Decizia nr. 374/2011

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Daniela Ramona Marițiu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 15 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 23/2008

privind pescuitul și acvacultura, excepție ridicată de Asociația Județeană a Vânătorilor și Pescarilor Sportivi din Suceava în Dosarul nr. 1.203/39/2009 al Curții de Apel Suceava - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal. Excepția formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 3.200D/2010.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. În acest sens face referire la jurisprudența în materie a Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 25 ianuarie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 1.203/39/2009, Curtea de Apel Suceava - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 15 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 23/2008

privind pescuitul și acvacultura, excepție ridicată de Asociația Județeană a Vânătorilor și Pescarilor Sportivi din Suceava.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia arată că dispozițiile criticate, permițând stabilirea cuantumului taxelor de licențiere și autorizare prin hotărâre a Guvernului, contravin prevederilor art. 56, art. 115 alin. (6) și art. 139 din Constituție.

Curtea de Apel Suceava - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal arată că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile reprezentantului Ministerului Public, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze prezenta excepție.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă dispozițiile

art. 15 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 23/2008

privind pescuitul și acvacultura, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 180 din 10 martie 2008, cu următorul conținut: "Cuantumul taxelor de licențiere și autorizare se stabilește prin hotărâre a Guvernului."

În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții, autorul excepției invocă prevederile constituționale ale art. 56 referitoare la contribuții financiare, art. 115 alin. (6) referitoare la delegarea legislativă și art. 139 referitoare la impozite, taxe și alte contribuții.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că s-a pronunțat cu privire la dispozițiile criticate prin raportare la aceleași prevederi constituționale ca și cele invocate în cauza de față. Astfel, prin

Decizia nr. 883 din 6 iulie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 551 din 5 august 2010, Curtea a statuat că stabilirea taxelor aferente licențelor de pescuit, permiselor de pescuit și a autorizațiilor de pescuit a fost realizată prin prevederile

art. 15 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 23/2008 , act normativ de reglementare primară. Ceea ce se deleagă la nivelul actului normativ secundar este stabilirea cuantumului taxei, deci nu a taxei în sine.

Rațiunea art. 139 alin. (1) din Constituție este aceea de a crea un sistem unitar de impunere la nivel național prin prevederea în cuprinsul actelor de reglementare primară a tuturor impozitelor, taxelor sau a altor contribuții care se fac venit la bugetul de stat. Deși textul de referință nu vizează și stabilirea în concret a cuantumului taxei, acest lucru nu echivalează, însă, cu posibilitatea acordată Guvernului ca printr-un act de reglementare secundară să impună un cuantum exagerat sau excesiv al taxei, pentru că, în acest caz, s-ar încălca art. 56 alin. (2) din Constituție.

Faptul că ordonanța de urgență nu prevede criterii în funcție de care să se stabilească acest cuantum al taxei nu înseamnă că hotărârea de Guvern care se emite în organizarea executării legii nu trebuie să țină cont de art. 56 alin. (2) din Constituție. Din contră, cuantumul taxei trebuie să fie unul echitabil și să reflecte valoarea contraprestației la care este îndrituit plătitorul unei asemenea taxe. Astfel, se observă că delegarea pe care o prevede actul de reglementare primară este limitată de impunerea, prin hotărârea de Guvern ce va fi adoptată, a unui cuantum al taxei în cauză, conform cerințelor constituționale ale art. 56 alin. (2). Numai depășirea vădită a acestei delegări atrage nelegalitatea actului de reglementare secundară care vizează cuantumul taxei, situație pe care o poate constata chiar și instanța de judecată.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, atât considerentele, cât și soluția deciziei menționate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 15 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 23/2008

privind pescuitul și acvacultura, excepție ridicată de Asociația Județeană a Vânătorilor și Pescarilor Sportivi din Suceava în Dosarul nr. 1.203/39/2009 al Curții de Apel Suceava - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 22 martie 2011.