Decizia nr. 267/2011

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Valentina Bărbățeanu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 55 alin. (1) lit. a) și b) din

Legea administrației publice locale nr. 215/2001 , excepție ridicată de Nicolae Luțu, Ion Drăguț, Gheorghe Drugă, Vasile Jandarmu și Florin Stoica în Dosarul nr. 3.621/104/2009 al Tribunalului Sibiu - Secția comercială și de contencios administrativ.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Magistratul-asistent învederează Curții că autorii excepției, precum și domnul Viorel Ștefan, consilier local validat în locul unui alt consilier căruia i-a încetat mandatul, au depus o cerere de amânare argumentată pe necesitatea citării și a acestuia din urmă.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a cererii de acordare a unui nou termen de judecată, apreciind că nu se impune citarea persoanei menționate.

Deliberând, Curtea respinge cererea de amânare a judecării cauzei, întrucât nu are competența de a introduce în cauză alte persoane decât cele care sunt părți în litigiul în cursul căruia a fost ridicată excepția de neconstituționalitate, fiind ținută să respecte cadrul procesual fixat de instanța învestită cu soluționarea acestuia.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, precizând că textele de lege criticate reprezintă sancțiuni legale pentru o inactivitate vădită a unei autorități publice deliberative, care intervin după ce instanța judecătorească se pronunță asupra situației de fapt care poate conduce la dizolvarea consiliului local. În aceste condiții, apreciază că nu sunt nesocotite dispozițiile constituționale invocate de autorii excepției.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 14 iunie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 3.621/104/2009, Tribunalul Sibiu - Secția comercială și de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 55 alin. (1) lit. a) și b) din

Legea administrației publice locale nr. 215/2001 , excepție ridicată de Nicolae Luțu, Ion Drăguț, Gheorghe Drugă, Vasile Jandarmu și Florin Stoica într-o cauză privind soluționarea unei acțiuni având ca obiect constatarea dizolvării de drept a Consiliului Local al Comunei Priseaca, județul Olt.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată că dispozițiile de lege criticate permit primarului sau unor grupuri de persoane din jurul acestuia ca, prin amenințarea cu dizolvarea consiliului local, să modifice rezultatul voinței populare care a condus la alegerea anumitor persoane în funcția de consilier local și să impună consiliului local să voteze într-un anume fel, viciind astfel libertatea de opinie a consilierilor.

Tribunalul Sibiu - Secția comercială și de contencios administrativ apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Arată că textele de lege criticate instituie sancțiuni menite să determine autoritatea deliberativă să își ducă la îndeplinire atribuțiile constituționale și legale, iar modul de exercitare a votului exclude posibilitatea ca o persoană sau un grup minoritar de componenți ai autorității deliberative să exercite puterea în nume propriu.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 55 alin. (1) lit. a) și b) din

Legea administrației publice locale nr. 215/2001 , republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 123 din 20 februarie 2007, modificate prin

Legea nr. 59/2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 222 din 8 aprilie 2010, care au următoarea redactare:

- Art. 55 alin. (1) lit. a) și b): "(1) Consiliul local se dizolvă de drept sau prin referendum local. Consiliul local se dizolvă de drept:

a) în cazul în care acesta nu se întrunește timp de două luni consecutiv, deși a fost convocat conform prevederilor legale;

b) în cazul în care nu a adoptat în 3 ședințe ordinare consecutive nicio hotărâre."

În opinia autorilor excepției, sunt încălcate următoarele prevederi din Legea fundamentală: art. 2 alin. (2) potrivit căruia niciun grup și nicio persoană nu poate exercita suveranitatea în nume propriu, art. 29 alin. (1) referitor la interdicția îngrădirii libertății gândirii și a opiniilor și care statuează că nimeni nu poate fi constrâns să adopte o opinie contrară convingerilor sale și art. 30 alin. (6) care prevede că libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viața particulară a persoanei și nici dreptul la propria imagine. Se invocă, de asemenea, și prevederile art. 3 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, în virtutea cărora statele părți s-au angajat să organizeze, la intervale rezonabile, alegeri libere cu vot secret, în condițiile care asigură libera exprimare a opiniei poporului cu privire la alegerea corpului legislativ.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că dispozițiile de lege criticate cuprind două dintre cazurile în care consiliul local se dizolvă de drept, și anume când acesta nu se întrunește timp de două luni consecutiv, deși a fost convocat conform prevederilor legale, și atunci când, deși s-a întrunit, nu a adoptat în 3 ședințe ordinare consecutive nicio hotărâre. Curtea constată că acestea reprezintă situații obiective, determinabile în mod neechivoc, a căror invocare, în principiu, nu este susceptibilă de abuzuri. Legiuitorul a individualizat și a identificat într-o manieră foarte precisă ipotezele ce se pot constitui în motive de dizolvare a consiliului local, atribuind instanței de contencios administrativ competența de a se pronunța asupra aplicării unei asemenea sancțiuni. Aceasta va aprecia, în urma analizării situației concrete, atât asupra posibilei introduceri abuzive sau tendențioase a cererii de către titularii dreptului de sesizare a instanței în vederea constatării dizolvării de drept, cât și asupra existenței împrejurărilor de fapt stabilite prin textul de lege criticat, care atrag dizolvarea acestuia. De aceea, susținerea autorilor excepției, în sensul că primarul sau grupuri de persoane din jurul acestuia au posibilitatea ca, prin amenințarea cu dizolvarea consiliului local, să modifice rezultatul voinței populare și să impună consiliului local să voteze într-un anume fel, vizează mai mult aprecieri subiective, care nu se constituie în vicii de neconstituționalitate.

