Decizia nr. 219/2011

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 2 alin. (2) din Legea nr. 290/2003

privind acordarea de despăgubiri sau compensații cetățenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reținute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herța, ca urmare a stării de război și a aplicării Tratatului de Pace între România și Puterile Aliate și Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, excepție ridicată de Rudolf Moscovici, în nume propriu și în calitate de mandatar al lui Rosee Feiczewics, în Dosarul nr. 4.606/62/2010 al Tribunalului Brașov - Secția comercială și de contencios administrativ.

La apelul nominal se prezintă Rudolf Moscovici, personal și în calitate de mandatar al lui Rosee Feiczewics, lipsă fiind cealaltă parte, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul autorului excepției care solicită admiterea acesteia. Astfel, acesta apreciază că reglementarea criticată este neconstituțională, fiind contrară principiului egalității în drepturi și principiului constituțional potrivit căruia proprietatea privată este ocrotită și garantată, în mod egal, de lege.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca fiind inadmisibilă, apreciind că aspectele invocate de autorul acesteia vizează, în realitate, modificarea legislației în materie.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 23 iunie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 4.606/62/2010, Tribunalul Brașov - Secția comercială și de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 2 alin. (2) din Legea nr. 290/2003

privind acordarea de despăgubiri sau compensații cetățenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reținute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herța, ca urmare a stării de război și a aplicării Tratatului de Pace între România și Puterile Aliate și Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, excepție ridicată de Rudolf Moscovici, în nume propriu și în calitate de mandatar al lui Rosee Feiczewics, într-o cauză civilă având ca obiect contestație act administrativ fiscal.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că prevederile de lege criticate contravin principiului egalității în drepturi a cetățenilor în fața legii, deoarece prin aplicarea prevederilor acestei legi și ale

Legii nr. 9/1998

privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, se creează artificial două categorii, cu regim juridic distinct, și anume: beneficiarii

Legii nr. 290/2003 , al căror drept de a beneficia de compensații materiale este condiționat de primirea altor despăgubiri, în condițiile legilor fondului funciar și, pe de altă parte, beneficiarii

Legii nr. 9/1998 , al căror drept de a beneficia de compensații nu este condiționat, prin aceasta instituindu-se o discriminare fără o justă și obiectivă justificare. Astfel, apreciază că prin

Legea nr. 290/2003

se reduce în mod arbitrar cuantumul terenului pentru care urmează să primească despăgubiri în natură sau compensații bănești.

Tribunalul Brașov - Secția comercială și de contencios administrativ consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că prevederile de lege criticate nu contravin dispozițiilor constituționale invocate, întrucât exercitarea dreptului de proprietate și acordarea de despăgubiri pot fi îngrădite și supuse unor condiții, în limitele legii.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului consideră că prevederile

art. 2 alin. (2) din Legea nr. 290/2003

sunt constituționale. În acest sens, arată că "este atributul exclusiv al legiuitorului de a decide asupra modului de reparare a injustițiilor și abuzurilor din legislația trecută".

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate cu care a fost sesizată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile

art. 2 alin. (2) din Legea nr. 290/2003

privind acordarea de despăgubiri sau compensații cetățenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reținute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herța, ca urmare a stării de război și a aplicării Tratatului de Pace între România și Puterile Aliate și Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, lege publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 505 din 14 iulie 2003.

Prevederile de lege criticate au fost modificate prin articolul unic pct. 2 din

Legea nr. 171/2006

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 290/2003

privind acordarea de despăgubiri sau compensații cetățenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reținute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herța, ca urmare a stării de război și a aplicării Tratatului de Pace între România și Puterile Aliate și Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, lege publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 437 din 19 mai 2006, și prevăd că, "În cazul în care prevederile alin. (1) nu pot fi îndeplinite în natură, foștii proprietari beneficiază de despăgubiri sau compensații, o sumă calculată la valoarea medie a categoriilor de teren, stabilită prin

Hotărârea Guvernului nr. 59/1994

pentru modificarea anexei la Hotărârea Guvernului nr. 746/1991 privind stabilirea valorii de patrimoniu a terenurilor agricole în vederea aplicării

art. 36 și 38 din Legea fondului funciar nr. 18/1991 , actualizată potrivit coeficientului de inflație existent la data plății compensației, raportat la cel stabilit pentru luna martie 1994, fără ca totalul suprafeței de teren pentru care se acordă despăgubirile sau compensațiile să depășească suprafața de 50 ha teren agricol și 10 ha teren forestier de proprietar deposedat."

Autorul excepției susține că prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 16 alin. (1) privind principiul egalității cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări, ale art. 11 privind dreptul internațional și dreptul intern raportate la dispozițiile Tratatului de Pace între România și Puterile Aliate și Asociate, și celor ale art. 44 alin. (2) referitoare la dreptul de proprietate privată.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că autorul acesteia nu formulează o veritabilă critică de neconstituționalitate, ci deduce neconstituționalitatea textului de lege criticat, și în ansamblu a

Legii nr. 290/2003 , din compararea acestei legi cu

Legea nr. 9/1998

privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940. Astfel, acesta arată că cetățenii români care au deținut proprietăți în teritoriile pierdute, ca urmare a Tratatului dintre România și Bulgaria, au fost despăgubiți integral pentru bunurile pierdute, în temeiul

Legii nr. 9/1998 , pe când cetățenii români care au pierdut terenuri în Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herța sunt despăgubiți conform

Legii nr. 290/2003

doar parțial, dreptul de a beneficia de compensații materiale fiind condiționat de acordarea altor despăgubiri, în condițiile fondului funciar. În acest sens, apreciază că, deși ambele acte normative au ca obiectiv repararea unor nedreptăți și un conținut similar, diferă modul de acordare a despăgubirilor pentru persoanele îndreptățite.

Față de această critică, în jurisprudența sa, Curtea Constituțională s-a pronunțat în mod constant asupra faptului că examinarea constituționalității unui text de lege are în vedere compatibilitatea acelui text cu dispozițiile constituționale pretins încălcate, iar nu compararea mai multor prevederi legale sau acte normative între ele.

De altfel, asupra unei critici similare, privind limitarea suprafețelor de teren asupra cărora se poate reconstitui, ca urmare a despăgubirilor sau compensațiilor, dreptul de proprietate, Curtea a reținut, de principiu, prin

Decizia nr. 1.222/2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 749 din 4 noiembrie 2009, că "limitarea suprafeței restituite pe fiecare titular deposedat, la 50 ha pentru terenurile agricole și 10 ha pentru terenurile forestiere (...), se referă la o soluție legislativă care corespunde unei opțiuni politice ce ține de competența legiuitorului, nefiind o problemă de contencios constituțional", deoarece "este dreptul suveran al legiuitorului de a aprecia întinderea și amploarea măsurilor pe care le stabilește prin lege, iar sub aspectele practice ce le-ar presupune o apreciere asupra oportunității vreunei măsuri reparatorii, Curtea nu numai că nu s-ar putea pronunța, dar, în principiu, n-ar putea, desigur, să completeze sau să schimbe măsuri legislative existente, devenind astfel «legislator pozitiv»".

Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 2 alin. (2) din Legea nr. 290/2003

privind acordarea de despăgubiri sau compensații cetățenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reținute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herța, ca urmare a stării de război și a aplicării Tratatului de Pace între România și Puterile Aliate și Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, excepție ridicată de Rudolf Moscovici, în nume propriu și în calitate de mandatar al lui Rosee Feiczewics, în Dosarul nr. 4.606/62/2010 al Tribunalului Brașov - Secția comercială și de contencios administrativ.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 15 februarie 2011.