Decizia nr. 568/2011

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 120 din Legea nr. 46/2008

- Codul silvic, excepție ridicată de Gheorghe Moldovan în Dosarul nr. 515/188/2010 al Judecătoriei Bicaz și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 4.027D/2010.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea dispune a se face apelul și în dosarele nr. 4.412D/2010 și nr. 4.558D/2010, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 120 din Legea nr. 46/2008

- Codul silvic, excepție ridicată de Vasile Șincariu în Dosarul nr. 1.970/237/2010 al Judecătoriei Gura Humorului și din oficiu de către Tribunalul Mureș - Secția penală în Dosarul nr. 3.503/289/2009 (în format vechi 3.555/2010) aflat pe rolul său.

La apelul nominal se prezintă Alin Dominic Szanto, în calitate de parte în Dosarul nr. 4.558D/2010, și se constată lipsa celorlalte părți, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor.

Partea prezentă nu este de acord cu conexarea dosarelor.

Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere dispozițiile

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, nu se opune conexării dosarelor.

Curtea, având în vedere identitatea de obiect al cauzelor, în temeiul

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea dosarelor nr. 4.412D/2010 și nr. 4.558D/2010 la Dosarul nr. 4.027D/2010, care a fost primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul părții prezente, care critică aspecte referitoare la calitatea sa de inculpat în cauza dedusă judecății în fața instanței de drept comun.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, sens în care face trimitere la jurisprudența în materie.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin încheierile din 22 septembrie 2010, 1 noiembrie 2010 și 8 octombrie 2010, pronunțate în dosarele nr. 515/188/2010, nr. 1.970/237/2010 și nr. 3.503/289/2009 (în format vechi 3.555/2010), Judecătoria Bicaz, Judecătoria Gura Humorului și Tribunalul Mureș - Secția penală au sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 120 din Legea nr. 46/2008

- Codul silvic. Excepția a fost ridicată, în dosarele de mai sus, de Gheorghe Moldovan, Vasile Șincariu și, din oficiu, de către Tribunalul Mureș - Secția penală în cauze având ca obiect săvârșirea unor infracțiuni silvice.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin că prevederile legale menționate încalcă dispozițiile constituționale ale art. 1 alin. (4) referitoare la separația puterilor în stat, art. 16 referitoare la Egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (3) referitoare la liberul acces la justiție, art. 124 referitoare la Înfăptuirea justiției și ale art. 126 alin. (1) referitoare la realizarea justiției prin Înalta Curte de Casație și Justiție și prin celelalte instanțe judecătorești stabilite de lege, deoarece sunt în contradicție cu art. 18^1 din Codul penal, judecătorul nemaiputând aprecia cu privire la gradul de pericol social concret al unei infracțiuni silvice.

Judecătoria Bicaz opinează că excepția de neconstituționalitate este întemeiată, deoarece lipsește judecătorul de dreptul de a stabili în concret dacă fapta comisă are un anumit grad de pericol social. Prin aceasta sunt afectate deopotrivă principiul separației puterilor în stat și înfăptuirea justiției.

Judecătoria Gura Humorului opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, sens în care face trimitere la jurisprudența în materie.

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 120 din Legea nr. 46/2008

- Codul silvic, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 238 din 27 martie 2008, care au următorul conținut: "Faptele prevăzute la art. 106-113 prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, indiferent de modul și de mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și de persoana și de conduita făptuitorului."

Autorii excepției de neconstituționalitate susțin că prevederile legale menționate încalcă dispozițiile constituționale ale art. 1 alin. (4) referitoare la separația puterilor în stat, art. 16 referitoare la Egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (3) referitoare la liberul acces la justiție, art. 124 referitoare la Înfăptuirea justiției și ale art. 126 alin. (1) referitoare la realizarea justiției prin Înalta Curte de Casație și Justiție și prin celelalte instanțe judecătorești stabilite de lege.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că asupra dispozițiilor legale criticate s-a mai pronunțat din perspectiva unor critici similare. Astfel, cu prilejul pronunțării

Deciziei nr. 1.309 din 14 octombrie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 748 din 9 noiembrie 2010, Curtea Constituțională, respingând ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 120 din Codul silvic, a statuat că posibilitatea conferită judecătorului de a diminua până la anihilare una dintre trăsăturile infracțiunilor silvice în funcție de atingerea minimă adusă uneia dintre valorile sociale apărate, de modul și mijloacele de săvârșire, de scopul urmărit, de persoana și conduita făptuitorului, precum și de alte criterii intrinseci ale faptei are drept scop protejarea unui interes public.

Totodată, cât privește susținerea potrivit căreia dispozițiile legale criticate contravin art. 16 și 21 din Constituție, Curtea a constatat că nu poate fi primită, întrucât acestea se aplică tuturor celor aflați în ipoteza normei contestate, fără niciun fel de considerente arbitrare, fiind deopotrivă respectate toate regulile și garanțiile procedurale referitoare la un proces echitabil.

Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, considerentele deciziei mai sus menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față.

Distinct de acestea, Curtea mai constată că dispozițiile legale criticate nu afectează principiul separației puterilor în stat și dreptul judecătorului de a înfăptui actul de justiție prin posibilitatea de a stabili în concret cu privire la pericolul social al infracțiunilor prevăzute în

Legea nr. 46/2008 .

O astfel de critică nu poate fi primită, deoarece, în acord cu dispozițiile art. 1 alin. (4) din Constituție referitoare la organizarea statului potrivit principiului separației puterilor legislativă, executivă și judecătorească, Parlamentul, ca unică autoritate legiuitoare a țării, poate stabili, în considerarea unor situații de interes public, ca anumite fapte antisociale să fie catalogate drept infracțiuni, autorii lor urmând a suporta consecințele ce decurg din aceasta. O asemenea reglementare este justificată de scopul urmărit privitor la prezervarea fondului forestier și nu în ultimul rând de preocuparea de a recunoaște și conferi oricărei persoane dreptul la un mediu înconjurător sănătos și echilibrat ecologic.

Prin instituirea cu titlu peremptoriu a existenței pericolului social pentru infracțiunile prevăzute la

art. 106-113 din Legea nr. 46/2008 , indiferent de modul și mijloacele de comitere, nu este afectat în niciun fel dreptul judecătorului de a stabili existența împrejurărilor consacrate de art. 18^1 din Codul penal, pentru că o astfel de cauză de impunitate nu are rang constituțional. Dimpotrivă, în limitele legii, instanța de judecată nu este cu nimic împiedicată să stabilească dacă fapta există, dacă constituie infracțiune și dacă a fost săvârșită cu vinovăție de persoana cercetată.

În plus, norma criticată are și un pronunțat caracter preventiv de natură a intimida potențialii autori ai faptelor incriminate în

Legea nr. 46/2008 .

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 120 din Legea nr. 46/2008

- Codul silvic, excepție ridicată de Gheorghe Moldovan în Dosarul nr. 515/188/2010 al Judecătoriei Bicaz, de Vasile Șincariu în Dosarul nr. 1.970/237/2010 al Judecătoriei Gura Humorului și din oficiu de către instanța de judecată în Dosarul nr. 3.503/289/2009 (nr. în format vechi 3.555/2010) al Tribunalului Mureș - Secția penală.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 3 mai 2011.