Decizia nr. 318/2011

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Valentina Bărbățeanu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 65 alin. (1), (2) și (4) din Legea nr. 360/2002

privind Statutul polițistului, excepție ridicată de Iulian Lăzăr în Dosarul nr. 658/99/2010 al Tribunalului Iași - Secția comercială și de contencios administrativ, care formează obiectul Dosarului nr. 2.154D/2010 al Curții Constituționale.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Președintele dispune a se face apelul și în Dosarul nr. 2.912D/2010, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a acelorași prevederi legale, ridicată de Marius Martin în Dosarul nr. 640/99/2010 al Tribunalului Iași - Secția comercială și de contencios administrativ.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea, din oficiu, văzând identitatea de obiect a cauzelor menționate, pune în discuție problema conexării lor.

Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu propunerea de conexare a acestor cauze.

Curtea, în temeiul

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , dispune conexarea Dosarului nr. 2.912D/2010 la Dosarul nr. 2.154D/2010, care a fost primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției ca neîntemeiată, apreciind că textul de lege criticat nu încalcă dispozițiile constituționale și convenționale invocate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:

Prin încheierile din 7 mai 2010 și 6 mai 2010, pronunțate în dosarele nr. 658/99/2010 și, respectiv, nr. 640/99/2010, Tribunalul Iași - Secția comercială și de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 65 alin. (1), (2) și (4) din Legea nr. 360/2002

privind Statutul polițistului. Excepția a fost ridicată de Iulian Lăzăr și, respectiv, Marius Martin în cauze având ca obiect soluționarea unor acțiuni în anularea unor acte administrative.

În motivarea excepției, se susține, în esență, că măsura punerii la dispoziția unității a polițistului înlătură prezumția de nevinovăție, "fiind fundamentată, de cele mai multe ori, doar pe adresa organului de urmărire penală prin care instituția este înștiințată cu privire la trimiterea în judecată a acestuia". Prezumția de nevinovăție este nesocotită și prin lipsa vreunei distincții între infracțiunile săvârșite în legătură cu serviciul sau cele care nu sunt incluse în această categorie ori între infracțiunile săvârșite din culpă sau cu intenție. Se mai critică și caracterul lacunar al textelor ce formează obiect al excepției, întrucât niciunul dintre acestea nu definește măsura de punere la dispoziția unității. Sarcinile și atribuțiile pot fi stabilite pe această perioadă de șeful unității în mod discreționar, în așa fel încât măsura poate fi lipsită de eficiență sau poate duce la săvârșirea unui abuz grav. Se mai arată că, în urma luării măsurii de punere la dispoziția unității, polițistului îi sunt micșorate în mod semnificativ drepturile salariale.

Tribunalul Iași - Secția comercială și de contencios administrativ consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului apreciază că textele de lege criticate sunt constituționale. În opinia sa, punerea la dispoziție a polițistului nu poate fi considerată ca fiind contrară prezumției de nevinovăție, fiind o măsură necesară pentru apărarea ordinii publice și desfășurarea în bune condiții a instrucției penale, în vederea apărării interesului general, a protejării imaginii unei instituții de bază care este poliția. Totodată, consideră că stabilirea de către legiuitor a acestei măsuri se circumscrie prevederilor art. 53 din Constituție, dat fiind statutul polițistului, protejarea interesului general și a prestigiului profesiei. În plus, măsura este proporțională și cu scopul urmărit, polițistului nefiindu-i încălcat dreptul la muncă și asigurându-i-se retribuirea la nivelul de bază corespunzător gradului profesional pe care îl deține și potrivit sarcinilor stabilite de către șeful unității de poliție.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile

art. 65 alin. (1), (2) și (4) din Legea nr. 360/2002

privind Statutul polițistului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 440 din 24 iunie 2002, care au următorul cuprins:

- Art. 65 alin. (1), (2) și (4): "(1) În cazul în care împotriva polițistului s-a început urmărirea penală sau acesta a fost trimis în judecată, menținerea sa în activitate se hotărăște după soluționarea definitivă a cauzei, cu excepția situației în care a comis și alte abateri disciplinare, când operează procedura disciplinară obișnuită.

