Decizia nr. 766/2009

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Antonia Constantin - procuror

Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 220 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003

și ale

art. 204 din Legea nr. 571/2003

privind Codul fiscal, excepție ridicată de Societatea Comercială "Cam&Cam" - S.R.L. din Năvodari în Dosarul nr. 9.841/212/2007 al Tribunalului Constanța - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 28 ianuarie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 9.841/212/2007, Tribunalul Constanța - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 220 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003

și ale

art. 204 din Legea nr. 571/2003

privind Codul fiscal. Excepția a fost ridicată de Societatea Comercială "Cam&Cam" - S.R.L. din Năvodari cu prilejul soluționării recursului formulat împotriva Sentinței civile nr. 2.861 din 18 februarie 2008, pronunțată de Judecătoria Constanța în Dosarul nr. 9.841/212/2007.

În motivarea excepției autorul acesteia susține, în esență, că prevederile de lege criticate sunt contrare art. 44 alin. (2) teza întâi și alin. (8) din Constituție, întrucât, în măsura în care poate fi dovedită proveniența licită a unor mărfuri, constatarea contravenției pentru temeiurile indicate de textele de lege puse în discuție și aplicarea sancțiunilor apar ca o restrângere a dreptului de proprietate. De asemenea, consideră că se contravine și prevederilor art. 57 din Constituție, sens în care arată că dispozițiile de lege criticate înfrâng posibilitatea unei persoane de a se bucura de un bun achiziționat, fiind prezumat că trebuie să obțină date arbitrar stabilite, chiar dacă sunt anumite date concrete de identificare pentru aceste bunuri. În sfârșit, susține că sunt înfrânte și prevederile constituționale care consacră libertatea comerțului.

Tribunalul Constanța - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate nu este întemeiată, sens în care invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului consideră că textele de lege criticate sunt constituționale. În acest sens, arată că aplicarea și executarea unor sancțiuni pecuniare, inclusiv măsura confiscării unor bunuri, nu încalcă dispozițiile constituționale privind ocrotirea proprietății private, întrucât dreptul de proprietate trebuie să fie exercitat în condițiile prevăzute de lege. De asemenea, consideră că nu se aduce nicio restrângere libertății activității economice. În ceea ce privește art. 57 din Constituție, arată că acesta nu este incident în cauză.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile

art. 220 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003

privind Codul de procedură fiscală, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 31 iulie 2007, cu modificările și completările ulterioare, dispoziții potrivit cărora:

"(1) Constituie contravenții următoarele fapte:

a) deținerea de produse accizabile în afara regimului suspensiv, care nu au fost introduse în sistemul de accizare conform titlului VII din Codul fiscal;

b) neanunțarea autorității fiscale competente, în termenul legal, despre modificările aduse datelor inițiale avute în vedere la eliberarea autorizației;

c) deținerea în afara antrepozitului fiscal sau comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării, potrivit titlului VII din Codul fiscal, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false;

d) nerespectarea programului de lucru al antrepozitului fiscal de producție de alcool etilic și de distilate, așa cum a fost aprobat de autoritatea fiscală competentă;

e) practicarea, de către producători sau de către importatori, de prețuri de vânzare mai mici decât costurile ocazionate de producerea sau importul produselor accizabile vândute, la care se adaugă acciza și taxa pe valoarea adăugată;

f) neînscrierea distinctă în facturi a valorii accizelor sau a impozitului la țițeiul și gazele naturale din producția internă, în cazurile prevăzute la titlul VII din Codul fiscal;

g) neutilizarea documentelor fiscale prevăzute de titlul VII din Codul fiscal;

h) neefectuarea, prin unități bancare, a decontărilor între furnizori și cumpărători, ca persoane juridice, de produse accizabile;

i) amplasarea mijloacelor de măsurare a producției și a concentrației de alcool și distilate în alte locuri decât cele prevăzute expres în titlul VIII din Codul fiscal sau deteriorarea sigiliilor aplicate de către supraveghetorul fiscal și nesesizarea organului fiscal în cazul deteriorării lor;

j) nesolicitarea desemnării supraveghetorului fiscal în vederea desigilării cisternelor sau recipientelor în care se transportă alcoolul și distilatele în vrac;

