art. 55 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 215/2001

este contrar prevederilor art. 21, art. 37, art. 57 și art. 121 din Constituție. În acest sens, arată că sintagma "se dizolvă de drept" din cuprinsul textului de lege criticat pune autoritatea judecătorească în imposibilitatea de a statua asupra legalității sau nelegalității cauzelor ce au condus la situația în care nu s-a adoptat în trei ședințe ordinare consecutive nicio hotărâre. Urmare a acestui fapt, sunt îngrădite accesul liber la justiție și dreptul la un proces echitabil. De asemenea, arată că, referindu-se la ședințele ordinare, legiuitorul creează o situație arbitrară, ce lipsește de eficiență situația în care consiliul a adoptat în aceeași perioadă hotărâri în ședințe extraordinare. Sancțiunea dizolvării încalcă și principiul autonomiei locale, întrucât consiliul local este în măsură să aprecieze dacă un proiect de hotărâre este de natură să rezolve sau nu treburile publice sau, după caz, întrunește condițiile de legalitate pentru a fi adoptat. Formularea dată de legiuitor nu este de natură să sancționeze inactivitatea consiliului local, deoarece textul de lege impune dizolvarea pentru o situație aleatorie, fără a stabili caracterul și importanța hotărârilor ce ar trebui adoptate. În sfârșit, arată că problema inactivității unui consiliu local ar putea fi rezolvată prin prevederea dreptului cetățenilor de a decide încetarea mandatului consilierilor pe calea referendumului local sau de către instanța de contencios administrativ, care ar putea aprecia în funcție de particularitățile fiecărei situații asupra inactivității consiliului.

Tribunalul Galați - Secția comercială, maritimă și fluvială și de contencios administrativ consideră că dispozițiile de lege criticate sunt constituționale. Astfel, arată că nu este încălcat accesul liber la justiție, fapt demonstrat de însăși acțiunea pe care persoanele care s-au considerat vătămate în drepturile legitime au promovat-o în justiție. În ceea ce privește dispozițiile art. 37, art. 47 și art. 121 din Constituție, arată că acestea nu sunt incidente în cauză. În sfârșit, opinia instanței este aceea că, în realitate, autorii excepției de neconstituționalitate urmăresc modificarea prevederilor legale referitoare la cererile de dizolvare ale consiliului local.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate nu este întemeiată. În acest sens, arată că persoanele interesate au posibilitatea, potrivit legii, să se adreseze instanței de judecată, asigurându-se astfel o judecată unitară cu respectarea egalității părților în fața legii, contradictorialității și a dreptului de a administra probe necesare soluționării cauzei. De altfel, consideră că autorii excepției solicită o modificare a prevederilor legale criticate, ceea ce excedează competenței Curții Constituționale. În ceea ce privește invocarea dispozițiilor art. 37, art. 57 și art. 121 din Constituție, consideră că acestea nu sunt incidente în cauză. În ceea ce privește critica referitoare la principiul autonomiei locale, invocă cele reținute de instanța de contencios constituțional prin

Decizia nr. 632/2006 ,

Decizia nr. 136/2001

și

Decizia nr. 566/2004 .

Avocatul Poporului consideră că prevederile de lege criticate sunt constituționale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 55 alin. (1) lit. b) din Legea administrației publice locale nr. 215/2001 , republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 123 din 20 februarie 2007, dispoziții potrivit cărora: "(1) Consiliul local se dizolvă de drept sau prin referendum local. Consiliul local se dizolvă de drept: [...]

b) în cazul în care nu a adoptat în 3 ședințe ordinare consecutive nicio hotărâre;"

Autorii excepției consideră că acest text de lege este contrar dispozițiilor din Constituție cuprinse în art. 21 referitor la accesul liber la justiție, art. 37 referitor la dreptul de a fi ales, art. 57 privind exercitarea cu bună-credință a drepturilor și libertăților și art. 121 referitor la autoritățile comunale și orășenești prin care se realizează autonomia locală. De asemenea, consideră că sunt încălcate și prevederile Cartei europene a autonomiei locale, ratificată prin

Legea nr. 199/1997 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 331 din 26 noiembrie 1997.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că textul de lege criticat a mai constituit obiect al excepției de neconstituționalitate raportat la textele din Legea fundamentală care consacră accesul liber la justiție și autonomia locală. Astfel, prin

Decizia nr. 1.567 din 19 noiembrie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 21 din 12 ianuarie 2010, Curtea a reținut că "textul de lege care enumeră condițiile în care consiliile locale se dizolvă de drept reprezintă o concretizare a dispozițiilor art. 121 alin. (2) din Constituție, potrivit cărora consiliile locale și primarii funcționează, în condițiile legii, ca autorități administrative autonome și rezolvă treburile publice din comune și din orașe. De aceea, activitatea consiliilor locale trebuie să se circumscrie regulilor pe care legiuitorul le-a edictat în vederea creării cadrului legal de funcționare a acestora". Prin urmare, Curtea a statuat că "principiul autonomiei locale, consacrat la nivel constituțional prin dispozițiile art. 120 alin. (1), nu justifică existența unei autonomii de decizie în afara acestui cadru legal, a cărui respectare este obligatorie".

Curtea consideră că aceleași considerente sunt valabile și în ceea ce privește critica raportată la dispozițiile Cartei Europene a Autonomiei Locale, mai ales că autorii excepției nu indică textele din acest act internațional care sunt încălcate de prevederile

art. 55 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 215/2001

și nici nu invocă aspecte speciale privind încălcarea acestuia.

Referitor la criticile de neconstituționalitate privind încălcarea dreptului de acces liber la justiție și dreptul la un proces echitabil, prin decizia amintită mai sus instanța de contencios constituțional a reținut că "nu se poate susține încălcarea dreptului la un proces echitabil, atâta vreme cât asupra dizolvării consiliului local se pronunță o instanță de judecată, formată din judecători independenți și imparțiali, în condiții de publicitate și contradictorialitate, pe baza probelor și a oricăror apărări pe care părțile sunt libere să le prezinte. Așadar, accesul la justiție al consilierilor locali este neîngrădit, ei având posibilitatea de a-și apăra interesele în cadrul procesului".

În ceea ce privește susținerea autorilor excepției, potrivit căreia

art. 55 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 215/2001

ar contraveni dispozițiilor art. 37 din Constituție, Curtea reține că textul de lege criticat nu aduce nicio restrângere, prin conținutul său, dreptului unei persoane de a fi aleasă în organele reprezentative ale statului, deci, de a putea îndeplini o demnitate sau funcție electivă în stat. În acest context, trebuie amintit că prevederile art. 37 din Constituție nu prevăd și nici nu presupun dreptul celui ales de a-și exercită funcția fără nicio limitare, în afara oricăror condiții ale legii.

În sfârșit, Curtea apreciază că argumentele aduse în sprijinul susținerii potrivit căreia textul de lege care constituie obiect al controlului de constituționalitate încalcă dispozițiile Legii fundamentale referitoare la exercitarea cu bună-credință a drepturilor și libertăților reprezintă, în realitate, aspecte ce țin de aplicarea legii, a căror soluționare revine instanței de judecată.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 55 alin. (1) lit. b) din Legea administrației publice locale nr. 215/2001 , excepție ridicată de Răzvan Viorel Stroiu, Gheorghe Istrate, Eugenia Sârbescu, Ilinca Mihalcea, Mihai Corcioavă, Antohi Tănăsache și Marcel Vitănescu în Dosarul nr. 1.881/121/2009 al Tribunalului Galați - Secția comercială, maritimă și fluvială și de contencios administrativ.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 16 martie 2010.