Decizia nr. 1700/2010
privind examinarea recursului declarat de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților împotriva Încheierii din 2 iunie 2009
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Pune în aplicare 1
- HG nr. 343/2007 11 aprilie 2007 privind modificarea și completarea Hotărârii Guvernului nr. 1.886/2006 pentru stabilirea c…
Are ca temei 4
- Legea nr. 10/2001 8 februarie 2001 (prevederi anume) privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 -…
- Legea nr. 554/2004 2 decembrie 2004 (prevederi anume) contenciosului administrativ
- HG nr. 1886/2006 21 decembrie 2006 pentru stabilirea cuantumului chiriilor aferente imobilelor care fac obiectul prevederilor…
- HG nr. 343/2007 11 aprilie 2007 privind modificarea și completarea Hotărârii Guvernului nr. 1.886/2006 pentru stabilirea c…
Ședința publică din data de 25 martie 2010
Dosar nr. 6.777/1/2009
Președinte: Carmen Ilie - judecător
Emanuel Albu - judecător
Iuliana Rîciu - judecător
Anca Sterie - magistrat-asistent
S-a luat în examinare recursul declarat de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților împotriva Încheierii din 2 iunie 2009 a Curții de Apel București - Secția a VIII-a Contencios administrativ și fiscal.
La apelul nominal au lipsit părțile: recurenta-intervenientă Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, intimatul-pârât Guvernul României și intimații-reclamanți Dominic Habsburg-Lothringen, Maria Magdalena Holzhausen și Elisabeth Sandhofer.
Procedura completă.
Magistratul-asistent a prezentat referatul cauzei, arătând că recursul este scutit de plată taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, fiind declarat și motivat în termenul legal.
S-a mai referit că recurenta a solicitat judecarea cauzei în lipsă, astfel cum permit dispozițiile art. 242 alin. 2 din Codul de procedură civilă.
Constatând cauza în stare de judecată, Curtea o reține spre soluționare.
CURTEA,
asupra recursului de față,
din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
1. Obiectul acțiunii
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal reclamanții Dominic Habsburg-Lothringen, Maria Magdalena Holzhausen și Elisabeth Sandhofer au solicitat în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României anularea parțială a
Hotărârii Guvernului nr. 343/2007 , și anume anexa nr. 1 alin. 2 al articolului unic, obligarea acestuia la repararea prejudiciului cauzat prin emiterea actului normativ menționat, reprezentat de diferența de chirie lunară la care aveau dreptul în baza
Hotărârii Guvernului nr. 1.886/2006
și cea la care au fost îndreptățiți în baza
Hotărârii Guvernului nr. 343/2007 , diferență înmulțită cu numărul lunilor scurse de la emiterea acestei din urmă hotărâri de Guvern și până la soluționarea irevocabilă a cererii și suspendarea executării actului administrativ până la soluționarea definitivă și irevocabilă a acțiunii.
2. Motivele de fapt și de drept care au stat la baza formulării cererii
În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că au devenit proprietari ai imobilului denumit generic "Castelul Bran" prin Decizia de restituire nr. 35 din 18 ianuarie 2006, emisă de Muzeul Bran, iar conform
art. 16 alin. 1 din Legea nr. 10/2001
a fost emisă
Hotărârea Guvernului nr. 1.886/2006
pentru stabilirea cuantumului chiriilor aferente imobilelor. După un interval de 3 luni de la publicarea acestei hotărâri de Guvern a fost modificată prin
Hotărârea Guvernului nr. 343/2007 , micșorându-se în mod substanțial chiria pe care proprietarii de imobil urmau să o primească de la instituțiile publice ce își desfășoară activitatea în imobilele restituite.
Mai arată reclamanții că
Hotărârea Guvernului nr. 343/2007
vatămă drepturile și interesele proprietarilor, deoarece introducerea unui nou criteriu de calcul, și anume "suprafața construită desfășurată sau suprafața de teren aferent, inclusiv terenul de sub construcție", stabilește un sistem arbitrar, prin care cuantumul chiriei este invers proporțional cu suprafața imobilului.
3. Apărările formulate de pârâtul Guvernul României
Pârâtul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Arată pârâtul că hotărârea a fost adoptată prin însușirea proiectului inițial de Cancelaria Primului-Ministru și Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților.
Arată pârâtul că odată cu punerea în practică a
Hotărârii Guvernului nr. 1.886/2006
s-a constatat faptul că aceasta nu a avut în vedere impactul financiar al chiriilor în cazul imobilelor având destinația de licee, școli, spitale, sedii de instituții publice, muzee cu suprafețe construite desfășurate și teren aferent foarte mare.
La dimensionarea cuantumului chiriei s-au avut în vedere, pe de o parte, influențele economice asupra utilizatorului actual, în sensul asigurării suportabilității acestora din bugetele proprii, în condițiile menținerii activității de utilitate publică în condiții optime și, pe de altă parte, asigurarea unui venit echilibrat pentru beneficiarii retrocedării.
