Decizia nr. 14/2011

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 77/2009

privind organizarea și exploatarea jocurilor de noroc, excepție ridicată de Asociația Organizatorilor și Producătorilor de Jocuri de Noroc din România în Dosarul nr. 8.853/2/2009 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, deoarece prevederile de lege criticate nu dispun achitarea unei taxe pentru trecut, ci numai după intrarea în vigoare a acestora. Totodată, apreciază că nu sunt încălcate nici dispozițiile art. 115 alin. (4) din Constituție prin emiterea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 77/2009 .

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 19 mai 2010, pronunțată în Dosarul nr. 8.853/2/2009, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 77/2009

privind organizarea și exploatarea jocurilor de noroc.

Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Asociația Organizatorilor și Producătorilor de Jocuri de Noroc din România într-o cauză de contencios administrativ având ca obiect obligare emitere act administrativ.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că prevederile de lege criticate sunt neconstituționale, întrucât se condiționează menținerea valabilității licenței pentru exploatarea jocurilor de noroc de plată unor taxe stabilite printr-un act normativ intrat în vigoare după obținerea licenței. Respectarea principiului neretroactivității legii ar fi impus ca licențele valabile la data intrării în vigoare a noii ordonanțe de urgență să își mențină valabilitatea până la expirarea termenului pentru care au fost acordate, cu obligația plății taxelor în vigoare la momentul acordării. Or,

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 77/2009

nu numai că stabilește un alt cuantum al taxelor - pentru licențele deja emise - dar schimbă întregul sistem de fiscalitate, în sensul că stabilește o taxă unică de autorizare în locul taxei pentru licență, a timbrului social și a taxei pentru monumentele istorice.

Mai arată autorul excepției de neconstituționalitate că

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 77/2009

încalcă și libera concurență, deoarece impune operatorilor economici, prin art. 15 alin. (6), deținerea unui anumit număr de aparate, precum și stabilirea de limite de mijloace de joc (aparate) pe locație. În acest fel sunt avantajați deținătorii de capitaluri, în timp ce micii întreprinzători vor fi lipsiți de posibilitatea de a-și mai desfășura activitatea. Stabilirea unui număr de aparate pe locații nu are nicio justificare economică și este contrară criteriului de profitabilitate al locațiilor respective, astfel cum este reglat de piață. În acest fel, actul normativ criticat acționează discreționar pe piață în direcția limitării, restrângerii și denaturării concurenței.

De asemenea, susține că

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 77/2009

contravine dispozițiilor art. 115 alin. (4) din Constituție, deoarece nu este rezultatul unei situații extraordinare a cărei adoptare să nu fi putut fi amânată, iar motivarea urgenței din preambulul ordonanței de urgență este strict formală.

În final, arată că dispozițiile

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 77/2009

încalcă prevederile constituționale ale art. 139, precum și dispozițiile

art. 10 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 , deoarece este contrasemnată de ministrul turismului.

Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 77/2009

se aplică actelor și faptelor ivite după adoptarea acesteia, fără să se aducă atingere actelor și faptelor ale căror efecte juridice au fost epuizate anterior emiterii actului normativ.

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 77/2009

nu încalcă libera concurență, întrucât reglementarea activității jocurilor de noroc este o atribuție a statului, și nici dispozițiile art. 139 din Constituție, deoarece nu vizează impozite, taxe sau alte venituri bugetare.

În final, instanța de judecată arată că ordonanța de urgență a fost semnată de primul-ministru și contrasemnată de ministrul finanțelor publice, viceprim-ministru, ministrul administrației și internelor și ministrul turismului.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului consideră că dispozițiile de lege criticate sunt constituționale, întrucât, potrivit dispozițiilor

art. 27 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 77/2009 , licențele pentru exploatarea jocurilor de noroc acordate operatorilor economici până la data intrării în vigoare a ordonanței de urgență mai sus menționate își mențin valabilitatea până la data expirării, cu condiția plății taxelor aferente autorizațiilor de exploatare a jocurilor de noroc la termenele și în cuantumul prevăzute de aceeași ordonanță de urgență. Prin urmare, dispozițiile de lege criticate reglementează pentru viitor o stare de drept născută anterior, stabilind modul de acțiune în timpul ulterior intrării ei în vigoare. Totodată, față de motivarea adoptării actului normativ criticat de către Guvern, apreciază că acesta îndeplinește exigențele prevăzute de art. 115 alin. (4) din Constituție.

