Decizia nr. 184/2011

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Daniela Ramona Marițiu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 185^1 alin. (3), art. 193 alin. (1) și alin. (2) lit. a) și

art. 212 alin. (1) și (2) din Legea nr. 571/2003

privind Codul fiscal și

art. 220 alin. (1) lit. a) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003

privind Codul de procedură fiscală, excepție ridicată de Societatea Comercială "Ursus Breweries" - S.A. din București în Dosarul nr. 12.035/211/2007 al Tribunalului Cluj - Secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 19 martie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 12.035/211/2007, Tribunalul Cluj - Secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 185^1 alin. (3), art. 193 alin. (1) și alin. (2) lit. a) și

art. 212 alin. (1) și (2) din Legea nr. 571/2003

privind Codul fiscal și

art. 220 alin. (1) lit. a) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003

privind Codul de procedură fiscală, excepție ridicată de Societatea Comercială "Ursus Breweries" - S.A. din București.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că dispozițiile art. 185^1 alin. (3), art. 193 alin. (1) și alin. (2) lit. a) și

art. 212 alin. (1) și (2) din Legea nr. 571/2003

privind Codul fiscal sunt neconstituționale, deoarece creează o discriminare între operatorii economici din perspectiva plății accizelor datorate. Astfel, dacă pentru produsele accizabile provenite din producția internă plata accizei se face până în ziua de 25 a lunii următoare celei în care acciza devine exigibilă, pentru produsele provenite din spațiul comunitar sau din import, plata accizelor se face în ziua lucrătoare imediat următoare celei în care au fost recepționate produsele.

În continuare arată că dispozițiile

art. 220 alin. (1) lit. a) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003

privind Codul de procedură fiscală sunt neconstituționale, deoarece creează posibilitatea sancționării contravenționale a operatorului economic "oricând pe parcursul termenului de prescripție a răspunderii contravenționale", precum și a aplicării măsurii complementare a confiscării mărfii sau a contravalorii acesteia.

Tribunalul Cluj - Secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale arată că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului arată că dispozițiile art. 185^1 alin. (3) și cele ale

art. 193 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 571/2003

privind Codul fiscal au fost abrogate, începând cu 1 aprilie 2010, prin

art. III alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 109/2009 , astfel încât excepția de neconstituționalitate ce privește aceste texte de lege este inadmisibilă.

În ceea ce privește dispozițiile

art. 212 alin. (1) și (2) din Legea nr. 571/2003

privind Codul fiscal, se arată că acestea au fost modificate în substanța lor prin

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 109/2009 , soluția legislativă nefiind preluată. Așa fiind, excepția de neconstituționalitate ce privește acest text de lege este, de asemenea, inadmisibilă.

Referitor la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 220 alin. (1) lit. a) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003

privind Codul de procedură fiscală, arată că aceasta este neîntemeiată.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile reprezentantului Ministerului Public, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze prezenta excepție.

Prin încheiere, Tribunalul Cluj - Secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 185^1 alin. (3), art. 193 alin. (1) și alin. (2) lit. a) și

art. 212 alin. (1) și (2) din Legea nr. 571/2003

privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003, precum și a dispozițiilor

art. 220 alin. (1) lit. a) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003

privind Codul de procedură fiscală, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 31 iulie 2007, cu următorul conținut:

- Art. 185^1 alin. (3): "Pentru operatorii înregistrați, acciza va deveni exigibilă la momentul recepționării produselor."

- Art. 193 alin. (1) și alin. (2) lit. a): "(1) Accizele sunt venituri la bugetul de stat. Termenul de plată a accizelor este până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care acciza devine exigibilă."

(2) Prin excepție de la prevederile alin. (1), termenul de plată a accizelor este:

a) în cazul operatorilor înregistrați - ziua lucrătoare imediat următoare celei în care au fost recepționate produsele accizabile.";

- Art. 212 alin. (1) și (2): "(1) Pentru produsele provenite din producția internă, accizele se plătesc la bugetul de stat până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care acciza devine exigibilă.

(2) Pentru alte produse accizabile, provenite din teritoriul comunitar sau din import, plata accizelor se face în ziua lucrătoare imediat următoare celei în care au fost recepționate produsele sau la momentul înregistrării declarației vamale de import, după caz."

Dispozițiile art. 185^1 alin. (3) și art. 193 alin. (1) și alin. (2) lit. a) au fost abrogate prin

art. III alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 109/2009

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 571/2003

privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 689 din 13 octombrie 2009. Dispozițiile

art. 212 alin. (1) și (2) din Legea nr. 571/2003

privind Codul fiscal au fost modificate prin

art. I pct. 149 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 109/2009 . Soluția legislativă conținută de dispozițiile art. 193 alin. (1) a fost preluată, în esență, în art. 206^51 alin. (1), iar soluția legislativă conținută de dispozițiile art. 212 alin. (2) a fost preluată, în esență, în art. 213. Celelalte soluții legislative criticate nu au fost preluate în noua reglementare.

