Decizia nr. 1236/2010

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Benke Karoly - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 2 și 20 din Legea nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru, excepție ridicată de Neculai Mihalcea, Ioana Mihalcea și Broadhurst Investments Ltd din Nicosia, Republica Cipru, în dosarele nr. 644/231/2010 și nr. 36.276/3/2008 ale Judecătoriei Focșani și Tribunalului București - Secția a VI-a comercială.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 30 septembrie 2010, în prezența reprezentantului Ministerului Public, și au fost consemnate în încheierea din aceeași dată, când, având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea, în conformitate cu dispozițiile

art. 57 din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, a amânat pronunțarea pentru data de 5 octombrie 2010.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin încheierile din 26 ianuarie 2010 și 7 decembrie 2009, pronunțate în dosarele nr. 644/231/2010 și nr. 36.276/3/2008, Judecătoria Focșani și Tribunalul București - Secția a VI-a comercială au sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 2 din Legea nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru, respectiv art. 2 și

art. 20 din Legea nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru, excepție ridicată de Neculai Mihalcea, Ioana Mihalcea și Broadhurst Investments Ltd din Nicosia, Republica Cipru, în cauze având ca obiect pretenții, respectiv anularea unui act juridic.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se apreciază, în esență, că dispozițiile legale criticate impun plata unor taxe judiciare de timbru exorbitante, îngrădind, astfel, accesul liber la justiție. Se consideră că prevederile criticate contravin și dreptului la apărare, parte componentă a dreptului la un proces echitabil, deoarece persoana în cauză nu are posibilitatea de a-și valorifica pretențiile sau de a dovedi netemeinicia pretențiilor adversarului. Totodată, pe aceeași linie de gândire, se apreciază că sunt înfrânte și prevederile constituționale care garantează dreptul de proprietate privată.

Se mai susține că este încălcat textul art. 53 din Constituție, întrucât limitarea accesului la justiție, prin stabilirea unor taxe judiciare de timbru foarte mari, nu este proporțională cu scopul urmărit, și anume acoperirea cheltuielilor prilejuite de realizarea actului de justiție.

Judecătoria Focșani și Tribunalul București - Secția a VI-a comercială apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze prezenta excepție.

Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie dispozițiile

art. 2 și 20 din Legea nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 29 iulie 1997.

În realitate, astfel cum rezultă din motivarea excepției de neconstituționalitate, autorii acesteia contestă doar constituționalitatea art. 2 alin. (1) și (1^1), precum și a

art. 20 alin. (1) și (3) din Legea nr. 146/1997 , dispoziții asupra cărora Curtea urmează a se pronunța prin prezenta decizie. Aceste texte legale au următorul cuprins:

- Art. 2: "(1) Acțiunile și cererile evaluabile în bani, introduse la instanțele judecătorești, se taxează astfel: [...]

(1^1) Dispozițiile alin. (1) se aplică în mod corespunzător și cererilor privind declararea nulității, anularea, rezoluțiunea sau rezilierea unui act juridic patrimonial, precum și cererilor privind constatarea existenței sau inexistenței unui drept patrimonial; cererea privind repunerea părților în situația anterioară este scutită de taxă de timbru dacă este accesorie cererii privind declararea nulității, anularea, rezoluțiunea sau rezilierea actului juridic patrimonial.";

- Art. 20: "(1) Taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat. [...]

(3) Neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii."

Autorii excepției susțin că dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 21 privind accesul liber la justiție, art. 44 privind dreptul de proprietate privată, art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, art. 56 alin. (2) privind așezarea justă a sarcinilor fiscale și art. 124 privind înfăptuirea justiției. Totodată, sunt considerate a fi încălcate prevederile art. 6 paragraful 1 privind dreptul la un proces echitabil din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților cetățenești, precum și art. 1 paragraful 1 privind ocrotirea proprietății din Protocolul adițional la Convenție.

