Decizia nr. 460/2010

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Simona Ricu - procuror

Cristina Toma - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 5 alin. (2) din titlul X al Legii nr. 247/2005

privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente și ale art. 1073, art. 1075 și art. 1077 din Codul civil, excepție ridicată de Rozalia Szabo în Dosarul nr. 3.270/320/2006 (nr. în format vechi 9/2009) al Tribunalului Mureș - Secția civilă.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Se prezintă Arvay Tunde Ana, interpret de limbă maghiară, solicitată în cauză.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, arătând că nu există motive pentru ca instanța de contencios constituțional să reconsidere jurisprudența în materie a Curții.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 28 mai 2009, pronunțată în Dosarul nr. 3.270/320/2006 (nr. în format vechi 9/2009), Tribunalul Mureș - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 5 alin. (2) din titlul X al Legii nr. 247/2005

privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente și ale art. 1073, art. 1075 și art. 1077 din Codul civil.

Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Szabo Rozalia într-o cauză civilă.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că prevederile de lege criticate sunt neconstituționale, întrucât permit instanței de judecată ca, pe baza unei promisiuni sinalagmatice încheiate sub forma înscrisului sub semnătură privată, să dispună obligarea la încheierea unui contract de vânzare-cumpărare în formă autentică, în caz contrar, hotărârea instanței ținând loc de consimțământ. Procedând astfel, consideră că instanța nu face altceva decât "să construiască ea contractul", fără a exista acordul de voință în forma imperativ cerută de lege, pornind de la un presupus acord consensual, insuficient pentru a da naștere vânzării.

Tribunalul Mureș - Secția civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că prevederile criticate stabilesc posibilitatea instanței de judecată de a pronunța o hotărâre care să țină loc de contract, posibilitate care există doar în cazul în care anterior obligația de a încheia contractul a fost asumată de părți printr-un antecontract. Consideră că textele de lege criticate nu aduc vreo ingerință nelegitimă dreptului de proprietate, ci se referă doar la executarea unei obligații contractuale, indiferent de titularul dreptului de proprietate care își asumă obligația de a încheia în formă autentică un contract cu privire la vânzarea unui teren.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiect al excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile

art. 5 alin. (2) din titlul X al Legii nr. 247/2005

privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005, având următorul conținut: "(12) În situația în care după încheierea unui antecontract cu privire la teren, cu sau fără construcții, una dintre părți refuză ulterior să încheie contractul, partea care și-a îndeplinit obligațiile poate sesiza instanța competentă care poate pronunța o hotărâre care să țină loc de contract."

Totodată, obiect al excepției de neconstituționalitate îl constituie și prevederile art. 1073, art. 1075 și art. 1077 din Codul civil, potrivit cărora:

- Art. 1073: "Creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației, și în caz contrar are dreptul la dezdăunare.";

- Art. 1075: "Orice obligație de a face sau de a nu face se schimbă în dezdăunări, în caz de neexecutare din partea debitorului.";

- Art. 1077: "Nefiind îndeplinită obligația de a face, creditorul poate asemenea să fie autorizat a o aduce el la îndeplinire, cu cheltuiala debitorului."

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, textele de lege criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 21 privind accesul liber la justiție, ale art. 44 alin. (2) referitoare la garantarea și ocrotirea proprietății private și ale art. 124 alin. (2) potrivit cărora justiția este unică, imparțială și egală pentru toți.

Totodată, autorul invocă și dispozițiile art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil, precum și prevederile art. 7 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, referitoare la egalitatea în fața legii și dreptul la o protecție egală împotriva oricărei discriminări.

Analizând excepția, Curtea constată următoarele:

I. În ceea ce privește prevederile art. 5 alin. (2) din titlul X "Circulația juridică a terenurilor" al

Legii nr. 247/2005 , acestea au mai fost supuse controlului de constituționalitate raportate la dispozițiile constituționale privind garantarea și ocrotirea dreptului de proprietate.

