Decizia nr. 114/2011

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Fabian Niculae - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea Comercială "OMV Petrom" - S.A. din București în Dosarul nr. 13.898/299/2009 al Judecătoriei Sectorului 1 București și care formează obiectul Dosarului nr. 1.247D/2010 al Curții Constituționale.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Președintele dispune a se face apelul și în dosarele nr. 1.248D/2010, nr. 1.252D/2010, nr. 1.259D/2010, nr. 1.358D/2010, nr. 1.373D/2010, nr. 1.631D/2010, nr. 1.636D/2010, nr. 3.993D/2010 și nr. 4.750D/2010, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea Comercială "OMV Petrom" - S.A. din București în dosarele nr. 25.508/299/2009, nr. 8.438/299/2009, nr. 8.445/299/2009, nr. 13.148/299/2009, nr. 21.384/299/2009, nr. 13.897/299/2009, nr. 21.385/299/2009 și nr. 7.253/299/2009 ale Judecătoriei Sectorului 1 București, precum și de Gavril Hășmășan în Dosarul nr. 3.619/219/2009 al Judecătoriei Dej.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Având în vedere identitatea de obiect al excepției de neconstituționalitate în dosarele mai sus menționate, Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor nr. 1.248D/2010, nr. 1.252D/2010, nr. 1.259D/2010, nr. 1.358D/2010, nr. 1.373D/2010, nr. 1.631D/2010, nr. 1.636D/2010, nr. 3.993D/2010, nr. 4.750D/2010 la Dosarul nr. 1.247D/2010.

Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor. Curtea, în temeiul dispozițiilor

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , dispune conexarea dosarelor nr. 1.248D/2010, nr. 1.252D/2010, nr. 1.259D/2010, nr. 1.358D/2010, nr. 1.373D/2010, nr. 1.631D/2010, nr. 1.636D/2010, nr. 3.993D/2010, nr. 4.750D/2010 la Dosarul nr. 1.247D/2010, care este primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:

Prin încheierile din 8 și 19 martie, 9, 16, 26 și 29 aprilie, 10 iunie și 3 august 2010, pronunțate în dosarele nr. 13.898/299/2009, nr. 25.508/299/2009, nr. 8.438/299/2009, nr. 8.445/299/2009, nr. 13.148/299/2009, nr. 21.384/299/2009, nr. 13.897/299/2009, nr. 21.385/299/2009 și nr. 7.253/299/2009, Judecătoria Sectorului 1 București a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă.

Prin Încheierea din 10 februarie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 3.619/219/2009, Judecătoria Dej a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă.

Excepția a fost invocată de Societatea Comercială "OMV Petrom" - S.A. din București și de Gavril Hășmășan în dosare având ca obiect soluționarea unor contestații la executare.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin, în esență, că dispozițiile de lege criticate sunt neconstituționale, deoarece instituie suspendarea executării ca o măsură procesuală lăsată la libera apreciere a judecătorului. În condițiile în care continuarea procedurii de executare poate să producă prejudicii grave debitorului, ar fi trebuit ca, la cererea debitorului, măsura să opereze de drept. Pe de altă parte, condiționarea admiterii cererii de depunere a unei cauțiuni constituie o evidentă restrângere a liberului acces la justiție. Prin stabilirea unei cauțiuni într-un cuantum ridicat, contestatorul care justifică interes în promovarea cererii de suspendare riscă executarea silită, chiar în temeiul unor acte de executare nevalabile, datorită imposibilității de a achita cauțiunea stabilită de instanță. Actuala reglementare cuprinsă la art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă îngrădește liberul acces la justiție, câtă vreme nu prevede nicio posibilitate de scutire, reducere, eșalonare sau amânare la plata cauțiunii ori plata cauțiunii din fondurile publice, în cazurile în care justițiabilii nu au posibilitatea plății stabilite de instanță ori plata cauțiunii ar avea consecințe grave pentru justițiabil și familia sa.

Pe de altă parte, o parte din autorii excepției susțin că dispozițiile de lege criticate sunt neconstituționale, deoarece instanța poate obliga părțile dintr-un dosar să suspende orice executare, deși la baza executării stă un titlu executoriu provenit de la o instanță. Neconstituționalitatea dispozițiilor legale criticate provine și din posibilitatea ca instanța să pronunțe o sentință fără a studia actele dosarului de fond. Instanța poate să ia măsura suspendării fără a cerceta fondul litigiului, or, acest lucru reprezintă o încălcare a dispozițiilor constituționale care garantează dreptul la apărare, accesul liber la justiție și dreptul la un proces echitabil.