Examinând excepția de neconstituționalitate și dispozițiile legale criticate, prin raportare la prevederile constituționale invocate, Curtea constată că, prin numeroase decizii, s-a pronunțat în sensul constituționalității

art. 2 și 20 din Legea nr. 146/1997

în raport cu critici identice de neconstituționalitate. În acest sens, cu titlu exemplificativ, se rețin

Decizia nr. 393 din 13 aprilie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 332 din 19 mai 2010,

Decizia nr. 1.587 din 19 noiembrie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 65 din 28 ianuarie 2010,

Decizia nr. 808 din 19 mai 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 428 din 23 iunie 2009,

Decizia nr. 40 din 13 ianuarie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 121 din 27 februarie 2009,

Decizia nr. 421 din 10 aprilie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 344 din 5 mai 2008,

Decizia nr. 354 din 5 iulie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 771 din 24 august 2005,

Decizia nr. 372 din 28 septembrie 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 936 din 13 octombrie 2004,

Decizia nr. 473 din 4 noiembrie 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 27 din 10 ianuarie 2005,

Decizia nr. 499 din 16 noiembrie 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 99 din 31 ianuarie 2005,

Decizia nr. 87 din 27 februarie 2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 214 din 1 aprilie 2003,

Decizia nr. 65 din 11 aprilie 2000 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 452 din 13 septembrie 2000, și

Decizia nr. 245 din 23 noiembrie 2000 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 158 din 29 martie 2001.

În aceste decizii Curtea a reținut că accesul liber la justiție, consacrat de art. 21 din Constituție, nu înseamnă gratuitate. Nicio dispoziție constituțională nu interzice stabilirea taxelor de timbru în justiție, fiind justificat ca persoanele care se adresează autorităților judecătorești să contribuie la acoperirea cheltuielilor prilejuite de realizarea actului de justiție. Regula este cea a timbrării acțiunilor în justiție, excepțiile fiind posibile numai în măsura în care sunt stabilite de legiuitor. Cheltuielile ocazionate de realizarea actului de justiție sunt cheltuieli publice, la a căror acoperire, potrivit art. 56 din Constituție, cetățenii sunt obligați să contribuie prin impozite și taxe, stabilite în condițiile legii.

Atât obligația de plată a taxelor judiciare, cât și excepțiile stabilite de lege se aplică deopotrivă tuturor cetățenilor aflați în situații identice, precum și tuturor litigiilor de aceeași natură, neexistând discriminări sau privilegii contrare prevederilor art. 16 alin. (1) și (2) din Constituție.

Plata taxelor judiciare de timbru fiind o condiție legală pentru începerea proceselor civile, obligația la plata anticipată a acestor taxe (în unele cazuri până la un termen ulterior, stabilit de instanța judecătorească) este justificată, ca și sancțiunea anulării acțiunii sau cererii, în caz de neplată a acestora.

De asemenea, la finalul procesului judiciar, sarcina suportării cheltuielilor judiciare, inclusiv a celor constând în plata taxelor de timbru, revine persoanei care a căzut în pretenții sau care, în cauzele nelitigioase, a beneficiat de prestațiile efectuate, în condițiile legii, de organele de justiție.

Din cele de mai sus, Curtea a constatat că nu sunt încălcate nici prevederile art. 24 din Constituție.

De asemenea, Curtea, în jurisprudența sa, a reținut că, în cazul drepturilor patrimoniale și al actelor juridice patrimoniale, acțiunile în constatare sau cererile în anulare, rezoluțiune sau reziliere au caracterul unei acțiuni în realizarea dreptului, întrucât tind la readucerea în patrimoniul reclamantului a unui bun evaluabil în bani. Or, apare ca fiind pe deplin justificată soluția adoptată de legiuitor în cuprinsul dispozițiilor art. 2 alin. (1^1) din lege în materia timbrării unor astfel de acțiuni cu o taxă calculată în funcție de valoarea bunului, tocmai în scopul instituirii unui tratament juridic identic cu cel aplicabil acțiunilor sau cererilor evaluabile în bani, reglementat de prevederile art. 2 alin. (1).

Așa fiind, pentru acțiunile reglementate în ipoteza normei juridice criticate, indiferent dacă se solicită sau nu, distinct, repunerea părților în situația anterioară, taxarea acțiunii se va face la valoarea bunului, în vreme ce taxa cu valoare fixă urmează a fi datorată numai în cazul acțiunilor care au ca obiect drepturi, respectiv acte juridice nepatrimoniale.

Întrucât în cauza de față nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale, considerentele și soluția deciziilor amintite își păstrează valabilitatea și în cauza de față.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 2 alin. (1) și (1^1) din Legea nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru, excepție ridicată de Neculai Mihalcea și Ioana Mihalcea în Dosarul nr. 644/231/2010 al Judecătoriei Focșani, respectiv a celor ale art. 2 alin. (1) și (1^1), precum și

art. 20 alin. (1) și (3) din Legea nr. 146/1997 , excepție ridicată de Broadhurst Investments Ltd din Nicosia, Republica Cipru, în Dosarul nr. 36.276/3/2008 al Tribunalului București - Secția a VI-a comercială.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 5 octombrie 2010.