Decizia nr. 122/2011
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 18 alin. (1)-(4) și ale art. 34 alin. (7) și (8) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, precum și ale art. 82 alin. (1) și (2) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală
prezumat în vigoare
Augustin Zegrean - președinte
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Mircea Ștefan Minea - judecător
Iulia Antoanella Motoc - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Daniela Ramona Marițiu - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 32 pct. 1 și 5 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2009
cu privire la rectificarea bugetară pe anul 2009 și reglementarea unor măsuri financiar-fiscale și ale
art. 82 alin. (1) și (2) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003
privind Codul de procedură fiscală, excepție ridicată de Societatea Comercială "Prestserv Discount" - S.R.L. din București în Dosarul nr. 4.238/303/2010 al Judecătoriei Sectorului 6 București.
La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care arată că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin Încheierea din 2 iunie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 4.238/303/2010, Judecătoria Sectorului 6 București a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 32 pct. 1 și 5 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2009
cu privire la rectificarea bugetară pe anul 2009 și reglementarea unor măsuri financiar-fiscale și ale
art. 82 alin. (1) și (2) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003
privind Codul de procedură fiscală, excepție ridicată de Societatea Comercială "Prestserv Discount" - S.R.L. din București.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autoarea acesteia susține că dispozițiile
art. 32 pct. 1 și 5 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2009 , prin modificările aduse Codului fiscal, încalcă prevederile art. 44 alin. (4) și (8) și ale art. 56 alin. (2) din Legea fundamentală. Astfel, dispozițiile criticate impun o așezare injustă a sarcinilor fiscale, unii contribuabili fiind nevoiți să plătească un impozit ce echivalează cu veniturile realizate. În ceea ce privește dispozițiile
art. 82 alin. (1) și (2) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003
privind Codul de procedură fiscală, se arată că impunerea de către organul fiscal a unei declarații tip ce trebuie completată de către contribuabil la declararea cuantumului obligației fiscale datorate este de natură a înfrânge prevederile art. 30 alin. (1) și (2) din Legea fundamentală.
Judecătoria Sectorului 6 București arată că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.
Potrivit prevederilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
Avocatul Poporului arată că stabilirea obligației de plată a impozitelor și taxelor locale, precum și scutirea de la plata unor impozite sau taxe pentru anumite categorii de contribuabili se întemeiază pe principiul așezării juste a sarcinilor fiscale, prevăzut de art. 56 alin. (2) din Constituție. Stabilirea impozitelor datorate bugetului de stat, precum și cuantumul acestora reprezintă dreptul exclusiv al legiuitorului, în conformitate cu prevederile art. 139 alin. (1) din Legea fundamentală. Astfel, legiuitorul, dând expresie politicii fiscale și bugetare adoptate la un moment dat, are deplina libertate de a stabili impozite și taxe, cu respectarea principiilor ce trebuie să guverneze politica fiscală. În ceea ce privește critica de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 82 alin. (1) și (2) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003
privind Codul de procedură fiscală, în raport cu prevederile art. 30 alin. (1) și (2) din Legea fundamentală, se arată că aceasta nu poate fi primită, dispozițiile criticate, prin care sunt stabilite forma și conținutul declarației fiscale, nefiind de natură a cenzura în vreun mod libertatea de exprimare a contribuabilului.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile reprezentantului Ministerului Public, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze prezenta excepție.
Prin Încheierea de sesizare din 2 iunie 2010, instanța de judecată a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 32 pct. 1 și 5 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2009
și
art. 82 alin. (1) și (2) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003
privind Codul de procedură fiscală. Se observă că
art. 32 pct. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2009
modifică dispozițiile
art. 18 alin. (1)-(4) din Legea nr. 571/2003
privind Codul fiscal, iar art. 32 pct. 5 din aceeași ordonanță de urgență modifică dispozițiile
art. 34 alin. (7) și (8) din Legea nr. 571/2003
privind Codul fiscal.
Așa fiind, obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 18 alin. (1)-(4) și ale
art. 34 alin. (7) și (8) din Legea nr. 571/2003
privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003, cu modificările și completările ulterioare, și dispozițiile
art. 82 alin. (1) și (2) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003
privind Codul de procedură fiscală, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 31 iulie 2007, cu modificările și completările ulterioare.
Ulterior sesizării Curții, în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 669 din 30 septembrie 2010, a fost publicată
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 87/2010
pentru modificarea și completarea
privind Codul fiscal. Potrivit art. II din ordonanța de urgență, aceasta a intrat în vigoare începând cu data de 1 octombrie 2010. Potrivit
art. I pct. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 87/2010 ,
art. 18 alin. (2)-(7) din Legea nr. 571/2003
privind Codul fiscal se abrogă, iar art. I pct. 3 din aceeași ordonanță de urgență modifică dispozițiile
art. 34 alin. (7) din Legea nr. 571/2003
privind Codul fiscal, preluând soluția legislativă criticată.
