Decizia nr. 250/2011

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 91^1 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Vasilică Dascălu-Barbir, Virgil Carp, Claudia Carp, Marian Popa, Paul Etcu și Ionuț Luca în Dosarul nr. 8869./99/2009 al Tribunalului Iași - Secția penală și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.855D/2010.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea dispune a se face apelul și în dosarele nr. 2.930D/2010 și nr. 2.974D/2010, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 91^1 alin. 1 și, respectiv, art. 91^1 și art. 91^5 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Ovidiu Petre Ioiescu și Cosmin Nicolae Muntean în Dosarul nr. 5.262/221/2006 al Curții de Apel Alba Iulia - Secția penală și de Radu-Cicerone Coiculescu în Dosarul nr. 2.976/95/2009 al Tribunalului Harghita - Secția penală.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

În Dosarul nr. 2.974D/2010, autorul excepției Radu-Cicerone Coiculescu a depus o cerere prin care solicită acordarea unui nou termen de judecată, în vederea pregătirii apărării.

Reprezentantul Ministerului Public se opune cererii formulate.

Curtea, având în vedere cererea formulată, în temeiul dispozițiilor art. 156 alin. 1 din Codul de procedură civilă coroborate cu cele ale

art. 14 din Legea nr. 47/1992 , dispune respingerea acesteia, deoarece de la data sesizării sale prin încheierea din 3 mai 2010 și până în prezent s-a scurs un interval de timp suficient pentru ca autorul excepției să-și poată pregăti apărarea.

Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor.

Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere dispozițiile

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, nu se opune conexării dosarelor.

Curtea, având în vedere identitatea parțială de obiect a cauzelor, în temeiul

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea dosarelor nr. 2.930D/2010 și nr. 2.974D/2010 la Dosarul nr. 2.855D/2010, care a fost primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, sens în care face trimitere la jurisprudența în materie.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin încheierile din 10 iunie 2010 și 3 mai 2010, pronunțate în dosarele nr. 8869./99/2009, nr. 5.262/221/2006 și nr. 2.976/95/2009, Tribunalul Iași - Secția penală, Curtea de Apel Alba Iulia - Secția penală și Tribunalul Harghita - Secția penală au sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 91^1, art. 91^1 alin. 1 și, respectiv, art. 91^1 și art. 91^5 din Codul de procedură penală.

Excepția a fost ridicată, în dosarele de mai sus, de Vasilică Dascălu-Barbir, Virgil Carp, Claudia Carp, Marian Popa, Paul Etcu, Ionuț Luca, Ovidiu Petre Ioiescu, Cosmin Nicolae Muntean și Radu-Cicerone Coiculescu.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin că dispozițiile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul la un proces echitabil, art. 26 referitoare la Viața intimă, familială și privată, art. 28 referitoare la Secretul corespondenței, art. 30 referitoare la Libertatea de exprimare, art. 53 referitoare la Restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, precum și prevederilor art. 6, 8 și 10 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale referitoare la Dreptul la un proces echitabil, la Dreptul la respectarea vieții private și de familie și la Libertatea de exprimare, în măsura în care sunt interpretate ca fiind incidente și înainte de începerea urmăririi penale împotriva unei persoane. În acest sens se face trimitere scindată la mai multe decizii pronunțate de Curtea Constituțională în materie.

Așa fiind, textele criticate, în pofida normelor constituționale arătate mai sus, permit ca mijloacele de probă obținute anterior declanșării urmăririi penale să fie confirmate de către procuror ori instanță. Tribunalul Iași - Secția penală, Curtea de Apel Alba Iulia - Secția penală și Tribunalul Harghita - Secția penală opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 91^1 și art. 91^5 din Codul de procedură penală, cu denumirea marginală - Condițiile și cazurile de interceptare și înregistrare a convorbirilor sau comunicărilor efectuate prin telefon sau prin orice mijloc electronic de comunicare și Înregistrările de imagini.

