Decizia nr. 463/2011

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 180 alin. 2 și art. 321 din Codul penal, excepție ridicată de Ion Palaghia în Dosarul nr. 5.206/256/2008 al Tribunalului Constanța - Secția penală.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca inadmisibilă, deoarece examinarea constituționalității unui text de lege are în vedere compatibilitatea acelui text cu dispozițiile constituționale pretins încălcate, iar nu compararea mai multor prevederi legale între ele și raportarea concluziei ce ar rezultă din această comparație la dispoziții ori principii ale Constituției.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 11 mai 2010, pronunțată în Dosarul nr. 5.206/256/2008, Tribunalului Constanța - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 180 alin. 2 și art. 321 din Codul penal, excepție ridicată de Ion Palaghia în dosarul de mai sus având ca obiect soluționarea unei cauze penale în apel, inculpatul în cauză fiind cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 180 alin. 2 și art. 321 alin. 1 din Codul penal.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că prevederile art. 180 alin. 2 din Codul penal încalcă dispozițiile constituționale ale art. 16 alin. (1) și (2) referitoare la egalitatea în drepturi a cetățenilor în fața legii și a autorităților, art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul la un proces echitabil, art. 24 referitoare la Dreptul la apărare, art. 124 referitoare la Înfăptuirea justiției, precum și ale art. 6 privind Dreptul la un proces echitabil din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, deoarece atât legea penală, cât și cea contravențională apără valori fundamentale, cu deosebirea că încadrarea faptei antisociale în una din cele două categorii este dată de importanța relației sociale protejate și de gradul concret de pericol. Or, de vreme ce nu există niciun fel de diferență între infracțiunea prevăzută de art. 180 alin. 2 din Codul penal și contravenția prevăzută de

art. 2 pct. 1 din Legea nr. 61/1991

pentru sancționarea faptelor de încălcare a unor norme de conviețuire socială, a ordinii și a liniștii publice, nu se justifică incriminarea penală a actelor de violență în funcție de numărul zilelor de îngrijiri medicale.

De asemenea, prevederile art. 321 din Codul penal contravin, în opinia autorului, dispozițiilor constituționale ale art. 30 alin. (1) referitoare la inviolabilitatea libertății de exprimare, deoarece incriminarea unor astfel de acțiuni contrazice esența temeiului constituțional invocat. Totodată, afectează și art. 16 referitor la Egalitatea în drepturi, art. 124 alin. (1) și (2) referitor la unicitatea, egalitatea și imparțialitatea justiției înfăptuită numai în numele legii și art. 126 referitor la Instanțele judecătorești, deoarece fapta incriminată poate constitui atât infracțiune, cât și contravenție. Întrucât nu există însă criterii concrete de diferențiere a celor două fapte antisociale, autorul consideră că este posibilă o interpretare subiectivă și arbitrară a acestora de natură a prejudicia drepturile constituționale menționate anterior.

Tribunalul Constanța - Secția penală opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, sens în care face trimitere la jurisprudența în materie.

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 180 alin. 2 - Lovirea sau alte violențe și art. 321 - Ultrajul contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice din Codul penal, care au următorul conținut:

- Art. 180 alin. 2: "Lovirea sau actele de violență care au pricinuit o vătămare ce necesită pentru vindecare îngrijiri medicale de cel mult 20 de zile se pedepsesc cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă."

- Art. 321: "Fapta persoanei care, în public, săvârșește acte sau gesturi, proferează cuvinte ori expresii, sau se dedă la orice alte manifestări prin care se aduce atingere bunelor moravuri sau se produce scandal public ori se tulbură, în alt mod, liniștea și ordinea publică, se pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani.

Dacă prin fapta prevăzută la alin. 1 s-au tulburat grav liniștea și ordinea publică, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7 ani."

Autorul excepției de neconstituționalitate susține că prin dispozițiile legale criticate sunt încălcate prevederile constituționale ale art. 16 referitoare la Egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul la un proces echitabil, art. 24 referitoare la Dreptul la apărare, art. 30 alin. (1) referitoare la inviolabilitatea libertății de exprimare, art. 124 referitoare la Înfăptuirea justiției și art. 126 referitoare la Instanțele judecătorești, precum și ale art. 6 privind Dreptul la un proces echitabil din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile legale criticate au mai fost supuse controlului său din perspectiva unor critici similare. Astfel, cu prilejul pronunțării

Deciziei nr. 1.433 din 4 noiembrie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2011, Curtea Constituțională a statuat că o critică fundamentată pe compararea modului de incriminare în Codul penal a infracțiunii de lovire sau alte violențe și a infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri cu sancționarea contravențională a altor fapte antisociale este inadmisibilă, deoarece "examinarea constituționalității unui text de lege are în vedere compatibilitatea acelui text cu dispozițiile constituționale pretins încălcate, iar nu compararea mai multor prevederi legale între ele și raportarea concluziei ce ar rezultă din această comparație la dispoziții ori principii ale Constituției. Procedându-se altfel, s-ar ajunge inevitabil la concluzia că, deși fiecare dintre dispozițiile legale este constituțională, numai coexistența lor ar pune în discuție constituționalitatea uneia dintre ele.

Ipotetic, chiar dacă s-ar accepta această posibilitate, referitoare la identitatea de fapte între contravenție și infracțiune, Curtea constată că o eventuală eroare cu privire la dispozițiile ce ar putea fi incidente fondului poate fi cenzurată doar de instanța de judecată, controlul de contencios constituțional, în acord cu prevederile art. 124 alin. (1) și ale art. 126 alin. (1) din Constituție, neputând fi convertit într-un control judiciar chemat să înfăptuiască justiția. Curtea Constituțională nu face parte din autoritatea judecătorească, ci este unica autoritate de jurisdicție constituțională, care asigură, printre altele, pe calea excepției, controlul legilor sau ordonanțelor ori dispozițiilor dintr-o lege sau ordonanță în vigoare, care încalcă dispozițiile ori principiile Legii fundamentale, și nicidecum pe cele ale celorlalte acte normative."

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 180 alin. 2 și art. 321 din Codul penal, excepție ridicată de Ion Palaghia în Dosarul nr. 5.206/256/2008 al Tribunalului Constanța - Secția penală.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 12 aprilie 2011.