Decizia nr. 354/2005

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Florentina Baltă - procuror

Mădălina Ștefania Diaconu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3^1 și

art. 20 alin. (1) din Legea nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru, excepție ridicată de Marius Damian Burueană în Dosarul nr. 6.260/2003 al Judecătoriei Sectorului 2 București.

La apelul nominal se prezintă partea Roxandra Georgeta Maniu, personal și asistată de apărător Vlad Manoliu, cu delegație la dosar, lipsind autorul excepției, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Președintele Curții dispune să se facă apelul și în Dosarul nr. 200D/2005. La apelul nominal se constată lipsa autorilor excepției, Mircea Călugăreanu și Maria Octavia Călugăreanu, precum și a părții Ioana Săvălaș, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea celor două dosare.

Avocatul părții prezente și reprezentantul Ministerului Public sunt de acord cu conexarea cauzelor.

În temeiul

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, Curtea dispune conexarea Dosarului nr. 200D/2005 la Dosarul nr. 57D/2005, care este primul înregistrat.

Partea Roxandra Georgeta Maniu solicită, prin avocat, respingerea excepției de neconstituționalitate invocate, deoarece dispozițiile legale criticate nu contravin nici unei prevederi din Constituție.

Reprezentantul Ministerului Public pune, de asemenea, concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, arătând că Legea fundamentală nu consacră accesul gratuit la justiție, iar persoanele care se adresează autorităților judecătorești trebuie să contribuie la acoperirea cheltuielilor prilejuite de realizarea actului de justiție.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:

Prin Încheierea din 3 decembrie 2004, pronunțată în Dosarul nr. 6.260/2003, Judecătoria Sectorului 2 București a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3^1 și

art. 20 alin. (1) din Legea nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru. Excepția a fost ridicată de către Marius Damian Burueană cu prilejul soluționării unei acțiuni civile.

Prin Încheierea din 23 februarie 2005, pronunțată în Dosarul nr. 78/2005, Tribunalul Teleorman - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 20 alin. (1) și (3) din Legea nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru.

Excepția a fost ridicată de către Mircea Călugăreanu și Maria Octavia Călugăreanu cu prilejul soluționării unui apel împotriva unei sentințe civile.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin, în esență, că art. 3^1 și

art. 20 alin. (1) și (3) din Legea nr. 146/1997

împiedică liberul acces la justiție. Astfel, art. 3^1, citit împreună cu art. 20 alin. (1) din același act normativ, prevede că justițiabilii care au introdus o cerere prin care se solicită pronunțarea unei hotărâri judecătorești care ține loc de act autentic de înstrăinare a unor bunuri imobile sunt obligați să plătească, în mod anticipat, o taxă corespunzătoare taxei de timbru care ar fi trebuit plătită notarului pentru autentificarea actului; însă, spre deosebire de plată unei asemenea taxe la notariat, unde există certitudinea autentificării actului, în cazul prevăzut de

art. 3^1 din Legea nr. 146/1997 , nu este sigur că instanța va pronunța respectiva hotărâre, dar este cert că taxa datorată trebuie plătită anticipat.

Cu privire la

art. 20 alin. (1) și (3) din Legea nr. 146/1997 , se susține că textul de lege criticat încalcă prevederile constituționale cuprinse în art. 21, deoarece, prevăzându-se obligativitatea achitării anticipate a unei taxe de timbru calculate procentual, se restrânge accesul liber la justiție al persoanelor lipsite de mijloace bănești și se creează prin aceasta o discriminare pe criterii de avere între cetățeni.

Judecătoria Sectorului 2 București apreciază că excepția de neconstituționalitate nu este întemeiată. În acest sens arată că, potrivit jurisprudenței constante a Curții Constituționale, art. 21 din Legea fundamentală nu consacră accesul gratuit la justiție. Pe de altă parte, trimiterea la legislația notarială din cuprinsul

art. 3^1 din Legea nr. 146/1997

este o dispoziție care facilitează accesul la justiție, întrucât nivelul taxelor judiciare de timbru este inferior celui care ar rezultă din aplicarea dispozițiilor art. 2 alin. (1) din aceeași lege.

Tribunalul Teleorman - Secția civilă apreciază, de asemenea, că excepția de neconstituționalitate nu este întemeiată. În acest sens arată că dispozițiile legale criticate au menirea de a asigura acoperirea unei părți din cheltuielile necesare funcționării sistemului judiciar, precum și de a limita exercitarea abuzivă a drepturilor procesuale.

De asemenea, instanța judecătorească poate acorda scutiri, reduceri, eșalonări sau amânări pentru plata taxelor judiciare de timbru, înlesnind accesul la justiție al persoanelor aflate în situații financiare deosebite.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția ridicată.