(2) Polițistul față de care s-a pus în mișcare acțiunea penală sau care este judecat în stare de libertate ori liberat provizoriu pe cauțiune este pus la dispoziție. (...)

(4) Polițistul pus la dispoziție îndeplinește numai acele sarcini și atribuții de serviciu stabilite în scris de șeful unității de poliție și beneficiază de drepturile bănești corespunzătoare gradului profesional pe care îl are, la nivelul de bază, precum și de celelalte drepturi prevăzute în prezenta lege."

În opinia autorului excepției, textele de lege criticate contravin dispozițiilor din Legea fundamentală cuprinse la art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 23 alin. (11) care consacră prezumția de nevinovăție, art. 41 alin. (1) potrivit căruia dreptul la muncă nu poate fi îngrădit și art. 53 referitor la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți. De asemenea, invocă și prevederile art. 6 paragraful 2 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și art. 11 pct. 1 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, care instituie prezumția de nevinovăție.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că, în principal, autorii acesteia susțin că măsura punerii la dispoziția unității a polițistului față de care s-a pus în mișcare acțiunea penală sau care este judecat în stare de libertate ori liberat provizoriu pe cauțiune nesocotește dispozițiile din Constituție și din alte documente internaționale care consacră prezumția de nevinovăție. Asupra unei critici similare, aplicabile mutatis mutandis la cauza de față, Curtea s-a mai pronunțat prin

Decizia nr. 187 din 6 martie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 237 din 5 aprilie 2007, cu prilejul soluționării excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 89 alin. 2 din Legea nr. 80/1995

privind statutul cadrelor militare, referitoare la punerea la dispoziție a ofițerilor, maiștrilor militari și subofițerilor pentru care s-a început urmărirea penală sau care sunt trimiși în judecata instanțelor militare, dar care sunt cercetați și judecați în stare de libertate sau eliberați pe cauțiune. Curtea a statuat că punerea la dispoziție nu încalcă prezumția de nevinovăție, întrucât nu vizează fondul răspunderii pentru fapta imputată, nu prejudecă vinovăția, ci constituie o măsură preventivă, justificată de necesitatea împiedicării săvârșirii de noi fapte contrare prevederilor legale, de îndeplinirea corectă a atribuțiilor ce revin funcției respective și de asigurarea încrederii în persoana care ocupă acea funcție. Pentru identitate de rațiune, aceeași concluzie este valabilă și în ceea ce privește punerea la dispoziție a polițiștilor.

Totodată, Curtea observă că, în alin. (4) al

art. 65 din Legea nr. 360/2002 , este precizat și conținutul măsurii punerii la dispoziție. Interpretarea dată acestuia de autorii excepției în sensul că sarcinile și atribuțiile pot fi stabilite pe această perioadă de șeful unității în mod discreționar și abuziv nu poate fi, însă, analizată de Curte, întrucât depinde de modalitatea practică de individualizare a acesteia la fiecare caz concret, nereprezentând o problemă de constituționalitate, ci de aplicare a legii.

De asemenea, un raționament simetric cu cel cuprins în decizia menționată se impune și în ceea ce privește reducerea indemnizațiilor. Prin luarea măsurii punerii la dispoziție nu se poate susține că se îngrădește dreptul la muncă și, la fel ca în cazul cadrelor militare,

art. 65 din Legea nr. 360/2002

prevede în mod expres, la alin. (6), că "în cazul în care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală ori achitarea, precum și în cazul încetării urmăririi penale ori a procesului penal, polițistul va fi repus în toate drepturile anterioare, inclusiv compensarea celor de care a fost privat pe perioada punerii la dispoziție (...)".

În ce privește prevederile art. 16 din Constituție, Curtea observă că autorii excepției nu motivează pretinsa încălcare a acestora, iar invocarea art. 53 din Legea fundamentală nu poate fi reținută de vreme ce nu a fost constatată restrângerea vreunui drept constituțional.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 65 alin. (1), (2) și (4) din Legea nr. 360/2002

privind Statutul polițistului, excepție ridicată de Iulian Lăzăr și Marius Martin în dosarele nr. 658/99/2010 și, respectiv, nr. 640/99/2010 ale Tribunalului Iași - Secția comercială și de contencios administrativ.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 3 martie 2011.