Decizia nr. 211/2011

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Valentina Bărbățeanu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 38 și 39 din Legea nr. 248/2005

privind regimul liberei circulații a cetățenilor români în străinătate, excepție ridicată de Ion Ghiță în Dosarul nr. 849/122/2009 al Tribunalului Giurgiu.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Magistratul-asistent învederează Curții că partea Ministerul Administrației și Internelor - Direcția Generală de Pașapoarte a transmis la dosar concluzii scrise, prin care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de respingere ca inadmisibilă a excepției de neconstituționalitate, având în vedere că textele de lege criticate au fost abrogate și ținând seama de dispozițiile

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 .

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Decizia civilă nr. 324 din 10 martie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 1.005/2/2010 (229/2010), Curtea de Apel București - Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 38 și 39 din Legea nr. 248/2005

privind regimul liberei circulații a cetățenilor români în străinătate, ca urmare a admiterii recursului declarat împotriva Sentinței civile nr. 166/2009 a Tribunalului Giurgiu prin care acesta a respins excepția de neconstituționalitate ridicată de pârâtul Ion Ghiță într-o cauză civilă având ca obiect soluționarea cererii de limitare a exercitării dreptului acestuia la libera circulație în străinătate, formulată de Direcția Generală de Pașapoarte.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că, prin modul lor de redactare, prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor din Legea fundamentală cuprinse la art. 25 - "Libera circulație" și art. 53 - "Restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți".

Curtea de Apel București - Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, notele scrise depuse, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile

art. 38 și 39 din Legea nr. 248/2005

privind regimul liberei circulații a cetățenilor români în străinătate, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 682 din 29 iulie 2005, care, la data sesizării Curții Constituționale, aveau următorul cuprins:

- Art. 38: "Restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație în străinătate a cetățenilor români poate fi dispusă pentru o perioadă de cel mult 3 ani numai în condițiile și cu privire la următoarele categorii de persoane:

a) cu privire la persoana care a fost returnată dintr-un stat în baza unui acord de readmisie încheiat între România și acel stat;

b) cu privire la persoana a cărei prezență pe teritoriul unui stat, prin activitatea pe care o desfășoară sau ar urma să o desfășoare, ar aduce atingere gravă intereselor României sau, după caz, relațiilor bilaterale dintre România și acel stat.";

- Art. 39: "(1) În situația prevăzută la art. 38 lit. a) măsura se dispune, la solicitarea Direcției Generale de Pașapoarte, cu privire la statul de pe teritoriul căruia a fost returnată persoana, de către tribunalul în a cărui rază teritorială se află domiciliul acestei persoane, iar când aceasta are domiciliul în străinătate, de către Tribunalul București.

(2) În situația prevăzută la art. 38 lit. b), măsura se dispune, la solicitarea instituției cu competențe în domeniul apărării, ordinii publice sau siguranței naționale care deține date ori informații cu privire la activitatea pe care persoana o desfășoară sau urmează să o desfășoare în străinătate, de către tribunalul în a cărui rază teritorială se află domiciliul acestei persoane, iar când aceasta are domiciliul în străinătate, de către Tribunalul București.

(3) În cazurile prevăzute la alin. (1) și (2), instanța se pronunță, prin hotărâre, în termen de 5 zile de la primirea solicitării autorităților competente și comunică hotărârea persoanei, Direcției Generale de Pașapoarte, Poliției de Frontieră Română și serviciului public comunitar pentru eliberarea și evidența pașapoartelor simple de la domiciliul persoanei împotriva căreia a fost dispusă măsura.

(4) Hotărârea prevăzută la alin. (3) este supusă apelului, în termen de 5 zile de la comunicare, la curtea de apel competentă teritorial. Instanța se pronunță în termen de 3 zile de la data primirii cererii.

(5) Hotărârea curții de apel este supusă recursului, termenul de recurs, precum și cel de judecată fiind cele prevăzute la alin. (4).

(6) Exercitarea căilor de atac prevăzute la alin. (4) și (5) nu suspendă executarea hotărârii instanței.

(7) Prezența procurorului la toate ședințele de judecată este obligatorie."

Ulterior sesizării Curții Constituționale, în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 767 din 17 noiembrie 2010, a fost publicată

Legea nr. 206/2010

pentru modificarea

Legii nr. 248/2005 , prin care au fost abrogate art. 38 lit. a) și

art. 39 alin. (1) din Legea nr. 248/2005 , iar art. 39 alin. (3) a căpătat un nou conținut. În prezent, textele de lege criticate au următoarea redactare:

- Art. 38: "Restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație în străinătate a cetățenilor români poate fi dispusă pentru o perioadă de cel mult 3 ani numai în condițiile și cu privire la următoarele categorii de persoane:

a) Abrogat.

b) cu privire la persoana a cărei prezență pe teritoriul unui stat, prin activitatea pe care o desfășoară sau ar urma să o desfășoare, ar aduce atingere gravă intereselor României sau, după caz, relațiilor bilaterale dintre România și acel stat."

- Art. 39: "(1) Abrogat.

(2) În situația prevăzută la art. 38 lit. b), măsura se dispune, la solicitarea instituției cu competențe în domeniul apărării, ordinii publice sau siguranței naționale care deține date ori informații cu privire la activitatea pe care persoana o desfășoară sau urmează să o desfășoare în străinătate, de către tribunalul în a cărui rază teritorială se află domiciliul acestei persoane, iar când aceasta are domiciliul în străinătate, de către Tribunalul București.