Guvernul apreciază că textele de lege criticate nu contravin dispozițiilor constituționale invocate. Astfel,

art. 3^1 din Legea nr. 146/1997 , departe de a îngrădi accesul liber la justiție, este o dispoziție favorabilă justițiabililor, deoarece cuantumul taxei judiciare de timbru este inferior celui care ar rezultă din aplicarea dispozițiilor art. 2 alin. (1) din aceeași lege. De asemenea, în temeiul art. 126 alin. (2) din Constituție, republicată, dispozițiile

art. 20 alin. (1) și (3) din Legea nr. 146/1997

stabilesc obligația de plată anticipată a taxei judiciare de timbru, ca o condiție legală pentru începerea procedurii de judecată, precum și, în cazul nerespectării acestei condiții, sancțiunea anulării acțiunii sau cererii adresate instanței judecătorești. Ca atare, dispozițiile legale criticate nu contravin nici unei prevederi din Constituție, ci, dimpotrivă, reglementează modul de îndeplinire a unei obligații constituționale, în aceleași condiții prevăzute pentru toți cei interesați în soluționarea acțiunilor și cererilor de competența instanțelor judecătorești.

Avocatul Poporului arată că dispozițiile legale criticate sunt constituționale, fiind justificat ca persoanele care se adresează autorităților judecătorești să contribuie la acoperirea cheltuielilor prilejuite de realizarea actului de justiție. Regula este cea a timbrării acțiunilor în justiție, excepțiile fiind posibile numai în măsura în care sunt stabilite de legiuitor. Cheltuielile ocazionate de realizarea actului de justiție sunt cheltuieli publice, la a căror acoperire, potrivit Constituției, cetățenii sunt obligați să contribuie prin impozite și taxe, stabilite în condițiile legii.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 3^1 și

art. 20 alin. (1) și (3) din Legea nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 29 iulie 1997, cu modificările ulterioare. Art. 3^1 a fost introdus prin art. 1 pct. 2 din Ordonanța Guvernului nr. 30/1999 pentru modificarea și completarea

Legii nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru și a

Ordonanței Guvernului nr. 12/1998

privind taxele de timbru pentru activitatea notarială, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 43 din 29 ianuarie 1999, aprobată prin

Legea nr. 169/2001 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 184 din 11 aprilie 2001. Dispozițiile legale criticate au următoarea redactare:

- Art. 3^1: "(1) Cererile introduse la instanțele judecătorești, prin care se solicită pronunțarea unei hotărâri judecătorești care ține loc de act autentic de înstrăinare a unor bunuri imobile, se taxează corespunzător taxei de timbru pentru autentificarea actului, prevăzută la

cap. I pct. 1 din anexa la Ordonanța Guvernului nr. 12/1998

privind taxele de timbru pentru activitatea notarială, aprobată și modificată prin

Legea nr. 122/1998 , cu modificările și completările ulterioare.

(2) Dispozițiile art. 9 alin. (3) se aplică în mod corespunzător." ;

- Art. 20 alin. (1) și (3): " (1) Taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat. [...]

(3) Neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii."

În susținerea neconstituționalității acestor texte de lege autorii excepției invocă încălcarea prevederilor art. 21 din Constituție, potrivit cărora: "(1) Orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.

(3) Părțile au dreptul la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil.

(4) Jurisdicțiile speciale administrative sunt facultative și gratuite."

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele:

I. Asupra obligativității plății anticipate a taxelor judiciare de timbru și a conformității acesteia cu art. 21 din Constituție, care prevede liberul acces la justiție, Curtea Constituțională s-a mai pronunțat prin numeroase decizii, statuând că prevederile legale menționate sunt conforme Legii fundamentale. În acest sens sunt, spre exemplu,

Decizia nr. 499 din 16 noiembrie 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 99 din 31 ianuarie 2005,

Decizia nr. 372 din 28 septembrie 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 936 din 13 octombrie 2004, Decizia nr. 473 din 4 noiembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 27 din 10 ianuarie 2005,

Decizia nr. 87 din 27 februarie 2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 214 din 1 aprilie 2003,

Decizia nr. 65 din 11 aprilie 2000 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 452 din 13 septembrie 2000 și

Decizia nr. 245 din 23 noiembrie 2000 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 158 din 29 martie 2001.

În aceste decizii Curtea a reținut că accesul liber la justiție, consacrat de art. 21 din Constituție, nu înseamnă gratuitate. Nici o dispoziție constituțională nu interzice stabilirea taxelor de timbru în justiție, fiind justificat ca persoanele care se adresează autorităților judecătorești să contribuie la acoperirea cheltuielilor prilejuite de realizarea actului de justiție.

