Decizia nr. 379/2011

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 17-21, art. 23, art. 25 și

art. 26 din Legea nr. 329/2009

privind reorganizarea unor autorități și instituții publice, raționalizarea cheltuielilor publice, susținerea mediului de afaceri și respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeană și Fondul Monetar Internațional, excepție ridicată de Ioan Sabău-Pop în Dosarul nr. 512/102/2010 al Tribunalului Mureș - Secția civilă.

La apelul nominal se prezintă personal autorul excepției. Lipsesc părțile Casa Județeană de Pensii Târgu Mureș, Casa Națională de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale, Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale și statul român, prin Ministerul Finanțelor Publice, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă asupra concluziilor scrise depuse la dosar de către partea Casa Națională de Pensii Publice (fosta Casă Națională de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale), prin care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate.

Cauza este în stare de judecată.

Președintele acordă cuvântul autorului excepției, care solicită admiterea acesteia, precizând că textele de lege criticate afectează un drept câștigat, respectiv dreptul la pensie. În plus, pensionarul are un drept de proprietate asupra pensiei obținute. De asemenea, arată că se creează o discriminare între pensionari în funcție de nivelul pensiei. Mai mult, legea nu dă posibilitatea de a beneficia de pensie în cumul cu salariul, până la nivelul stabilit de lege, respectiv nivelul salariului mediu brut pe economie. Mai arată că este afectat dreptul magistratului de a fi cadru didactic, drept recunoscut de Constituție. Totodată, magistrații în funcție pot cumula două venituri provenind din salarii, dar magistrații care s-au pensionat nu mai pot opera acest cumul.

În susținerea celor arătate, autorul excepției depune note scrise.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, invocând, în acest sens, jurisprudența în materie a Curții Constituționale. De asemenea, arată că situația particulară invocată de autorul excepției, referitoare la magistrați, nu este de natură să modifice concluziile reținute de instanța de contencios constituțional prin

Decizia nr. 1.414/2009 .

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 8 iunie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 512/102/2010 (nr. vechi 1.106/2010), Tribunalul Mureș - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 17-21, art. 23, art. 25 și

art. 26 din Legea nr. 329/2009

privind reorganizarea unor autorități și instituții publice, raționalizarea cheltuielilor publice, susținerea mediului de afaceri și respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeană și Fondul Monetar Internațional, excepție ridicată de Ioan Sabău-Pop.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că prevederile de lege criticate, care interzic cumulul pensiei cu salariul atunci când cuantumul pensiei este mai mare decât nivelul salariului mediu brut pe economie, creează discriminări pe temeiul averii între cetățeni și aduc atingere unor drepturi câștigate, respectiv dreptul la pensie. De asemenea, se creează o discriminare nejustificată având ca temei cuantumul pensiei. O altă discriminare privește dreptul la muncă, prin instituirea unor opreliști neconstituționale în exercitarea acestuia. În plus, se intervine într-un mod nepermis într-un raport de muncă pe durată nedeterminată, întrucât legea instituie condiții care nu existau la momentul stabilirii clauzelor contractului de muncă, respectiv o clauză de încetare de drept inexistentă în legislația muncii. În sfârșit, o altă discriminare este făcută prin aplicarea textelor de lege criticate numai salariaților care lucrează în cadrul autorităților și instituțiilor publice, nu și persoanelor care lucrează în sectorul privat.

Tribunalul Mureș - Secția civilă consideră că excepția de neconstituționalitate este întemeiată.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere solicitate cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 17-21, art. 23, art. 25 și

art. 26 din Legea nr. 329/2009

privind reorganizarea unor autorități și instituții publice, raționalizarea cheltuielilor publice, susținerea mediului de afaceri și respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeană și Fondul Monetar internațional, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 761 din 9 noiembrie 2009, dispoziții potrivit cărora:

- Art. 17: "(1) Beneficiarii dreptului la pensie aparținând atât sistemului public de pensii, cât și sistemelor neintegrate sistemului public care realizează venituri salariale sau, după caz, asimilate salariilor, potrivit legii, realizate din exercitarea unei activități pe bază de contract individual de muncă, raport de serviciu sau în baza actului de numire, potrivit legii, în cadrul autorităților și instituțiilor publice centrale și locale, indiferent de modul de finanțare și subordonare, precum și în cadrul regiilor autonome, societăților naționale, companiilor naționale și societăților comerciale la care capitalul social este deținut integral sau majoritar de stat ori de o unitate administrativ-teritorială, pot cumula pensia netă cu veniturile astfel realizate, dacă nivelul acesteia nu depășește nivelul salariului mediu brut pe economie utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat și aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat.

(2) Prevederile alin. (1) sunt aplicabile persoanelor care:

a) la data intrării în vigoare a prezentului capitol sunt pensionari cumularzi;

b) după data intrării în vigoare a prezentului capitol devin pensionari cumularzi.";

- Art. 18: "(1) Pensionarii prevăzuți la art. 17 alin. (2) lit. a) care desfășoară activități profesionale pe bază de contract individual de muncă, raport de serviciu sau în baza actului de numire în funcție au obligația ca, în termen de 15 zile de la data intrării în vigoare a prezentului capitol, să își exprime în scris opțiunea între suspendarea plății pensiei pe durata exercitării activității și încetarea raporturilor de muncă, de serviciu sau a actului de numire în funcție, dacă nivelul pensiei nete aflate în plată depășește nivelul salariului mediu brut pe economie utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat, aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat.