k) transportul de produse accizabile care nu sunt însoțite de documentul administrativ de însoțire a mărfii - DAI - prevăzut la titlul VII din Codul fiscal sau pentru care documentul este completat cu date incorecte ori incomplete referitoare la cantitate, cod NC sau mijlocul de transport, precum și transportul de produse accizabile efectuat prin cisterne ori recipiente care nu poartă sigiliile supraveghetorului fiscal ori au sigilii deteriorate;

l) fabricarea de alcool sanitar de către alte persoane decât antrepozitarii autorizați pentru producție de alcool etilic; m) comercializarea în vrac, pe piața internă, a alcoolului sanitar;

n) circulația și comercializarea în vrac a alcoolului etilic rafinat și a distilatelor în alte scopuri decât cele expres prevăzute în titlul VIII din Codul fiscal;

o) neevidențierea corectă în registrul special a cantităților de alcool și distilate importate în vrac;

p) neevidențierea la organele fiscale teritoriale a situațiilor privind modul de valorificare a alcoolului și distilatelor;

q) nesolicitarea organului fiscal teritorial în vederea desigilării instalațiilor de fabricație, precum și neevidențierea în registrul destinat acestui scop a informațiilor privind capacitățile reale de distilare, data și ora sigilării și desigilării cazanelor sau a celorlalte instalații de fabricație a țuicii și a rachiurilor de fructe;

r) comercializarea, la prețuri mai mari decât prețurile maxime de vânzare cu amănuntul declarate, a produselor pentru care s-au stabilit astfel de prețuri;

s) comercializarea produselor ce nu se regăsesc în listele cuprinzând prețurile maxime de vânzare cu amănuntul declarate de către operatorii economici producători și importatori;

ș) refuzul operatorilor economici producători de țigarete de a prelua și de a distruge, în condițiile prevăzute de lege, cantitățile de produse din tutun confiscate;

t) folosirea conductelor mobile, a furtunurilor elastice sau a altor conducte de acest fel, utilizarea rezervoarelor necalibrate, precum și amplasarea înaintea contoarelor a unor canele sau robinete prin care se pot extrage cantități de alcool sau distilate necontorizate;

ț) comercializarea în vrac și utilizarea ca materie primă, pentru fabricarea băuturilor alcoolice, a alcoolului etilic și a distilatelor cu concentrația alcoolică sub 96,0% în volum;

u) desfășurarea activităților de distribuire și comercializare angro a băuturilor alcoolice și produselor din tutun fără îndeplinirea condițiilor prevăzute de

art. 244^1 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 , cu modificările și completările ulterioare;

v) comercializarea, prin pompele stațiilor de distribuție, a altor uleiuri minerale decât cele din categoria gazelor petroliere lichefiate, benzinelor și motorinelor auto, precum și a petrolului lampant, care corespund standardelor naționale de calitate;

x) funcționarea instalațiilor de producere alcool etilic și de distilate, fără program aprobat;

y) comercializarea produselor accizabile într-un antrepozit fiscal în perioada în care autorizația a fost suspendată, revocată sau anulată, fără acordul autorității fiscale competente pentru valorificarea stocurilor de produse, acordat în condițiile prevăzute de lege, precum și nerespectarea prevederilor art. 178 alin. (3) din Codul fiscal.

(2) Contravențiile prevăzute la alin. (1) se sancționează cu amendă de la 20.000 lei la 100.000 lei, precum și cu:

a) confiscarea produselor, iar în situația în care acestea au fost vândute, confiscarea sumelor rezultate din această vânzare, în cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a), c), k), l), m), n), v), x) și y);

b) confiscarea cisternelor, recipientelor și a mijloacelor de transport utilizate în transportul produselor accizabile, în cazul prevăzut la alin. (1) lit. k);

c) oprirea activității de comercializare a produselor accizabile pe o perioadă de 1-3 luni, în cazul comercianților în sistem angro sau cu amănuntul, pentru situațiile prevăzute la alin. (1) lit. c), m), u) și v);

d) oprirea activității de producție a produselor accizabile prin sigilarea instalației, în cazul producătorilor, pentru situațiile prevăzute la alin. (1) lit. d), i), l), n) și x).

(2^1) Constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 1.000 lei la 5.000 lei următoarele fapte:

a) netransmiterea în termenul legal a documentului administrativ de însoțire a mărfii către autoritatea fiscală competentă, la momentul expedierii produselor accizabile în regim suspensiv;

b) primirea produselor accizabile fără prezentarea documentului administrativ de însoțire a mărfii la destinație, cu excepția cazului în care prin lege se prevede altfel.