Autorii excepției de neconstituționalitate susțin că prin dispozițiile legale criticate sunt încălcate prevederile constituționale ale art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul la un proces echitabil, art. 26 referitoare la Viața intimă, familială și privată, art. 28 referitoare la Secretul corespondenței, art. 30 referitoare la Libertatea de exprimare, art. 53 referitoare la Restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, precum și prevederile art. 6, 8 și 10 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale referitoare la Dreptul la un proces echitabil, la Dreptul la respectarea vieții private și de familie și la Libertatea de exprimare.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că textele legale criticate au mai fost supuse controlului său din perspectiva unor critici similare. Astfel, cu prilejul pronunțării

Deciziei nr. 1.556 din 17 noiembrie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 887 din 18 decembrie 2009, Curtea Constituțională a respins ca nefondată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 91^1, art. 91^2 alin. 2 și art. 91^5 din Codul de procedură penală, statuând că interceptările și înregistrările audio sau video prevăd suficiente garanții, prin reglementarea în detaliu a justificării emiterii autorizației, a condițiilor și a modalităților de efectuare a înregistrărilor, a instituirii unor limite cu privire la durata măsurii, a consemnării și certificării autenticității convorbirilor înregistrate, a redării integrale a acestora, a definirii persoanelor care sunt supuse interceptării, iar eventuala nerespectare a acestor reglementări nu constituie o problemă de constituționalitate, ci una de aplicare, ceea ce însă excedează competenței Curții Constituționale, întrucât, potrivit alin. (3) al

art. 2 din Legea nr. 47/1992 , "Curtea Constituțională se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată [... ]".

De asemenea, Curtea a mai statuat că "nu poate fi primită nici susținerea potrivit căreia dispozițiile legale criticate contravin prevederilor constituționale ale art. 28 și 53, deoarece înseși textele invocate oferă legiuitorului libertatea unei astfel de reglementări, secretul corespondenței nefiind un drept absolut, ci susceptibil de anumite restrângeri, justificate la rândul lor de necesitatea instrucției penale. Astfel, societățile democratice sunt amenințate de un fenomen infracțional din ce în ce mai complex, motiv pentru care statele trebuie să fie capabile de a combate în mod eficace asemenea amenințări și de a supraveghea elementele subversive ce acționează pe teritoriul lor. Așa fiind, asemenea dispoziții legislative devin necesare într-o societate democratică, în vederea asigurării securității naționale, apărării ordinii publice ori prevenirii săvârșirii de infracțiuni".

Totodată, Curtea a arătat că anumite aspecte invocate într-o cauză ori alta referitoare la modul de aplicare a dispozițiilor legale criticate nu constituie o problemă de constituționalitate, sens în care a reținut că "nu se poate admite însă ideea înfrângerii prezumției de constituționalitate ca urmare a aplicării unor dispoziții legale în contradicție cu legea ori cu principiile fundamentale".

În plus, însăși Curtea Europeană a Drepturilor Omului a validat prevederile legale contestate prin Hotărârea din 26 aprilie 2007 în Cauza Dumitru Popescu împotriva României. Astfel, după ce a reținut existența unei încălcări a art. 8 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, motivat de împrejurarea că la data comiterii faptelor legislația în materie era alta, a afirmat că în noul cadru legislativ (prin modificările aduse de

Legea nr. 281/2003

și

Legea nr. 356/2006 ) există numeroase garanții în materie de interceptare și de transcriere a comunicațiilor, de arhivare a datelor pertinente și de distrugere a celor nepertinente. Așa fiind, dispozițiile legale criticate oferă protecție împotriva amestecului arbitrar în exercitarea dreptului la viață privată al persoanei, legea folosind termeni cu un înțeles univoc.

Distinct de acestea, Curtea a mai arătat că aspectele legate de modul de interpretare și aplicare a unor prevederi legale excedează competenței sale, instanțele de judecată de drept comun fiind singurele în drept să hotărască asupra incidenței textelor contestate într-un anumit moment procesual.

Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, considerentele deciziei mai sus menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 91^1 și art. 91^5 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Vasilică Dascălu-Barbir, Virgil Carp, Claudia Carp, Marian Popa, Paul Etcu și Ionuț Luca în Dosarul nr. 8869./99/2009 al Tribunalului Iași - Secția penală, de Ovidiu Petre Ioiescu și Cosmin Nicolae Muntean în Dosarul nr. 5.262/221/2006 al Curții de Apel Alba Iulia - Secția penală și de Radu-Cicerone Coiculescu în Dosarul nr. 2.976/95/2009 al Tribunalului Harghita - Secția penală.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 17 februarie 2011.