(2) Persoanele prevăzute la art. 17 alin. (2) lit. b) au obligația ca, în termen de 15 zile de la data survenirii situației de cumul, să își exprime în scris opțiunea între suspendarea plății pensiei pe durata exercitării activității și încetarea raporturilor de muncă, de serviciu sau a actului de numire în funcție, dacă nivelul pensiei nete aflate în plată depășește nivelul salariului mediu brut pe economie utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat, aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat.";

- Art. 19: "(1) În situația persoanelor care beneficiază, prin cumul, de pensie/pensii stabilită/stabilite atât în sistemul public cât și/sau în sisteme neintegrate sistemului public de pensii, la determinarea plafonului stabilit la art. 17 alin. (1) se are în vedere venitul cumulat din acestea.

(2) Dacă nivelul pensiilor nete cumulate se situează sub nivelul salariului mediu brut pe economie utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat acesta va putea fi cumulat cu veniturile realizate din exercitarea unei activități pe bază de contract individual de muncă, raport de serviciu sau în baza actului de numire în funcție, potrivit legii, în cadrul entităților prevăzute la art. 17 alin. (1).

(3) În cazul în care nivelul venitului realizat din pensiile nete cumulate este mai mare decât nivelul salariului mediu brut pe economie utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat, persoana are obligația de a-și exprima opțiunea, în scris, în termen de 15 zile de la data intrării în vigoare a prezentului capitol, cu privire la menținerea în plată a pensiei față de cuantumul căreia, potrivit art. 17, este permis cumulul.

(4) Prevederile alin. (3) se aplică și persoanelor prevăzute la art. 17 alin. (2) lit. b), acestea având obligația de a-și exprima opțiunea în termen de 15 zile de la data survenirii situației de imposibilitate a exercitării cumulului.";

- Art. 20: "Neîndeplinirea obligației privind exprimarea opțiunii în termenul prevăzut la art. 18 și la art. 19 alin. (3) și (4) constituie cauză de încetare de drept a raporturilor de muncă stabilite în baza contractului individual de muncă sau a actului de numire în funcție, precum și a raporturilor de serviciu.";

- Art. 21: "În cazul în care opțiunea este exprimată în termenul prevăzut la art. 18 și la art. 19 alin. (3) și (4), plata pensiei/pensiilor se suspendă începând cu luna următoare celei în care a fost exprimată opțiunea pentru continuarea activității.";

- Art. 23: "(1) Angajatorul are obligația de a lua măsurile necesare constatării cazurilor prevăzute la art. 18 și la art. 19 alin. (3) și (4).

(2) Încălcarea de către angajator a prevederilor alin. (1) constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 2.500 lei la 5.000 lei.

(3) Constatarea contravenției prevăzute la alin. (1) și aplicarea sancțiunii prevăzute la alin. (2) se realizează de către persoanele împuternicite din cadrul inspectoratelor teritoriale de muncă.";

- Art. 25: "Prevederile prezentului capitol se aplică în mod corespunzător și beneficiarilor de pensie de serviciu stabilită prin legi speciale.";

- Art. 26: "În aplicarea prevederilor cap. IV, Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale elaborează instrucțiuni până la data intrării în vigoare a acestuia, respectiv în termen de 15 zile de la data publicării prezentei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I."

Autorul excepției consideră că aceste prevederi de lege sunt contrare următoarelor texte din Constituție: art. 15 alin. (2) referitor la neretroactivitatea legii, art. 16 alin. (1) care consacră egalitatea în drepturi a cetățenilor, art. 41 privind dreptul la muncă, art. 44 privind dreptul de proprietate privată, art. 47 referitor la nivelul de trai, dar și la dreptul la pensie și alte drepturi de asigurări sociale, art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau libertăți și art. 148 alin. (2) și (4) referitor la caracterul obligatoriu al reglementărilor comunitare. De asemenea, consideră că este încălcat art. 20 referitor la dreptul internațional și dreptul intern, prin raportare la dispozițiile art. 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, ale art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ale art. 1 din Primul Protocol adițional și ale Protocolului nr. 12 la această convenție, ale art. 6 paragraful 1 din Pactul internațional privind drepturile economice, sociale și culturale, ale Tratatului privind Uniunea Europeană, precum și ale altor acte internaționale la care România este parte și care consacră dreptul la muncă, interzicerea discriminării și egalitatea în drepturi, dreptul de proprietate. De asemenea, autorul excepției invocă jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului și a Curții Europene de Justiție.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că, în jurisprudența sa, a mai analizat textele de lege criticate prin prisma acelorași argumente ca și cele invocate în prezenta cauză. Astfel, prin

