Decizie · Curtea Constituțională

Decizia nr. 138/2011

referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 286 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii și art. 8 alin. (2) teza a doua din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004

prezumat în vigoare

Data actului: 1 februarie 2011
Emitent: Curtea Constituțională
Publicat în: Monitorul Oficial nr. 244 din 7 aprilie 2011
Citat de: 2 acte
Citează: 7 acte
Structură: 1 articol · 11.849 caractere
Sursă: legislatie.just.ro

Legături cu alte acte

Ce face acest act

Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 2

Legea nr. 554/2004 2 decembrie 2004 (prevederi anume) contenciosului administrativ
OUG nr. 34/2006 19 aprilie 2006 (prevederi anume) privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucr…

Ion Predescu - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Daniela Ramona Marițiu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 286 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2006

privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii și

art. 8 alin. (2) teza a doua din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , excepție ridicată de IBR Ingenieurburo Gunter Reimer GmbH în dosarele nr. 2.251/86/CA/2008 și nr. 2.252/86/CA/2008 ale Curții de Apel Oradea - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 27 ianuarie 2011, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 1 februarie 2011.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:

Prin încheierile din 21 ianuarie 2010 și 11 februarie 2010, pronunțate în dosarele nr. 2.252/86/CA/2008 și nr. 2.251/86/CA/2008, Curtea de Apel Oradea - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 286 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2006

privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii și

art. 8 alin. (2) teza a doua din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , excepție ridicată de IBR Ingenieurburo Gunter Reimer GmbH.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, făcând referire la modul în care Directiva 2000/35/CEE a fost transpusă în dreptul intern prin

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 119/2007 , că dispozițiile criticate sunt neconstituționale, contravenind art. 135 alin. (1) și art. 148 alin. (2) din Legea fundamentală. În esență, autorul excepției este nemulțumit de faptul că, potrivit textelor de lege criticate, competența de judecată este dată în primă instanță secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului. Astfel, dispozițiile criticate intră în coliziune cu textele

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 119/2007 , fiind astfel contrare dispozițiilor constituționale invocate. Deși contractul de achiziție publică este un contract comercial, el este supus, prin aplicarea textului criticat, regulilor litigioase procedurale specifice contractelor administrative, ceea ce determină posibilitatea exercitării numai a căii de atac a recursului, nu și pe cea a apelului.

Curtea de Apel Oradea - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal arată că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului arată că textele de lege criticate nu încalcă regulile constituționale care consacră obligația statului de a asigura libertatea comerțului, protecția concurenței loiale și crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producție. Dispozițiile criticate sunt norme privind competența de judecată adoptate potrivit art. 126 alin. (2) din Constituție.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze prezenta excepție de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 286 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2006

privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 418 din 15 mai 2006, și ale

art. 8 alin. (2) teza a doua din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004. Dispozițiile

art. 286 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2006

au fost modificate prin

Legea nr. 278 din 24 decembrie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 898 din 31 decembrie 2010. Dispozițiile

art. 8 alin. (2) teza a doua din Legea nr. 554/2004

au fost modificate prin

Legea nr. 262/2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 510 din 30 iulie 2007.

La data sesizării Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate,

art. 286 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2006

avea următorul cuprins:

"Procesele și cererile privind actele autorităților contractante emise înainte de încheierea contractului, precum și acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire se soluționează în primă instanță de către secția de contencios administrativ și fiscal a tribunalului în circumscripția căruia se află sediul autorității contractante."

Ulterior sesizării Curții Constituționale, textul de lege criticat a fost modificat prin articolul unic pct. 35 din

Legea nr. 278/2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 898 din 31 decembrie 2010, art. 286 alin. (1) având în prezent următorul conținut:

"Procesele și cererile privind acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum și cele privind executarea, nulitatea, anularea, rezoluțiunea, rezilierea sau denunțarea unilaterală a contractelor de achiziție publică se soluționează în primă instanță de către secția comercială a tribunalului în circumscripția căruia se află sediul autorității contractante."

Articolul 8

alin. (2) teza a doua din Legea nr. 554/2004

are următorul cuprins: "Instanța de contencios administrativ este competentă să soluționeze litigiile care apar în fazele premergătoare încheierii unui contract administrativ, precum și orice litigii legate de încheierea, modificarea, interpretarea, executarea și încetarea contractului administrativ."

În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții legale sunt invocate prevederile constituționale ale art. 135 alin. (1) referitoare la economia României și art. 148 alin. (2) referitoare la integrarea în Uniunea Europeană.

Examinând excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 286 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2006 , Curtea constată că textul de lege criticat a fost modificat în sensul în care secția comercială a tribunalului în circumscripția căruia se află sediul autorității contractante are competența materială în soluționarea proceselor și cererilor privind acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum și a celor privind executarea, nulitatea, anularea, rezoluțiunea, rezilierea sau denunțarea unilaterală a contractelor de achiziție publică. Așa fiind, Curtea constată că acest aspect al criticii de neconstituționalitate a rămas fără obiect.

În ceea ce privește critica potrivit căreia partea interesată poate exercita numai calea de atac a recursului, nu și pe cea a apelului, Curtea a statuat de nenumărate ori că accesul liber la justiție nu presupune accesul la toate căile de atac și instanțele judecătorești prevăzute în Constituție. Curtea a reținut, astfel cum s-a stabilit și în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, că principiul liberului acces la justiție se referă la posibilitatea efectivă de a supune judecății unei instanțe naționale cazul violării unui drept consacrat de convenție și, în consecință, "nu impune un anumit număr al gradelor de jurisdicție sau un anumit număr al căilor de atac" ( Decizia Curții Constituționale nr. 288 din 3 iulie 2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 560 din 5 august 2003). Totodată, în conformitate cu prevederile art. 126 alin. (3) și ale

art. 129 din Constituție, Curtea a statuat, prin Decizia nr. 288/2003 , că "accesul la justiție nu presupune și accesul la toate mijloacele procedurale prin care se înfăptuiește justiția, iar instituirea regulilor de desfășurare a procesului în fața instanțelor judecătorești, deci și reglementarea căilor ordinare sau extraordinare de atac, este de competența exclusivă a legiuitorului, care poate institui, în considerarea unor situații deosebite, reguli speciale de procedură. Astfel, accesul liber la justiție nu înseamnă accesul la toate structurile judecătorești și la toate căile de atac". În acest sens este și

Decizia Plenului Curții Constituționale nr. 1 din 8 februarie 1994 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994.

În ceea ce privește critica potrivit căreia dispozițiile criticate intră în coliziune cu textele

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 119/2007 , fiind astfel contrare dispozițiilor constituționale invocate, Curtea constată că aceasta nu poate fi primită. Astfel, în jurisprudența sa constantă, instanța de contencios constituțional a statuat că examinarea constituționalității unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestui text cu dispozițiile constituționale pretins violate, iar nu compararea mai multor prevederi legale între ele și raportarea concluziei ce ar rezultă din această comparație la dispoziții ori principii ale Constituției.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 286 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2006

privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii și

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 1 februarie 2011.

PREȘEDINTE,
ION PREDESCU
Magistrat-asistent,
Daniela Ramona Marițiu

Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.