Textele criticate au următorul conținut:
-
Articolul 18
alin. (1) din Legea nr. 571/2003
privind Codul fiscal: "Contribuabilii care desfășoară activități de natura barurilor de noapte, cluburilor de noapte, discotecilor, cazinourilor sau pariurilor sportive, inclusiv persoanele juridice care realizează aceste venituri în baza unui contract de asociere, și în cazul cărora impozitul pe profit datorat pentru activitățile prevăzute în acest articol este mai mic decât 5% din veniturile respective sunt obligați la plata unui impozit de 5% aplicat acestor venituri înregistrate.";
- Art. 18 alin. (2)-(4) este abrogat;
-
Articolul 34
alin. (7) și (8) din Legea nr. 571/2003
privind Codul fiscal:
"(7) Prin excepție de la prevederile alin. (6), contribuabilii prevăzuți la alin. (1) lit. a) nou-înființați sau care la sfârșitul anului fiscal precedent înregistrează pierdere fiscală efectuează plăți anticipate în contul impozitului pe profit la nivelul sumei rezultate din aplicarea cotei de impozit asupra profitului contabil al perioadei pentru care se efectuează plata anticipată.
(8) În cazul contribuabililor care în anul precedent au beneficiat de scutiri de la plata impozitului pe profit, conform legii, iar în anul pentru care se calculează și se efectuează plățile anticipate nu mai beneficiază de facilitățile fiscale respective, impozitul pe profit pentru anul precedent, pe baza căruia se determină plățile anticipate, este impozitul pe profit determinat conform declarației privind impozitul pe profit pentru anul precedent, luându-se în calcul și impozitul pe profit scutit.";
-
Articolul 82
alin. (1) și (2) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003
privind Codul de procedură fiscală:
"(1) Declarația fiscală se întocmește prin completarea unui formular pus la dispoziție gratuit de organul fiscal.
(2) În declarația fiscală contribuabilul trebuie să calculeze cuantumul obligației fiscale, dacă acest lucru este prevăzut de lege."
În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții legale, autoarea excepției invocă încălcarea prevederilor constituționale ale art. 30 alin. (1) și (2) referitoare la libertatea de exprimare, art. 44 alin. (4) și (8) referitoare la dreptul de proprietate privată și art. 56 alin. (2) referitoare la contribuțiile financiare.
I. În ceea ce privește critica de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 18 alin. (2)-(4) din Legea nr. 571/2003
privind Codul fiscal, Curtea constată că acestea au fost abrogate prin
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 87/2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 669 din 30 septembrie 2010.
Or, potrivit prevederilor
art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , "Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare [...]". Având în vedere aceste dispoziții legale, precum și jurisprudența sa constantă în astfel de situații, Curtea urmează să respingă ca devenită inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 18 alin. (2)-(4) din Legea nr. 571/2003
privind Codul fiscal.
II. În ceea ce privește critica de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 18 alin. (1) și ale
art. 34 alin. (7) și (8) din Legea nr. 571/2003
privind Codul fiscal, Curtea constată că regula generală în materia impozitelor și taxelor este cuprinsă în art. 139 alin. (1) din Constituție, potrivit căruia "Impozitele, taxele și orice alte venituri ale bugetului de stat și ale bugetului asigurărilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege". De asemenea, Curtea reține că, potrivit art. 56 din Constituție, contribuția cetățenilor la cheltuielile publice constituie o îndatorire fundamentală a acestora, neputându-se reține, în consecință, că prin stabilirea pe cale legală a unui impozit s-ar leza dreptul de proprietate al unei persoane.
Din aceste reglementări constituționale rezultă că stabilirea impozitelor și taxelor datorate bugetului de stat intră în competența exclusivă a legiuitorului, acesta având dreptul exclusiv de a stabili cuantumul impozitelor și taxelor și de a opta pentru acordarea unor exceptări sau scutiri de la aceste obligații în favoarea anumitor categorii de contribuabili și în anumite perioade de timp, în funcție de situațiile conjuncturale, dar, evident, și în raport cu situația economico-financiară a țării în perioadele respective.
În acest sens este și
Decizia nr. 1.286 din 14 octombrie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 824 din 9 decembrie 2010.
În ceea ce privește critica potrivit căreia dispozițiile
art. 82 alin. (1) și (2) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003
privind Codul de procedură fiscală impun completarea de către contribuabil a unui formular-tip, Curtea constată că autoritățile fiscale trebuie să dispună de informații corecte și adecvate în exercitarea atribuțiilor ce le sunt prevăzute de lege, informații ce sunt destinate doar acestor autorități, neputându-se susține că prin declararea anumitor informații se încalcă libertatea de exprimare a contribuabilului.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
I. Respinge ca devenită inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 18 alin. (2)-(4) din Legea nr. 571/2003
privind Codul fiscal, excepție ridicată de Societatea Comercială "Prestserv Discount" - S.R.L. din București în Dosarul nr. 4.238/303/2010 al Judecătoriei Sectorului 6 București.
II. Respinge ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 18 alin. (1) și
art. 34 alin. (7) și (8) din Legea nr. 571/2003
privind Codul fiscal și ale
art. 82 alin. (1) și (2) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003
privind Codul de procedură fiscală, excepție ridicată de aceeași autoare în cadrul aceluiași dosar al aceleiași instanțe.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 1 februarie 2011.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Daniela Ramona Marițiu _________
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.