În ceea ce privește criticile de neconstituționalitate referitoare la art. 135 și art. 139 alin. (1) și (2) din Constituție consideră că acestea nu pot fi primite deoarece taxele instituite de actul normativ criticat constituie o plată în considerarea unei contraprestații din partea statului, constând în acordarea licenței pentru exploatarea jocurilor de noroc. În plus, actul normativ în discuție este expresia voinței legiuitorului, care este singurul abilitat să le stabilească, în valorificarea dreptului persoanei la liberă inițiativă.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 77/2009

privind organizarea și exploatarea jocurilor de noroc, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 439 din 26 iunie 2009. Ulterior sesizării Curții Constituționale, aceasta a fost aprobată, cu modificări și completări, prin

Legea nr. 246/2010

pentru aprobarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 77/2009

privind organizarea și exploatarea jocurilor de noroc, lege publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 854 din 21 decembrie 2010, și a fost modificată prin

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 117/2010

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 571/2003

privind Codul fiscal și reglementarea unor măsuri financiar-fiscale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 891 din 30 decembrie 2010.

Autorul excepției de neconstituționalitate consideră că prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 15 alin. (2) privind principiul neretroactivității legii, ale art. 115 alin. (4) privind condițiile de adoptare a ordonanțelor de urgență, ale art. 135 alin. (1) privind libera concurență și ale art. 139 privind impozitele, taxele și alte contribuții.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține următoarele:

1. Cu privire la critica de neconstituționalitate extrinsecă, Curtea observă că Guvernul poate adopta: ordonanțe simple, în domenii care nu fac obiectul legilor organice, în baza unei legi speciale de abilitare, lege care va stabili, în mod obligatoriu, domeniul și data până la care se pot emite aceste ordonanțe, în temeiul art. 115 alin. (1)-(3) din Constituție, și ordonanțe de urgență, numai în situații extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată, cu obligația de a motiva urgența în cuprinsul acestora, în temeiul art. 115 alin. (4)-(6) din Legea fundamentală.

Potrivit jurisprudenței Curții Constituționale, pentru emiterea unei ordonanțe de urgență este necesară existența unei stări de fapt obiective, cuantificabile, independente de voința Guvernului, care pune în pericol un interes public. Astfel, prin

Decizia nr. 255 din 11 mai 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 511 din 16 iunie 2005, și prin

Decizia nr. 1.008 din 7 iulie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 507 din 23 iulie 2009, Curtea a reținut implicațiile deosebirii terminologice dintre noțiunea de "caz excepțional", utilizat în concepția art. 114 alin. (4) din Constituție anterior revizuirii, și cea de "situație extraordinară", arătând că, deși diferența dintre cei doi termeni, din punctul de vedere al gradului de abatere de la obișnuit sau comun căruia îi dau expresie, este evidentă, același legiuitor a simțit nevoia să o pună la adăpost de orice interpretare de natură să minimalizeze o atare diferență, prin adăugarea sintagmei "a căror reglementare nu poate fi amânată", consacrând, astfel in terminis imperativul urgenței reglementării.

Prin aceleași decizii, Curtea a reamintit jurisprudența sa pronunțată anterior revizuirii Legii fundamentale și a precizat că de esența cazului excepțional este caracterul său obiectiv, în sensul că "existența sa nu depinde de voința Guvernului care, în asemenea împrejurări, este constrâns să reacționeze prompt pentru apărarea unui interes public pe calea ordonanței de urgență" ( Decizia nr. 83 din 19 mai 1998 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 211 din 8 iunie 1998).

Curtea constată că

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 77/2009

a fost adoptată - astfel cum reiese din preambulul acesteia - ținând seama că actele normative care reglementau activitatea de jocuri de noroc, având o vechime mare, nu mai corespundeau realităților economice, tehnice și mai ales conceptuale din domeniul jocurilor de noroc, iar aplicarea acestora în practică a demonstrat existența necesității modificării și perfecționării acestor reglementări, pentru a răspunde cât mai bine cerințelor pieței specifice. Totodată, avându-se în vedere măsurile privind asigurarea surselor de finanțare a dezvoltării economice și faptul că taxa de autorizare percepută organizatorilor de jocuri de noroc era neschimbată din anul 2000, Guvernul a considerat că se impunea modificarea nivelului de taxare a operatorilor economici din domeniul jocurilor de noroc.

Prin urmare, Curtea constată, pe de-o parte, că aceste împrejurări se încadrează în conceptul constituțional de "situații extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată", astfel cum acesta a fost definit în jurisprudența sa, iar, pe de altă parte, că urgența a fost motivată corespunzător în cuprinsul ordonanței de urgență criticate.