În cauză au fost formulate cereri de intervenție în interesul pârâtului de Cancelaria Primului-Ministru și Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, cereri încuviințate în principiu de instanță.
4. Hotărârea instanței de fond
Prin
Sentința civilă nr. 1.603 din 27 mai 2008
a Curții de Apel București a fost admisă acțiunea reclamanților Dominic Habsburg-Lothringen, Maria Magdalena Holzhausen și Elisabeth Sandhofer în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României.
Au fost respinse cererile de intervenție formulate de Cancelaria Primului-Ministru și de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, a fost anulată parțial hotărârea Guvernului atacată, și anume anexa nr. 1 alin. 2, și obligat pârâtul la plata sumei de 63.663 lei lunar de la data punerii în aplicare a
Hotărârii Guvernului nr. 343/2007
până la anularea acesteia și la plata sumei de 51 lei, reprezentând cheltuieli de judecată, și suspendată
Hotărârea Guvernului nr. 343/2007
- anexa nr. 1 alin. 2 până la soluționarea irevocabilă a cauzei.
5. Motivele de fapt și de drept care au stat la baza formării convingerii primei instanțe
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că reclamanții au devenit proprietari ai imobilului denumit generic "Castelul Bran" prin Decizia de restituire nr. 35 din 18 ianuarie 2006, emisă de Muzeul Bran, iar conform
art. 16 alin. 1 din Legea nr. 10/2001
a fost emisă
Hotărârea Guvernului nr. 1.886/2006
pentru stabilirea cuantumului chiriilor aferente imobilelor. După un interval de 3 luni de la publicarea acestei hotărâri de Guvern a fost modificată prin
Hotărârea Guvernului nr. 343/2007 , micșorându-se în mod substanțial chiria pe care proprietarii de imobil urmau să o primească de la instituțiile publice ce își desfășoară activitatea în imobilele restituite.
Instanța de fond a reținut că Guvernul a stabilit prin
Hotărârea Guvernului nr. 1.886/2006
criteriile pe baza cărora se stabilește cuantumul chiriilor, și anume: afectațiunea imobilului, rangul localității, suprafața construită desfășurată și suprafața de teren aferent, iar prin
Hotărârea Guvernului nr. 343/2007
a fost introdus un subcriteriu la cele existente - suprafața construită/suprafața de teren - și a fost stabilit un cuantum al chiriei în sistem descrescător, invers proporțional cu suprafața imobilului.
Instanța a constatat că prin actul administrativ cu caracter normativ atacat s-a adus o vătămare a dreptului de proprietate al reclamanților, întrucât reclamanții au fost lipsiți de o parte majoră a despăgubirii recunoscute anterior prin hotărâre de Guvern, fără ca această măsură să fie justificată, aducându-se atingere dreptului prin neîndeplinirea obligației de plată echitabilă a proprietarului pentru lipsa de folosință asupra bunului său.
De asemenea, instanța de fond a reținut că între interesul public urmărit prin reducerea cuantumului chiriei și asigurarea reparării prejudiciului produs proprietarului prin lipsirea de folosință nu există un just echilibru.
Ca efect al admiterii acțiunii reclamanților, cererile de intervenție în interesul Guvernului României formulate de Cancelaria Primului-Ministru și Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților au fost respinse ca neîntemeiate.
6. Recursurile declarate de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și Guvernul României împotriva
Sentinței nr. 1.603 din 27 mai 2008
a Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal
Prin Decizia nr. 471 din 30 ianuarie 2009 Înalta Curte de Casație și Justiție a respins recursurile declarate de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și Guvernul României împotriva
Sentinței civile nr. 1.603 din 27 mai 2008
a Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal ca nefondate.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut în esență următoarele:
Instanța de recurs a înlăturat susținerile recurenților potrivit cărora instanța de contencios administrativ nu poate analiza decât legalitatea unui act administrativ, dar nu și oportunitatea.
Judecătorul poate analiza și elementele de oportunitate, când apreciază că acestea întregesc elementele legalității, mergând pe ideea că scopul legii (interesul public) este întotdeauna un element de legalitate, iar mijloacele pentru atingerea acestui scop sunt aspecte ce țin de oportunitate.
Excesul de oportunitate este stabilit de judecător prin raportare la scopul legii și care poate conduce la excesul de putere, care este definit în
art. 2 alin. 1 lit. m) din Legea nr. 554/2004
ca fiind "exercitarea dreptului de apreciere, aparținând autorităților administrației publice, prin încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor, prevăzute de Constituție sau de lege".
De altfel, instanța de fond a analizat oportunitatea actului administrativ tocmai din perspectiva raportării sale la scopul lui.
Actul administrativ normativ contestat a fost anulat pentru că prin emiterea sa nu s-a realizat un echilibru între interesul public și dreptul reclamanților la o despăgubire rezonabilă pentru lipsa de folosință a bunului.