(3) În cazul prevăzut la alin. (2), instanța se pronunță, prin hotărâre, în termen de 5 zile de la primirea solicitării autorităților competente și comunică hotărârea părților, Direcției Generale de Pașapoarte, Inspectoratului General al Poliției de Frontieră, precum și serviciului public comunitar pentru eliberarea și evidența pașapoartelor simple, competent să elibereze pașaportul simplu persoanei împotriva căreia a fost dispusă măsura.

(4) Hotărârea prevăzută la alin. (3) este supusă apelului, în termen de 5 zile de la comunicare, la curtea de apel competentă teritorial. Instanța se pronunță în termen de 3 zile de la data primirii cererii.

(5) Hotărârea curții de apel este supusă recursului, termenul de recurs, precum și cel de judecată fiind cele prevăzute la alin. (4).

(6) Exercitarea căilor de atac prevăzute la alin. (4) și (5) nu suspendă executarea hotărârii instanței.

(7) Prezența procurorului la toate ședințele de judecată este obligatorie."

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, textele de lege criticate contravin dispozițiilor art. 25 - "Libera circulație" și art. 53 - "Restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți" din Constituție.

Analizând admisibilitatea excepției din perspectiva modalității de sesizare care, potrivit prevederilor

art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 , se dispune prin încheiere de către instanța în fața căreia a fost ridicată excepția, Curtea observă că Tribunalul Giurgiu a respins cererea pârâtului de sesizare a Curții Constituționale și a soluționat cauza pe fond, admițând cererea reclamantei Direcția Generală de Pașapoarte și dispunând restrângerea pe timp de 1 an a exercițiului dreptului la liberă circulație pe teritoriul statului francez. Împotriva sentinței pronunțate, pârâtul a formulat apel. În soluționarea acestuia, Curtea de Apel București - Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a recalificat motivul de apel referitor la respingerea solicitării de sesizare a Curții Constituționale ca fiind recurs, a disjuns soluționarea acestuia, constituind un nou dosar, și a suspendat soluționarea apelului până la pronunțarea asupra recursului. Ulterior, judecând recursul, l-a admis și a sesizat, prin decizie, Curtea Constituțională cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 38 și 39 din Legea nr. 248/2005

privind regimul liberei circulații a cetățenilor români în străinătate. Din această succesiune de pași procesuali rezultă că, pronunțându-se asupra recursului, Curtea de Apel București - Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie nu a judecat cauza pe fond. Deși, în prezent, ca urmare a modificării

Legii nr. 47/1992

prin

Legea nr. 177/2010

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, a Codului de procedură civilă și a Codului de procedură penală al României, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 672 din 4 octombrie 2010, nu mai prezintă relevanță problema continuării judecății, la momentul ridicării excepției, suspendarea procesului era obligatorie pe parcursul soluționării excepției de către Curtea Constituțională, scopul acestei prevederi fiind tocmai prevenirea pronunțării unei hotărâri de către instanță bazată pe un text de lege neconstituțional.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele:

I. Ca urmare a abrogării exprese, prin

Legea nr. 206/2010 , a dispozițiilor art. 38 lit. a) și

art. 39 alin. (1) din Legea nr. 248/2005 , intervenită ulterior sesizării Curții Constituționale, excepția de neconstituționalitate având acest obiect a devenit inadmisibilă, întrucât, potrivit

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , Curtea se pronunță numai asupra constituționalității legilor și ordonanțelor în vigoare, nu și asupra celor abrogate.

II. Excepția de neconstituționalitate a

art. 38 lit. b) din Legea nr. 248/2005

nu îndeplinește cerința de admisibilitate prevăzută tot la

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , referitoare la exercitarea controlului de constituționalitate asupra prevederilor legale care au legătură cu soluționarea cauzei. În acest sens, Curtea observă că, în speța de față, temeiul de drept al acțiunii introduse de reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte nu l-a reprezentat

art. 38 lit. b) din Legea nr. 248/2005 , ci art. 38 lit. a), care prevedea că restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație în străinătate a cetățenilor români poate fi dispusă pentru o perioadă de cel mult 3 ani cu privire la persoana care a fost returnată dintr-un stat în baza unui acord de readmisie încheiat între România și acel stat.

III. Excepția de neconstituționalitate a celorlalte prevederi de lege criticate, respectiv ale

art. 39 alin. (2)-(7) din Legea nr. 248/2005 , urmează să fie respinsă, de asemenea, ca inadmisibilă, întrucât autorul excepției nu a formulat o veritabilă critică de neconstituționalitate, ci s-a limitat la a invoca două prevederi din Legea fundamentală, art. 25 și 53, fără să argumenteze în niciun fel contrarietatea dintre textele de lege ce formează obiectul excepției și aceste dispoziții constituționale. De aceea, nu poate fi considerată îndeplinită cerința motivării excepției, impusă de dispozițiile

art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 .

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

I. Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 38 lit. a) și

art. 39 alin. (1) din Legea nr. 248/2005

privind regimul liberei circulații a cetățenilor români în străinătate, excepție ridicată de Ion Ghiță în Dosarul nr. 849/122/2009 al Tribunalului Giurgiu.

II. Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 38 lit. b) și

art. 39 alin. (2)-(7) din Legea nr. 248/2005

privind regimul liberei circulații a cetățenilor români în străinătate, excepție ridicată de același autor în același dosar al aceleiași instanțe.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 15 februarie 2011.