Din această perspectivă, Curtea constată că nici dispozițiile art. 2 alin. (2) din Constituție, potrivit cărora niciun grup și nicio persoană nu poate exercita suveranitatea în nume propriu, nu au incidență în cauza de față. Norma constituțională invocată are în vedere exercitarea suveranității ca putere politică, titularul acesteia fiind poporul, care o exercită prin organele sale reprezentative și prin referendum. Or, reglementând în modalitatea mai sus descrisă cazurile în care consiliul local se dizolvă de drept, textul de lege criticat nu pune în discuție niciun aspect de natură să aducă atingere acestui principiu consacrat prin prevederile constituționale menționate.

Curtea nu poate reține nici critica referitoare la pretinsa nesocotire a tezei cuprinse în art. 29 alin. (1) din Legea fundamentală, care interzice îngrădirea libertății gândirii și a opiniilor și care statuează că nimeni nu poate fi constrâns să adopte o opinie contrară convingerilor sale. Nu se poate susține că dizolvarea de drept a consiliului local, care intervine ca o consecință a inactivității sale, ar afecta libertatea gândirii ori a opiniilor membrilor acestuia. Reglementarea unei astfel de sancțiuni nu poate fi considerată o presiune asupra conștiinței membrilor consiliului local, care ar risca să altereze libertatea acestora de gândire sau care i-ar putea forța să adopte anumite opinii împotriva propriilor convingeri. Amenințările venite din partea anumitor persoane la care autorii excepției fac referire sunt exterioare normelor criticate, reprezentând împrejurări de fapt a căror caracterizare și încadrare urmează să fie făcute de instanța de contencios administrativ competentă.

Totodată, Curtea observă că autorii excepției nu formulează argumente pertinente prin care să demonstreze neconstituționalitatea prevederilor de lege criticate nici prin raportare la dispozițiile art. 30 alin. (6) din Legea fundamentală, potrivit cărora libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viața particulară a persoanei și nici dreptul la propria imagine. Prin

Decizia nr. 1.567 din 19 noiembrie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 21 din 12 ianuarie 2010, Curtea a reținut că prevederile art. 55 alin. (1) lit. a) și b) din

Legea administrației publice locale nr. 215/2001

reprezintă o concretizare a dispozițiilor art. 121 alin. (2) din Constituție, potrivit cărora consiliile locale și primarii funcționează, în condițiile legii, ca autorități administrative autonome și rezolvă treburile publice din comune și din orașe. De aceea, activitatea consiliilor locale trebuie să se circumscrie regulilor pe care legiuitorul le-a edictat în vederea creării cadrului legal de funcționare a acestora. În acest context, stabilirea unei sancțiuni pentru inactivitatea acestei autorități locale apare pe deplin justificată și nu este susceptibilă să lezeze valorile enumerate în art. 30 alin. (6) din Constituție.

În fine, Curtea constată că textele de lege ce formează obiect al excepției nu contravin nici prevederilor art. 3 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, în virtutea cărora statele părți s-au angajat să organizeze, la intervale rezonabile, alegeri libere cu vot secret, în condițiile care asigură libera exprimare a opiniei poporului cu privire la alegerea corpului legislativ. În acest sens, Curtea observă că normele criticate nu au legătură cu organizarea procesului electoral și cu exigențele pe care acesta trebuie să le satisfacă, potrivit dispozițiilor din documentul internațional menționat.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 55 alin. (1) lit. a) și b) din

Legea administrației publice locale nr. 215/2001 , excepție ridicată de Nicolae Luțu, Ion Drăguț, Gheorghe Drugă, Vasile Jandarmu și Florin Stoica în Dosarul nr. 3.621/104/2009 al Tribunalul Sibiu - Secția comercială și de contencios administrativ.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 22 februarie 2011.