În ceea ce privește criticile aduse soluției pronunțate de instanța de fond referitoare la neîndeplinirea condițiilor prevăzute de
art. 15 din Legea nr. 554/2004
privind suspendarea executării actului administrativ, Înalta Curte le-a respins.
Suspendarea actelor administrative reprezintă operațiunea juridică de întrerupere vremelnică a efectelor acestora și ea este o situație de excepție, care se poate dispune numai în condițiile legii.
Articolul 14
și 15 din Legea nr. 554/2004
stabilesc condițiile în care se poate dispune suspendarea unui act normativ: cazul bine justificat și paguba iminentă.
În legea contenciosului administrativ au fost definite atât paguba iminentă, cât și cazul bine justificat.
Cazul bine justificat a fost dovedit în cauză, mai ales că instanța de fond a și anulat actul administrativ, existând împrejurări de fapt și de drept care au condus la ideea că actul a fost emis nelegal.
Și paguba iminentă este dovedită în cauză pentru că prin emiterea actului administrativ s-au redus veniturile obținute de reclamanți din chirie.
Și criticile ce vizează modul de soluționare a cererii de acordare a despăgubirilor materiale au fost considerate nefondate.
7. Cererea formulată de A.N.R.P.
La data de 28 mai 2009, petenta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților a formulat cerere de lămurire a dispozitivului
Sentinței nr. 1.603 din 27 mai 2008
a Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în sensul precizării în mod clar a ce anume s-a avut în vedere prin anularea alin. 2 din anexa nr. 1 la
Hotărârea Guvernului nr. 343/2007 .
8. Hotărârea instanței de fond
Prin Încheierea din 2 iunie 2009 Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis cererea de lămurire dispozitiv formulată de petentă, în sensul: "Anulează parțial
Hotărârea Guvernului nr. 343/2007 , și anume anexa nr. 1, în ceea ce privește stabilirea chiriei în funcție de suprafața construită desfășurată, respectiv suprafața de teren aferent, într-un raport invers proporțional cuantum chirie-suprafață imobil".
9. Recursul formulat de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților împotriva Încheierii din 2 iunie 2009 a Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal
Motive de recurs întemeiate pe dispozițiile art. 304^1 din Codul de procedură civilă
Prin anexa nr. 1 la
Hotărârea Guvernului nr. 343/2007
au fost stabilite clasele de imobile în funcție de suprafața construită (suprafață/teren), cu consecința stabilirii cuantumului chiriei în funcție de încadrarea în această clasă.
La pct. 1-4 sunt precizate imobilele pentru care se aplică cuantumul chiriilor în funcție de suprafața construită desfășurată (suprafață/teren).
Imobilul ce a făcut obiectul litigiului se află la pct. 4 din rubrica intitulată "Afectațiunea imobilului".
Deși prin Încheierea pronunțată în data de 2 iunie 2009 instanța de fond a făcut precizarea că se va anula parțial
Hotărârea Guvernului nr. 343/2007 , și anume numai anexa nr. 1, recurenta critică această hotărâre, deoarece în cuprinsul său nu se face referire la categoria de imobile cărora li se vor aplica criteriile anulate în anexă, având în vedere că imobilul în speță este prevăzut doar la pct. 4 din rubrica "Afectațiunea imobilului" din anexa anulată parțial.
II. Considerentele instanței de recurs
1. Recursul este nefondat.
2. Obiectul acțiunii l-a constituit "anularea parțială a
Hotărârii Guvernului nr. 343/2007 , și anume anexa nr. 1 alineatul 2".
3. Reclamanții au criticat actul administrativ în ceea ce privește stabilirea cuantumului chiriei invers proporțional cu suprafața imobilului.
Prin
Sentința civilă nr. 1.603 din 27 mai 2008 , definitivă și irevocabilă, s-a apreciat că modalitatea de calcul al chiriei este nelegală.
Sistemul de calcul al chiriei privește toate categoriile de imobile prevăzute în anexa nr. 1 la pct. 1-4, astfel încât nu se poate restrânge obiectul acțiunii numai la imobilele de la pct. 4.
Anularea parțială a actului administrativ normativ profită tuturor persoanelor interesate.
4. Pe parcursul soluționării dosarului nu s-a discutat necesitatea precizării acțiunii numai în ceea ce privește imobilele înscrise la pct. 4 din anexa nr. 1, astfel încât instanța de fond când a pronunțat hotărârea a analizat alineatul 2 în mod global, astfel cum a fost învestită.
5. Față de acestea, în temeiul art. 312 alin. 1 teza a II-a din Codul de procedură civilă, urmează a se respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
În numele legii
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților împotriva Încheierii din 2 iunie 2009 a Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 25 martie 2010.
Judecător, Judecător, Judecător, Carmen Ilie Emanuel Albu Iuliana Rîciu Magistrat-asistent, Anca Sterie
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.