Atât obligația de plată a taxelor judiciare, cât și excepțiile stabilite de lege se aplică deopotrivă tuturor cetățenilor aflați în situații identice, precum și tuturor litigiilor de aceeași natură, neexistând discriminări sau privilegii contrare prevederilor art. 16 alin. (1) și (2) din Constituție. Plata taxelor judiciare de timbru fiind o condiție legală pentru începerea proceselor civile, obligația la plata anticipată a acestor taxe (în unele cazuri până la un termen ulterior, stabilit de instanța judecătorească) este justificată, ca și sancțiunea anulării acțiunii sau cererii, în caz de neplată a acestora.

De asemenea, la finalul procesului judiciar sarcina suportării cheltuielilor judiciare, inclusiv a celor constând în plata taxelor de timbru, revine persoanei care a căzut în pretenții sau care, în cauzele nelitigioase, a beneficiat de prestațiile efectuate, în condițiile legii, de organele de justiție.

Soluția adoptată și considerentele deciziilor citate sunt valabile și în prezenta cauză, întrucât nu au apărut elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale.

II. Cu privire la

art. 3^1 din Legea nr. 146/1997 , acesta se referă la cazul cererilor introduse la instanțele judecătorești, prin care se solicită pronunțarea unei hotărâri judecătorești care ține loc de act autentic de înstrăinare a unor bunuri imobile.

Aceste acțiuni în justiție au fost prevăzute inițial de

Decretul nr. 144/1958

privind reglementarea eliberării autorizațiilor de construire, reparare și desființare a construcțiilor, precum și a celor referitoare la înstrăinările și împărțelile terenurilor cu sau fără construcții, publicat în Buletinul Oficial nr. 15 din 29 martie 1958. Astfel, art. 12 din acest act normativ prevedea că, în cazul în care s-a încheiat un înscris, din care rezultă că proprietarul unui teren cu sau fără construcții s-a obligat să-l înstrăineze cu titlu oneros și s-au respectat modalitățile de plată a prețului prevăzute în înscris, iar una dintre părți sau succesorii acesteia nu se prezintă, din orice motive, la notariat pentru autentificarea actului de înstrăinare, instanța judecătorească va putea da o hotărâre care să țină loc de act autentic de înstrăinare.

Decretul nr. 144/1958

a fost însă abrogat prin

Legea nr. 50/1991

privind autorizarea executării construcțiilor și unele măsuri pentru realizarea locuințelor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 163 din 7 august 1991. Cu toate acestea, chiar după abrogarea decretului citat, în literatura juridică și în practica judiciară s-a adoptat punctul de vedere potrivit căruia părțile pot să încheie antecontracte de vânzare-cumpărare imobiliară, iar instanțele pot pronunța hotărâri care să țină loc de contract autentic, în temeiul dispozițiilor art. 1073-1077 Cod civil.

Astfel, din interpretarea extensivă a art. 1073 din Codul civil, ce consacră principiul executării în natură a obligațiilor și a art. 1077 din Codul civil, care prevede că, în cazul neîndeplinirii obligației de a face, creditorul poate fi autorizat să o ducă el însuși la îndeplinire pe cheltuiala debitorului, s-a dedus că, pentru a asigura îndeplinirea exactă a obligației asumate, legiuitorul permite instanței să suplinească voința debitorului și să pronunțe o hotărâre care să țină loc de act autentic de vânzare.

Modul de stabilire a taxei de timbru pentru aceste acțiuni în justiție, reglementat de

art. 3^1 din Legea nr. 146/1997 , este raportat la taxele care ar trebui plătite în cazul autentificării actului de vânzare-cumpărare la notarii publici, în conformitate cu

Ordonanța Guvernului nr. 12/1998

privind taxele de timbru pentru activitatea notarială. Potrivit

art. 20 alin. (1) din Legea nr. 146/1997 , aceste taxe se plătesc anticipat.

Posibilitatea justițiabililor de a cere instanțelor judecătorești pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic, fiind o cale excepțională, impusă de echitate, de validare a unor acte de înstrăinare altfel nule, este firesc ca ea să fie supusă aceluiași regim de taxare ca în procedura notarială, care reprezintă regula. În absența unei taxări similare, instanțele judecătorești ar prelua parțial funcția notarilor publici de autentificare a acestei categorii de acte și s-ar deschide calea eludării prevederilor imperative ale legislației notariale.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3^1 și

art. 20 alin. (1) și (3) din Legea nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru, excepție ridicată de Marius Damian Burueană în Dosarul nr. 6.260/2003 al Judecătoriei Sectorului 2 București, respectiv de Mircea Călugăreanu și Maria Octavia Călugăreanu în Dosarul nr. 78/2005 al Tribunalului Teleorman - Secția civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 5 iulie 2005.