În final, Curtea reține că aprobarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 77/2009

prin

Legea nr. 246/2010

nu poate avea relevanță în examinarea constituționalității extrinseci a acestei ordonanțe de urgență a Guvernului, deoarece, potrivit jurisprudenței Curții Constituționale (a se vedea

Decizia nr. 95/2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 177 din 23 februarie 2006 și

Decizia nr. 784/2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 466 din 7 iulie 2009), aprobarea prin lege a unei ordonanțe de urgență a Guvernului nu poate acoperi un eventual viciu de neconstituționalitate extrinsecă a acesteia.

2. Referitor la criticile de neconstituționalitate intrinsecă, și anume la pretinsa încălcare a principiului neretroactivității legii, consacrat constituțional prin art. 15 alin. (2), Curtea constată că această susținere nu poate fi primită, deoarece, potrivit art. 27 alin. (1) din actul normativ criticat, licențele pentru exploatarea jocurilor de noroc acordate până la data intrării în vigoare a ordonanței de urgență își mențin valabilitatea până la data expirării, cu condiția plății taxelor aferente autorizațiilor de exploatare a jocurilor de noroc. Prin urmare, ceea ce se modifică este cuantumul taxelor aferente autorizațiilor de exploatare, iar nu condițiile de acordare a licențelor deja emise, acestea păstrându-și valabilitatea obținută anterior intrării în vigoare a

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 77/2009 , până la data expirării lor. În consecință, Curtea nu poate reține încălcarea principiului neretroactivității legii, deoarece dispozițiile criticate dispun numai pentru viitor, de la data publicării lor în Monitorul Oficial al României, Partea I, sau de la o dată ulterioară prevăzută în cuprinsul lor, iar nu și pentru trecut.

În ceea ce privește critica privind încălcarea principiului liberei concurențe, prevăzut de dispozițiile art. 135 alin. (1) din Legea fundamentală, Curtea reține că nici aceasta nu poate fi primită, deoarece, potrivit art. 12 din ordonanța de urgență criticată, licența de organizare a jocurilor de noroc se acordă operatorului economic care îndeplinește condițiile pentru organizarea activităților ce fac obiectul acestei ordonanțe de urgență. Or, stabilirea prin lege a unui anumit număr de aparate de joc pe locație nu reprezintă o limitare de natură să încalce libera concurență, deoarece exercitarea accesului liber al persoanelor la o activitate economică este garantată "în condițiile legii", iar acest acces nu exclude, ci, dimpotrivă, implică stabilirea unor limite de exercitare a libertății economice, legiuitorul având libertatea să impună reguli de disciplină economică. În acest sens,

art. 10 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 77/2009

prevede că pentru orice tipuri de jocuri de noroc organizate în condițiile stabilite prin ordonanță de urgență menționată mai sus este obligatorie deținerea licenței de organizare a jocurilor de noroc, respectiv a autorizației de exploatare a jocurilor de noroc.

Cu privire la art. 139 alin. (1) din Constituție, potrivit căruia impozitele, taxele și orice alte venituri ale bugetului de stat și ale bugetului asigurărilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege, Curtea constată că dispozițiile

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 77/2009

dau expresie acestei norme constituționale, deoarece, potrivit art. 13 al acesteia, acordarea licenței de organizare a jocurilor de noroc, respectiv acordarea autorizației de exploatare a jocurilor de noroc se realizează cu perceperea de taxe, iar taxele percepute pentru obținerea licenței de organizare a jocurilor de noroc și a autorizației de exploatare a jocurilor de noroc constituie venit la bugetul de stat. Totodată, ordonanța de urgență criticată prevede că un procent de 5% din aceste taxe se alocă anual prin legea bugetului de stat, astfel: 1,5% la Fondul cinematografic și 3,5% pentru Programul Național de Restaurare a Monumentelor Istorice.

În final, referitor la pretinsa încălcare a unor prevederi din

Legea nr. 24/2000

privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, prin contrasemnarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 77/2009

și de către ministrul turismului, Curtea constată că nici această susținere nu poate fi primită, deoarece, potrivit

art. 2 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 , instanța de contencios constituțional asigură controlul constituționalității legilor, adică respectarea prevederilor și principiilor constituționale. Prin urmare, Curtea Constituțională nu se poate pronunța asupra eventualelor contradicții dintre prevederile a două sau mai multe acte normative.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a prevederilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 77/2009

privind organizarea și exploatarea jocurilor de noroc, excepție ridicată de Asociația Organizatorilor și Producătorilor de Jocuri de Noroc din România în Dosarul nr. 8.853/2/2009 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 18 ianuarie 2011.