Astfel, obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 185^1 alin. (3), art. 193 alin. (2) lit. a), art. 212 alin. (1), art. 206^51 alin. (1) și

art. 213 din Legea nr. 571/2003

privind Codul fiscal și ale

art. 220 alin. (1) lit. a) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003

privind Codul de procedură fiscală.

După modificarea survenită prin

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 109/2009 , textele care au preluat soluția legislativă au următorul conținut:

- Art. 206^51 alin. (1): "Accizele sunt venituri la bugetul de stat. Termenul de plată a accizelor este până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care accizele devin exigibile, cu excepția cazurilor pentru care prezentul capitol prevede în mod expres alt termen de plată.";

- Art. 213: "(1) Pentru produsele provenite din teritoriul comunitar, plata accizelor se face în ziua lucrătoare imediat următoare celei în care au fost recepționate produsele.

(2) Pentru produsele provenite din operațiuni de import, plata accizelor se face la momentul înregistrării declarației vamale de import."

Dispozițiile

art. 220 alin. (1) lit. a) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003

privind Codul de procedură fiscală au următorul cuprins:

- Art. 220 alin. (1) lit. a): "(1) Constituie contravenții următoarele fapte: a) deținerea de produse accizabile în afara regimului suspensiv, care nu au fost introduse în sistemul de accizare conform titlului VII din Codul fiscal."

În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții legale, autorul excepției invocă încălcarea prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (3) - Statul român, art. 11 - Dreptul internațional și dreptul intern, art. 16 - Egalitatea în drepturi, art. 45 - Libertatea economică și art. 135 - Economia.

1. Examinând excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 185^1 alin. (3), art. 193 alin. (2) lit. a) și

art. 212 alin. (1) din Legea nr. 571/2003

privind Codul fiscal, Curtea constată că acestea au fost abrogate prin

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 109/2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 689 din 13 octombrie 2009.

Or, potrivit prevederilor

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , "Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare [...]". Având în vedere aceste dispoziții legale, precum și jurisprudența sa constantă în astfel de situații, Curtea urmează să respingă ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 185^1 alin. (3), art. 193 alin. (2) lit. a) și

art. 212 alin. (1) din Legea nr. 571/2003

privind Codul fiscal.

2. În ceea ce privește critica de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 206^51 alin. (1) și

art. 213 din Legea nr. 571/2003

privind Codul fiscal, potrivit căreia se creează o discriminare între operatorii economici din perspectiva plății accizelor datorate, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată. Astfel, potrivit dispozițiilor criticate, termenul de plată a accizelor diferă după cum acestea provin din teritoriul comunitar sau din operațiuni de import, fără însă a fi încălcat principiul egalității în materie fiscală. Diferența impusă de textul de lege criticat este motivată de existența unui motiv obiectiv, acela al provenienței produsului accizabil, textul criticat aplicându-se deopotrivă tuturor operatorilor economici care comercializează produse accizabile.

3. În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 220 alin. (1) lit. a) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003

privind Codul de procedură fiscală, Curtea constată că art. 220, în integralitatea sa, a mai fost supus controlului de constituționalitate.

Astfel, Curtea, prin

Decizia nr. 766 din 12 mai 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 459 din 2 iulie 2009, și

Decizia nr. 212 din 4 martie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 270 din 26 aprilie 2010, a reținut că proprietatea privată poate constitui obiectul unor măsuri restrictive, cum sunt cele care vizează bunurile folosite sau rezultate din săvârșirea unor infracțiuni ori contravenții; potrivit dispozițiilor art. 44 alin. (8) teza întâi din Constituție, "Averea dobândită licit nu poate fi confiscată", ceea ce presupune, per a contrario, că poate fi confiscată averea dobândită în mod ilicit și deci este posibilă instituirea unor sancțiuni pentru ipoteza în care desfășurarea activității de comercializare a unor produse de către operatorii economici contravine legii. Aceste considerente sunt aplicabile și cu privire la critica de neconstituționalitate formulată în raport cu art. 220 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură fiscală.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

1. Respinge ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 185^1 alin. (3), art. 193 alin. (2) lit. a) și

art. 212 alin. (1) din Legea nr. 571/2003

privind Codul fiscal, excepție ridicată de Societatea Comercială "Ursus Breweries" - S.A. din București în Dosarul nr. 12.035/211/2007 al Tribunalului Cluj - Secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale.

2. Respinge ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 206^51 alin. (1) și

art. 213 din Legea nr. 571/2003

privind Codul fiscal și ale

art. 220 alin. (1) lit. a) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003

privind Codul de procedură fiscală, excepție ridicată de același autor în același dosar al aceleiași instanțe.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 10 februarie 2011.