(3) Autoritatea fiscală competentă suspendă, la propunerea organului de control, autorizația de antrepozit fiscal pentru situațiile prevăzute la alin. (1) lit. d), i), m), n), t) și x)."

De asemenea, obiect al excepției de neconstituționalitate îl constituie și prevederile

art. 204 din Legea nr. 571/2003

privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003, cu modificările și completările ulterioare, dispoziții potrivit cărora: "(1) Marcarea produselor se efectuează prin timbre sau banderole.

(2) Dimensiunea și elementele ce vor fi inscripționate pe marcaje vor fi stabilite prin norme.

(3) Antrepozitarul autorizat, operatorul înregistrat sau importatorul autorizat are obligația să asigure ca marcajele să fie aplicate la loc vizibil, pe ambalajul individual al produsului accizabil, respectiv pe pachet, cutie sau sticlă, astfel încât deschiderea ambalajului să deterioreze marcajul.

(4) Produsele accizabile marcate cu timbre, banderole deteriorate sau altfel decât s-a prevăzut la alin. (2) și (3) vor fi considerate ca nemarcate."

Autorul excepției consideră că textele de lege criticate sunt contrare următoarelor prevederi constituționale: art. 44 alin. (2) teza întâi și alin. (8) referitoare la garantarea și ocrotirea proprietății private și la confiscarea bunurilor destinate, folosite sau rezultate din infracțiuni ori contravenții, art. 57 referitor la exercitarea cu bună-credință a drepturilor și libertăților, art. 135 alin. (1) și (2) lit. a) și art. 45 prin care se consacră libertatea economică și se instituie obligația statului de a asigura libertatea comerțului, protecția concurenței loiale și crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producție.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că argumentele formulate de autorul excepției pornesc de la premisa că posibilitatea de a proba proveniența licită a unor bunuri ar trebui să ducă la o exercitare neîngrădită a dreptului de proprietate asupra acelor bunuri și orice restrângere, inclusiv prin prevederea unor obligații "arbitrar stabilite", așa cum este obligația de a marca produsele, și a unor sancțiuni corelative este neconstituțională.

Or, Curtea observă că această concepție care tinde să absolutizeze dreptul de proprietate nu se circumscrie cadrului constituțional invocat de însuși autorul excepției. Astfel, potrivit art. 44 alin. (1) din Constituție, "conținutul și limitele dreptului de proprietate sunt stabilite prin lege". Prin urmare, legiuitorul este în drept ca, în considerarea unor situații deosebite avute în vedere, să reglementeze condițiile concrete ale exercitării dreptului de proprietate.

În situația textelor de lege criticate, se prevăd condiții suplimentare pentru deținerea și comercializarea bunurilor care se încadrează în categoria produselor accizabile sau care sunt implicate în procesul de producție al acestora, condiții ce răspund necesității îndeplinirii unor obligații de ordin fiscal. Așa fiind, neîndeplinirea acestor condiții atrage cu titlu de consecință și caracterul ilicit al deținerii și comercializării acestora, fapt ce justifică aplicarea sancțiunile prevăzute de art. 220 din Codul de procedură fiscală.

În mod similar, desfășurarea activității economice nu poate să se desfășoare decât cu respectarea condițiilor prevăzute de lege, astfel că sancționarea abaterilor de la prevederile legale nu poate primi semnificația unei restrângeri nejustificate a acestei activități.

În sfârșit, în ceea ce privește critica de neconstituționalitate raportată la prevederile art. 57 din Constituție, Curtea apreciază că, prin conținutul reglementării sale, acesta nu are nicio incidență în cauză.

De altfel, Curtea constată că aspecte asemănătoare celor invocate în prezenta cauză au mai fost supuse controlului de constituționalitate, putând fi amintite în acest sens

Decizia nr. 835 din 2 octombrie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 736 din 31 octombrie 2007, și

Decizia nr. 1.045 din 13 noiembrie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 10 din 7 ianuarie 2008.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 220 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003

privind Codul de procedură fiscală și ale

art. 204 din Legea nr. 571/2003

privind Codul fiscal, excepție ridicată de Societatea Comercială "Cam&Cam" - S.R.L. din Năvodari în Dosarul nr. 9.841/212/2007 al Tribunalului Constanța - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 12 mai 2009.