Decizia nr. 194/2011
referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 43 și art. 97 din Codul familiei, precum și ale art. 15 și art. 16 din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 2
- Legea nr. 4/1953 4 aprilie 1953 (prevederi anume) CODUL FAMILIEI
- Legea nr. 272/2004 21 iunie 2004 (prevederi anume) privind protecția și promovarea drepturilor copilului
Augustin Zegrean - președinte
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Mircea Ștefan Minea - judecător
Iulia Antoanella Motoc - judecător
Ion Predescu - judecător
Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 43 și 97 din Codul familiei, precum și ale
art. 15 și 16 din Legea nr. 272/2004
privind protecția și promovarea drepturilor copilului, excepție ridicată de Dana Măceșanu (Mâniosu Georgescu) în Dosarul nr. 865/310/2009 al Judecătoriei Sinaia.
La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Magistratul-asistent referă asupra cererii depuse la dosar de către autorul excepției, prin care acesta solicită acordarea unui termen de judecată în vederea angajării unui apărător.
Reprezentantul Ministerului Public se opune cererii de amânare.
Curtea, deliberând, în temeiul
art. 14 din Legea nr. 47/1992 , coroborat cu art. 156 alin. 1 din Codul de procedură civilă, respinge cererea de acordare a unui termen de judecată.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca inadmisibilă, apreciind că aspectele invocate privesc probleme de interpretare și aplicare a legii.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 16 aprilie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 865/310/2009, Judecătoria Sinaia a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 43 și 97 din Codul familiei și ale
art. 15 și 16 din Legea nr. 272/2004
privind protecția și promovarea drepturilor copilului, excepție ridicată de Dana Măceșanu (Mâniosu Georgescu) într-o cauză civilă având ca obiect stabilire program de vizitare copil minor.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că reglementarea criticată este de natură a aduce atingere integrității fizice și psihice a minorei, precum și dreptului la un mediu sănătos, psihic și moral, deoarece timpul de vizită pe care îl propune tatăl acesteia presupune deplasarea copilului, în această perioadă, la o distanță suficient de mare de mama sa, respectiv de domiciliul acesteia, fapt ce o împiedică pe mamă, în calitate de părinte căruia i s-a încredințat minorul, să se ocupe de buna sa dezvoltare fizică și morală. În acest sens, arată că interesul minorului primează atunci când este încredințat unuia sau altuia dintre părinți, iar o modificare abruptă a condițiilor normale de creștere și dezvoltare fizică și psihică a copilului - în speță având vârsta de 2 ani și 7 luni - îl afectează pe acesta.
Judecătoria Sinaia consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, reglementarea criticată fiind în concordanță cu normele constituționale invocate în susținerea excepției.
Potrivit prevederilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
Avocatul Poporului consideră că prevederile de lege criticate sunt constituționale, sens în care invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate cu care a fost sesizată.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 43 și 97 din Codul familiei, precum și cele ale
art. 15 și 16 din Legea nr. 272/2004
privind protecția și promovarea drepturilor copilului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 557 din 23 iunie 2004, care au următorul conținut:
- Art. 43 din Codul familiei: "Părintele divorțat, căruia i s-a încredințat copilul, exercită cu privire la acesta drepturile părintești.
Când copilul a fost încredințat unei alte persoane sau unei instituții de ocrotire, instanța judecătorească va stabili care dintre părinți va exercita dreptul de a-i administra bunurile și de a-l reprezenta sau de a-i încuviința actele. Persoana sau instituția de ocrotire socială căreia i s-a încredințat copilul va avea față de acesta numai drepturile și îndatoririle ce revin părinților privitor la persoana copilului. Dispozițiile art. 108 se aplică prin asemănare.
Părintele divorțat, căruia nu i s-a încredințat copilul, păstrează dreptul de a avea legături personale cu acesta, precum și de a veghea la creșterea, educarea, învățătura și pregătirea lui profesională.";
- Art. 97 din Codul familiei: "Ambii părinți au aceleași drepturi și îndatoriri față de copiii lor minori, fără a deosebi după cum aceștia sunt din căsătorie, din afara căsătoriei, ori adoptați.