Judecătoria Sectorului 1 București și Judecătoria Dej consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatului Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă, cu următorul cuprins: "Până la soluționarea contestației la executare sau a altei cereri privind executarea silită, instanța competentă poate suspenda executarea, dacă se depune o cauțiune în cuantumul fixat de instanță, în afară de cazul în care legea dispune altfel."

În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 21 privind accesul liber la justiție, art. 24 privind dreptul la apărare și ale art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, precum și prevederilor art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că s-a pronunțat asupra dispozițiilor de lege criticate în numeroase cazuri, constatând constituționalitatea acestora, prin raportare la critici asemănătoare.

Astfel, prin

Decizia nr. 211 din 4 martie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României nr. 298 din 7 mai 2010, referindu-se la prevederile art. 399 din Codul de procedură civilă, Curtea a reținut, în esență, că, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituție, stabilirea competenței instanțelor și a procedurii de judecată constituie atributul exclusiv al legiuitorului, acesta fiind ținut, desigur, ca în procesul de legiferare să se circumscrie cadrului constituțional. De asemenea, Curtea a mai statuat că procedura contestației la executare este destinată să înlăture neregularitățile comise cu prilejul urmăririi silite sau să expliciteze titlul executoriu ce urmează a fi valorificat. În cadrul soluționării contestației, instanța nu poate examina împrejurări care vizează fondul cauzei și care sunt de natură să repună în discuție hotărâri care emană de la organe cu activitate jurisdicțională în fața cărora au avut loc dezbateri contradictorii, părțile având posibilitatea cu acel prilej de a invoca apărările de fond necesare. O soluție contrară sub acest aspect ar nesocoti principiul autorității de lucru judecat, ceea ce este inadmisibil.

De asemenea, prin

Decizia nr. 567 din 29 aprilie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 402 din 17 iunie 2010, Curtea a statuat că procedura contestației la executare asigură garanții suficiente de ocrotire a accesului liber la justiție tuturor părților implicate în proces, prin însuși faptul că le oferă posibilitatea de a contesta executarea și de a solicita suspendarea acesteia.

În ceea ce privește instituirea obligației de plată a unei cauțiuni, prin aceeași

Decizie nr. 567 din 29 aprilie 2010

și prin

Decizia nr. 72 din 19 ianuarie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 174 din 17 martie 2010, Curtea a reținut că "instituirea obligației de plată a cauțiunii ca o condiție a suspendării executării are o dublă finalitate, și anume, pe de o parte, aceea de a constitui o garanție pentru creditor, în ceea ce privește acoperirea eventualelor daune suferite ca urmare a întârzierii executării silite, prin efectul suspendării acesteia, iar, pe de altă parte, de a preveni și de a limita eventualele abuzuri în valorificarea unui atare drept de către debitorii rău-platnici. Întrucât plata cauțiunii nu constituie o condiție de admisibilitate a contestației la executare, ci exclusiv pentru a putea solicita suspendarea provizorie a executării silite, instituirea acestei obligații nu poate fi calificată ca o modalitate de a împiedica accesul liber la justiție".

Referitor la cuantumul rezonabil al cauțiunii, Curtea a statuat prin

Decizia nr. 539 din 18 octombrie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.116 din 12 decembrie 2005, că "judecătorul este ținut să respecte anumite limite rezonabile la stabilirea cauțiunii, eventualul abuz putând fi cenzurat, de vreme ce încheierea de soluționare a cererii de suspendare este supusă recursului, în temeiul art. 403 alin. 3 din Codul de procedură civilă, debitorul beneficiind astfel de toate garanțiile accesului liber la justiție, ca și de cele ale dreptului la apărare."

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să modifice jurisprudența Curții, atât soluțiile, cât și considerentele deciziilor menționate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

Având în vedere că nu a fost reținută restrângerea sau încălcarea vreunui drept sau al vreunei libertăți, Curtea constată că prevederile art. 53 din Constituție nu au incidență în cauza de față.

Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea Comercială "OMV Petrom" - S.A. din București în dosarele nr. 13.898/299/2009, nr. 25.508/299/2009, nr. 8.438/299/2009, nr. 8.445/299/2009, nr. 13.148/299/2009, nr. 21.384/299/2009, nr. 13.897/299/2009, nr. 21.385/299/2009 și nr. 7.253/299/2009 ale Judecătoriei Sectorului 1 București și de Gavril Hășmășan în Dosarul nr. 3.619/219/2009 al Judecătoriei Dej.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 1 februarie 2011.