Decizia nr. 450/2011

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ionița Cochințu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 2 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru, excepție ridicată de Societatea Comercială "Vider Company" - S.R.L. din Galați în Dosarul nr. 42.569/3/2007 al Tribunalului București - Secția a VI-a comercială.

La apelul nominal se prezintă, pentru partea Societatea Națională de Transport Feroviar de Marfă "CFR" - S.A. București, consilierul juridic Lucian Mihai cu delegație depusă la dosar, lipsind celelalte părți, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul consilierului juridic Lucian Mihai, care depune concluzii scrise și în completare la acestea solicită respingerea excepției de neconstituționalitate, având în vedere jurisprudența Curții Constituționale în materie. De asemenea, arată că

Legea nr. 146/1997

acordă unele facilități pentru persoanele juridice, însă autorul excepției nu a făcut dovada că a solicitat acest lucru.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, arătând că accesul la justiție nu înseamnă gratuitate, iar pentru celelalte articole invocate excepția nu este motivată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 20 mai 2010, pronunțată în Dosarul nr. 42.569/3/2007, Tribunalul București - Secția a VI-a comercială a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 2 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru, excepție ridicată de Societatea Comercială "Vider Company" - S.R.L. din Galați cu ocazia soluționării unei cauze comerciale având ca obiect o acțiune în pretenții.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că prevederile criticate, prin care se impune plata unei taxe judiciare de timbru, încalcă dreptul constituțional privind liberul acces la justiție, dreptul la un proces echitabil prevăzut de art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și dreptul la un tribunal instituit de aceeași normă internațională, întrucât această taxă de timbru este imposibil de suportat pentru o persoană juridică cu venituri medii. Se invocă în susținerea argumentației jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, prin care s-a decis că este nerezonabilă obligarea la plata unei taxe judiciare având o valoare peste patru ori venitul lunar al familiei reclamantului, mai ales că șansele de succes ale acțiunii sale erau ridicate (Hotărârea Mehmet și Suna Yigit împotriva Turciei, 2007). De asemenea, arată că este unanim acceptat că dreptul de acces la justiție nu poate fi un drept absolut, ci unul care poate implica limitări, însă aceste limitări trebuie să fie rezonabile și proporționale cu scopul urmărit. Accesibilitatea justiției nu înseamnă caracterul gratuit al acesteia, putând fi condiționată de plată unei taxe de timbru necesare pentru acoperirea cheltuielilor de judecată, însă atunci când se stabilesc taxe judiciare de timbru "exorbitante", care depășesc cu mult cheltuielile prilejuite de realizarea actului de justiție și posibilitățile de plată ale justițiabilului, atunci limitarea dreptului de acces la justiție nu mai are caracter de proporționalitate, "justiția în materie nonpenală nu trebuie să fie neapărat gratuită, dar trebuie să fie ieftină, astfel încât să și-o poată permite orice justițiabil".

Tribunalul București - Secția a VI-a comercială opinează că dispozițiile criticate nu sunt contrare prevederilor constituționale invocate.

Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze prezenta excepție.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 2 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 29 iulie 1997, cu modificările și completările ulterioare, care au următorul cuprins:

- Art. 2: "(1) Acțiunile și cererile evaluabile în bani, introduse la instanțele judecătorești, se taxează astfel:

[...]

g) peste 250.000 lei - 6.611 lei + 1% pentru ce depășește 250.000 lei."

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, acest text de lege contravine prevederilor constituționale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 21 privind accesul liber la justiție, art. 53 referitor la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți și art. 124 alin. (2) potrivit căruia "Justiția este unică, imparțială și egală pentru toți", precum și dispozițiilor art. 10 din Declarația Universală a Drepturilor Omului și art. 14 pct. 1 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice.

Examinând excepția de neconstituționalitate și dispozițiile legale criticate, prin raportare la art. 21 din Constituție, Curtea constată că, prin numeroase decizii, s-a mai pronunțat în sensul constituționalității acestora în raport cu critici identice de neconstituționalitate. În acest sens, cu titlu exemplificativ, Curtea reține

Decizia nr. 1.236 din 5 octombrie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 764 din 16 noiembrie 2010, în care Curtea statuat că accesul liber la justiție, consacrat de art. 21 din Constituție, nu înseamnă gratuitate. Nicio dispoziție constituțională nu interzice stabilirea taxelor de timbru în justiție, fiind justificat ca persoanele care se adresează autorităților judecătorești să contribuie la acoperirea cheltuielilor prilejuite de realizarea actului de justiție. Regula este cea a timbrării acțiunilor în justiție, excepțiile fiind posibile numai în măsura în care sunt stabilite de legiuitor. Cheltuielile ocazionate de realizarea actului de justiție sunt cheltuieli publice, la a căror acoperire, potrivit art. 56 din Constituție, cetățenii sunt obligați să contribuie prin impozite și taxe, stabilite în condițiile legii.

Întrucât în cauza de față nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale, considerentele și soluția deciziei amintite își păstrează valabilitatea și în cauza de față.

În ceea ce privește critica referitoare la celelalte prevederi considerate a fi încălcate, întrucât autorul excepției de neconstituționalitate nu își motivează criticile în raport cu dispozițiile constituționale invocate în sprijinul excepției de neconstituționalitate, Curtea nu se poate substitui autorului, formulând critici pe care, ulterior, să le analizeze. Astfel, simpla enumerare a textelor constituționale nu satisface exigențele

art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, potrivit cărora "Sesizările trebuie făcute în formă scrisă și motivate".

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 2 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru, excepție ridicată de Societatea Comercială "Vider Company" - S.R.L. din Galați în Dosarul nr. 42.569/3/2007 al Tribunalului București - Secția a VI-a comercială.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 12 aprilie 2011.