Ei exercită drepturile lor părintești numai în interesul copiilor.";
-
Articolul 15
din Legea nr. 272/2004 : "(1) În sensul prezentei legi, relațiile personale se pot realiza prin:
a) întâlniri ale copilului cu părintele ori cu o altă persoană care are, potrivit prezentei legi, dreptul la relații personale cu copilul;
b) vizitarea copilului la domiciliul acestuia;
c) găzduirea copilului pe perioadă determinată de către părintele sau de către altă persoană la care copilul nu locuiește în mod obișnuit;
d) corespondență ori altă formă de comunicare cu copilul;
e) transmiterea de informații copilului cu privire la părintele ori la alte persoane care au, potrivit prezentei legi, dreptul de a menține relații personale cu copilul;
f) transmiterea de informații referitoare la copil, inclusiv fotografii recente, evaluări medicale sau școlare, către părintele sau către alte persoane care au dreptul de a menține relații personale cu copilul.
(2) Transmiterea informațiilor prevăzute la alin. (1) lit. e) și f) se va face cu respectarea interesului superior al copilului, precum și a dispozițiilor speciale vizând confidențialitatea și transmiterea informațiilor cu caracter personal.";
-
Articolul 16
din Legea nr. 272/2004 : "(1) Copilul care a fost separat de ambii părinți sau de unul dintre aceștia printr-o măsură dispusă în condițiile legii are dreptul de a menține relații personale și contacte directe cu ambii părinți, cu excepția situației în care acest lucru contravine interesului superior al copilului.
(2) Instanța judecătorească, luând în considerare, cu prioritate, interesul superior al copilului, poate limita exercitarea acestui drept, dacă există motive temeinice de natură a periclita dezvoltarea fizică, mentală, spirituală, morală sau socială a copilului."
Autorul excepției invocă încălcarea dispozițiilor constituționale ale art. 15 alin. (1) privind universalitatea, art. 22 alin. (1) care consacră dreptul la viață și la integritate fizică și psihică, art. 26 alin. (1) și (2) privind viața intimă, familială și privată, art. 29 alin. (6) potrivit cărora "Părinții sau tutorii au dreptul de a asigura, potrivit propriilor convingeri, educația copiilor minori a căror răspundere le revine" și ale art. 49 alin. (1) referitoare la protecția copiilor și a tinerilor. De asemenea, invocă și încălcarea prevederilor art. 12 din Declarația Universală a Drepturilor Omului privind protecția vieții private și de familie, prin raportare la dispozițiile constituționale ale art. 20 referitoare la tratatele internaționale privind drepturile omului.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că, prin
Decizia nr. 1.290/2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 788 din 19 noiembrie 2009, s-a statuat că prevederile de lege criticate sunt constituționale, aplicarea acestora fiind subsecventă pronunțării de către instanța de judecată a încetării căsătoriei prin divorț, dreptul părintelui căruia nu i s-a încredințat copilul de a avea legături personale cu acesta fiind recunoscut în considerarea interesului exclusiv al copilului. Desfacerea căsătoriei prin divorț și, implicit, separarea părinților duc, evident, la modificarea modului de exercitare a drepturilor și îndatoririlor părintești față de copil, diferențierile fiind determinate de separarea părinților și de imposibilitatea obiectivă de menținere și după desfacerea căsătoriei a acelorași modalități de exercitare a drepturilor și îndatoririlor părintești.
Așa fiind, în soluționarea litigiilor în materie de relații personale care privesc copiii, instanța de judecată este competentă să stabilească, în funcție de circumstanțele concrete ale fiecărui caz în parte, și făcând aplicarea directă, potrivit art. 11 alin. (1) și (2) și art. 20 alin. (2) din Constituție, a dispozițiilor Convenției asupra relațiilor personale care privesc copiii, ratificată de România, modalitățile concrete de exercitare a relațiilor personale între părintele divorțat și minor, sub rezerva interesului superior al copilului.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în decizia menționată își păstrează valabilitatea și în cauza de față.
De altfel, Curtea constată că, în esență, autorul acesteia nu formulează o veritabilă critică de neconstituționalitate, aspectele invocate vizând consecințele "nefaste" pe care le-ar avea reglementarea criticată asupra dezvoltării fizice și morale a copilului minor.
Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 43 și art. 97 din Codul familiei, precum și celor ale art. 15 și
art. 16 din Legea nr. 272/2004
privind protecția și promovarea drepturilor copilului, excepție ridicată de Dana Măceșanu (Mâniosu Georgescu) în Dosarul nr. 865/310/2009 al Judecătoriei Sinaia.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 10 februarie 2011.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Ingrid Alina Tudora
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.