Decizia nr. 144/2011

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 5 alin. (2) din titlul X "Circulația juridică a terenurilor" al

Legii nr. 247/2005

privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, excepție ridicată de Vasile Cristian Ombaș în Dosarul nr. 15.674/300/2009 al Judecătoriei Sectorului 2 București - Secția civilă.

La apelul nominal răspunde, pentru autorul excepției, avocatul Mihaela Manuceanu, cu delegație la dosar. Lipsesc celelalte părți, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul avocatului, care solicită admiterea excepției de neconstituționalitate. În acest sens, arată că reglementarea criticată contravine dispozițiilor constituționale ale art. 44 referitoare la proprietatea privată, precum și principiului libertății contractuale.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. În acest sens, invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 24 martie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 15.674/300/2009, Judecătoria Sectorului 2 București - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 5 alin. (2) din titlul X "Circulația juridică a terenurilor" al

Legii nr. 247/2005

privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, excepție ridicată de Vasile Cristian Ombaș într-o cauză având ca obiect o hotărâre care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că textul de lege criticat încalcă normele constituționale ale art. 44 alin. (1) și (3) întrucât "obligația asumată prin antecontract este una de a face, și nu una de a da, respectiv aceea de a încheia actul în forma autentică", precum și principiul libertății contractuale. Se susține, totodată, că sunt încălcate și dispozițiile constituționale ce reglementează cazurile în care o persoană poate fi lipsită de proprietate, cu încălcarea voinței sale, cazuri prevăzute în mod expres și limitativ de Constituție.

Judecătoria Sectorului 2 București - Secția civilă și-a exprimat opinia în sensul că excepția de neconstituționalitate invocată este neîntemeiată. În acest sens, arată că nu poate fi vorba de încălcarea dreptului de proprietate, nefiind vorba de o privare arbitrară de acest drept, ci de executarea unei convenții care, dacă a fost legal încheiată, se impune cu putere de lege între cocontractanți. În susținerea acestui punct de vedere, invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele: Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 5 alin. (2) din titlul X "Circulația juridică a terenurilor" al

Legii nr. 247/2005

privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005, care prevăd că "În situația în care după încheierea unui antecontract cu privire la teren, cu sau fără construcții, una dintre părți refuză ulterior să încheie contractul, partea care și-a îndeplinit obligațiile poate sesiza instanța competentă care poate pronunța o hotărâre care să țină loc de contract."

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, textul de lege criticat contravine dispozițiilor constituționale ale art. 44 alin. (1) și (3) referitoare la dreptul de proprietate, precum și principiului libertății de voință a părților contractante.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că reglementarea criticată a mai făcut obiect al controlului de constituționalitate.

Astfel, prin

Decizia nr. 714 din 17 iunie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 578 din 31 iulie 2008, și

Decizia nr. 460 din 20 aprilie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 332 din 19 mai 2010, Curtea a statuat că

art. 5 alin. (2) din titlul X al Legii nr. 247/2005

reglementează situația în care se încheie un antecontract având ca obiect un teren cu sau fără construcții, iar ulterior una dintre părți refuză să încheie contractul la care s-a obligat prin promisiune, instanța de judecată putând să pronunțe, la sesizarea părții care și-a îndeplinit obligațiile, o hotărâre care să țină loc de contract.

De asemenea, Curtea a reținut că prin încheierea unui antecontract sub forma unei promisiuni sinalagmatice de vânzare și de cumpărare a unui imobil, se naște în sarcina părților obligația de a face, respectiv de a încheia un contract de vânzare-cumpărare în viitor. În caz de neexecutare a acestei obligații de către o parte, se poate cere de către cealaltă parte, printr-o acțiune în instanță, pronunțarea unei hotărâri ce ține loc de contract de vânzare-cumpărare. Astfel, Curtea a constatat că prevederile de lege criticate nu contravin dispozițiilor constituționale ale art. 44, deoarece, în cazul în care instanța de judecată nu pronunță o hotărâre care să țină loc de contract de vânzare-cumpărare, partea în culpă este obligată la plata de daune-interese.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în deciziile menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față.

Așa fiind, Curtea constată că textul de lege criticat nu încalcă dreptul de proprietate sau principiul libertății contractuale, ci se referă doar la executarea unei obligații de a face, și anume obligația de a încheia, în viitor, un contract.

Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 5 alin. (2) din titlul X "Circulația juridică a terenurilor" al

Legii nr. 247/2005

privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, excepție ridicată de Vasile Cristian Ombaș în Dosarul nr. 15.674/300/2009 al Judecătoriei Sectorului 2 București - Secția civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 8 februarie 2011.