Astfel, prin

Decizia nr. 714 din 17 iunie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 578 din 31 iulie 2008, Curtea a reținut că prin încheierea unui antecontract sub forma unei promisiuni sinalagmatice de vânzare și de cumpărare a unui imobil, se naște în sarcina părților antecontractului obligația de a face, respectiv de a încheia un contract de vânzare-cumpărare în viitor. În caz de neexecutare a obligațiilor asumate, operează răspunderea contractuală, executarea în natură a obligației "de a face" putându-se realiza prin acțiune personală având ca obiect pronunțarea unei hotărâri ce ține loc de contract de vânzare-cumpărare. Curtea a constatat că prevederile criticate nu contravin dispozițiilor constituționale ale art. 44 alin. (2), deoarece, în cazul în care instanța de judecată nu pronunță o hotărâre care să țină loc de contract de vânzare-cumpărare, partea în culpă este obligată la plata de daune interese sau instanța de judecată poate constrânge părțile să încheie contractul prin stabilirea de daune cominatorii până la executarea obligației în natură.

Totodată, Curtea reține că textul de lege criticat nu conține vreo prevedere care să îngrădească accesul liber la justiție și dreptul la un proces echitabil, părțile în proces beneficiind de toate garanțiile procesuale pentru realizarea deplină a acestor drepturi, supunându-se cenzurii instanței măsura dispusă în cadrul unei proceduri contradictorii.

Celelalte dispoziții constituționale și cele din actele internaționale la care România este parte nu sunt incidente în cauză.

II. Referitor la prevederile

art. 1073 din Codul civil, prin Decizia nr. 1.309 din 2 decembrie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 884 din 29 decembrie 2008, Curtea a reținut că acesta face parte din Capitolul VII al Codului civil - "Despre efectele obligațiilor" - și stabilește regula de principiu potrivit căreia creditorul are dreptul de a urmări și de a obține de la debitor îndeplinirea exactă a prestației la care s-a obligat sau de a cere daune interese în caz de neexecutare. Or, tocmai finalitatea acestui text din Codul civil constă în realizarea drepturilor legale ale creditorului prin determinarea debitorului de a executa obligația la care este ținut în temeiul unui contract încheiat între părți. Așa fiind, Curtea nu a reținut existența vreunei contradicții între aceste prevederi de lege și dispozițiile constituționale referitoare la accesul liber la justiție, dreptul la un proces echitabil sau cele referitoare la garantarea și ocrotirea proprietății.

III. Cât privește

art. 1077 din Codul civil, Curtea a reținut, prin Decizia nr. 134 din 5 februarie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 28 aprilie 2009, faptul că prevederile criticate constau în determinarea debitorului de a executa obligația la care este ținut în temeiul unui contract încheiat între părți, sub sancțiunea suportării cheltuielilor pe care le implică executarea. Prin exercitarea acestei constrângeri cu caracter pecuniar se urmărește contracararea manoperelor abuzive, care ar duce la întârzierea îndeplinirii obligațiilor asumate de debitor, în vederea asigurării celerității, ca exigență a executării obligațiilor civile. Astfel, prin executarea silită a unei obligații de a face, se asigură realizarea drepturilor legale ale creditorului, aceasta dând expresie principiului garantării dreptului de proprietate privată.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, atât considerentele, cât și soluția deciziilor menționate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

IV. Potrivit prevederilor art. 1075 din Codul civil, "Orice obligație de a face sau de a nu face se schimbă în dezdăunări, în caz de neexecutare din partea debitorului", partea în culpă fiind obligată la plata de daune interese, text ce este în acord cu dispozițiile constituționale invocate de autor.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 5 alin. (2) din titlul X al Legii nr. 247/2005

privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente și ale art. 1073, art. 1075 și art. 1077 din Codul civil, excepție ridicată de Rozalia Szabo în Dosarul nr. 3.270/320/2006 (nr. în format vechi 9/2009) al Tribunalului Mureș - Secția civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 20 aprilie 2010.