Decizia nr. 1.414 din 4 noiembrie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 796 din 23 noiembrie 2009, a reținut că nicio dispoziție constituțională nu împiedică legiuitorul să suprime cumulul pensiei cu salariul, cu condiția ca o asemenea măsură să se aplice în mod egal pentru toți cetățenii, iar eventualele diferențe de tratament să aibă o rațiune licită. De asemenea, cu privire la stabilirea nivelului pensiei nete până la care poate opera cumulul la nivelul salariului mediu brut pe economie utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat și aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat, Curtea a constatat că acesta respectă condițiile de obiectivitate (este expres prevăzut de lege, previzibil și determinabil) și rezonabilitate (nivelul salariului mediu brut pe economie constituie o opțiune justă și echilibrată) impuse de principiul nediscriminării. Totodată, a conchis că măsura adoptată este proporțională cu situația care a determinat-o, fiind rezultatul unui echilibru între scopul declarat al legii și mijloacele folosite în realizarea lui, și este aplicată în mod nediscriminatoriu tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenței în materie a Curții Constituționale, soluția și considerentele deciziei amintite își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

Referitor la critica de neconstituționalitate vizând discriminarea salariaților din sectorul public în raport cu cei din sectorul privat, aspect care nu a fost analizat prin decizia mai sus amintită, Curtea constată că, prin măsurile instituite de

Legea nr. 329/2009 , legiuitorul a avut în vedere intervenția asupra unor fonduri publice în vederea reducerii efectelor crizei economice și a reorientării lor pentru relansarea economică. Astfel de măsuri nu ar fi putut să se răsfrângă și asupra salariaților care nu erau plătiți din fondurile publice, întrucât nu ar fi avut niciun impact asupra acestor fonduri. De aceea, legea nici nu interzice cumulul pensiei cu salariul atunci când acesta provine din munca prestată la un alt angajator decât cei enumerați restrictiv în art. 17 alin. (1) din actul normativ menționat.

Astfel, din această perspectivă, reiese în mod evident că salariații aflați în ipoteza normei de lege criticate nu se află în aceeași situație cu cei din sectorul privat, astfel că tratamentul juridic instituit nu este de natură a crea privilegii ori discriminări între persoane aflate în situații identice.

Cât privește situația deosebită în care autorul excepției susține că se găsește, în calitate de fost magistrat, precum și pretinsa încălcare a dreptului pe care îl are de a ocupa o funcție didactică în învățământul superior, drept consacrat de art. 125 alin. (3) din Constituție, Curtea constată în primul rând că textul constituțional invocat nu consacră un drept fundamental la ocuparea unei astfel de funcții, ci doar stabilește o excepție de la regula incompatibilității funcției de judecător cu exercitarea unei alte funcții publice ori private. În al doilea rând, Curtea observă că aceste aspecte de neconstituționalitate au fost invocate direct în fața instanței de contencios constituțional cu prilejul dezbaterilor, nerespectându-se cerința

art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 , potrivit căreia "Sesizarea Curții Constituționale se dispune de către instanța în fața căreia s-a ridicat excepția de neconstituționalitate, printr-o încheiere", astfel că nu pot constitui obiect al controlului de constituționalitate.

În ceea ce privește critica vizând încălcarea principiului neretroactivității legii, Curtea reține că prevederile de lege criticate nu afectează însăși existența dreptului la pensie dobândit potrivit legii ori dreptul la muncă exercitat în temeiul unui contract individual de muncă, ci reglementează condițiile exercitării acestor drepturi pentru viitor, într-un context social afectat de criza economică care a impus adoptarea unor măsuri cu caracter excepțional, care, prin eficiența și promptitudinea aplicării, să conducă la reducerea efectelor sale și să creeze premisele relansării economiei naționale.

În ceea ce privește critica referitoare la încălcarea dispozițiilor constituționale care consacră obligația statului de a asigura un nivel de trai decent, Curtea constată că această obligație nu are un conținut concret, determinat, ci trebuie apreciată concret, în funcție de împrejurările social-economice în care se manifestă acest rol al statului. Situația de criză, dezechilibrele economice majore pot afecta, în mod justificat, capacitatea statului de a mai asigura același standard al nivelului de trai ca cel raportat la un context anterior mai favorabil ori propriu unor alte țări. Desigur, întrucât dreptul la un nivel de trai decent este un drept fundamental, afectarea acestuia trebuie să fie temeinic justificată, iar statul să tindă, prin măsurile adoptate, să restabilească cel puțin nivelul atins anterior situației de criză. În acest sens, Curtea constată că ansamblul măsurilor instituite prin

Legea nr. 329/2009

urmărește o mai bună raționalizare a cheltuielilor publice și susținerea mediului de afaceri, măsuri ce tind la restabilirea echilibrului economic.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 17-21, art. 23, art. 25 și

art. 26 din Legea nr. 329/2009

privind reorganizarea unor autorități și instituții publice, raționalizarea cheltuielilor publice, susținerea mediului de afaceri și respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeană și Fondul Monetar Internațional, excepție ridicată de Ioan Sabău-Pop în Dosarul nr. 512/102/2010 al Tribunalului Mureș - Secția civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 22 martie 2011.