Decizia nr. 541/2011

Augustin Zegrean - președinte

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Valentina Bărbățeanu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 7 alin. (6) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , excepție ridicată de Compania Națională Administrația Porturilor Maritime - S.A. din Constanța în Dosarul nr. 5.025/118/2009 al Tribunalului Constanța - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, invocând Decizia Curții Constituționale nr. 1.039 din 9 octombrie 2008.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 20 aprilie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 5.025/118/2009, Tribunalul Constanța - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 7 alin. (6) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , excepție ridicată de Compania Națională Administrația Porturilor Maritime - S.A. din Constanța într-o cauză de contencios administrativ având ca obiect "pretenții".

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că

art. 7 alin. (6) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004

contravine dispozițiilor art. 15 alin. (2) din Constituție, deoarece prevede obligativitatea îndeplinirii procedurii prealabile fără a face distincție expresă între contractele încheiate anterior intrării în vigoare a

Legii nr. 554/2004

și contractele încheiate ulterior intrării în vigoare a

Legii nr. 554/2004 . Arată că, în unele cazuri, instanțele judecătorești au reținut în mod greșit faptul că dispozițiile de lege criticate se aplică și pentru trecut, mai exact, contractelor încheiate anterior intrării în vigoare a legii. Susține că lipsa unei precizări exprese în acest sens "produce prejudicii majore drepturilor procesuale ocrotite prin Constituția României". În opinia autorului excepției, limitând perioada de timp în care poate fi exercitată plângerea, prin derogare de la prevederile art. 720^1 din Codul de procedură civilă, se creează o discriminare între părțile unui proces civil sau comercial și cele ale unui proces de contencios administrativ, în ceea ce privește dreptul de a solicita instanței obligarea uneia dintre părți la respectarea clauzelor contractuale.

Tribunalul Constanța - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal constată admisibilitatea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 7 alin. (6) din Legea nr. 554/2004 . În ce privește incidența în cauză a efectelor deduse din nerespectarea textului de lege criticat, observă că, în mod constant, Curtea Constituțională a reținut că acestea reprezintă probleme de aplicare a legii, care excedează controlului instanței de contencios constituțional.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile

art. 7 alin. (6) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, astfel cum au fost modificate prin

art. I pct. 9 din Legea nr. 262/2007

privind modificarea și completarea

Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 510 din 30 iulie 2007, care au următorul cuprins:

- Art. 7 alin. (6): "(6) Plângerea prealabilă în cazul acțiunilor care au ca obiect contracte administrative are semnificația concilierii în cazul litigiilor comerciale, dispozițiile Codului de procedură civilă fiind aplicabile în mod corespunzător. În acest caz, plângerea trebuie făcută în termenul de 6 luni prevăzut la alin. (7), care va începe să curgă:

a) de la data încheierii contractului, în cazul litigiilor legate de încheierea lui;

b) de la data modificării contractului sau, după caz, de la data refuzului cererii de modificare făcute de către una dintre părți, în cazul litigiilor legate de modificarea contractului;

c) de la data încălcării obligațiilor contractuale, în cazul litigiilor legate de executarea contractului;

d) de la data expirării duratei contractului sau, după caz, de la data apariției oricărei alte cauze care atrage stingerea obligațiilor contractuale, în cazul litigiilor legate de încetarea contractului;

e) de la data constatării caracterului interpretabil al unei clauze contractuale, în cazul litigiilor legate de interpretarea contractului."

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, sunt nesocotite următoarele dispoziții din Legea fundamentală: art. 15 alin. (2) care instituie principiul neretroactivității legii, cu exceptarea legii penale sau contravenționale mai favorabile, art. 16 alin. (1) care consacră principiul egalității cetățenilor în fața legii și a autorităților publice și art. 21 privind accesul liber la justiție și dreptul la un proces echitabil.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că textul de lege criticat are în vedere plângerea prealabilă ce trebuie introdusă în cazul acțiunilor care au ca obiect contracte administrative, precizând, pe de o parte, că aceasta are semnificația concilierii în cazul litigiilor comerciale, astfel că dispozițiile Codului de procedură civilă sunt aplicabile în mod corespunzător, și, pe de altă parte, individualizând momentul de la care începe să curgă termenul de 6 luni fixat pentru introducerea acesteia, în funcție de tipul litigiului izvorât din respectivul contract.

Autorul excepției critică prevederile

art. 7 alin. (6) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004

din perspectiva art. 15 alin. (2) din Constituție, susținând că au caracter retroactiv, întrucât unele instanțe judecătorești fac aplicarea acestora inclusiv în ceea ce privește contractele administrative încheiate anterior intrării în vigoare a

Legii nr. 262/2007

pentru modificarea și completarea

Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 , care a introdus în cuprinsul legii menționate și textul ce formează obiectul prezentei excepții. Curtea constată că aceasta nu reprezintă o critică de neconstituționalitate, ci o nemulțumire a autorului excepției legată de modalitatea de aplicare a legii de către instanțe. Or, Curtea Constituțională nu are competența de a cenzura activitatea instanțelor, acestea fiind suverane în aprecierea modului de soluționare a cauzelor ce le sunt deduse judecății. Așa fiind, sunt singurele în măsură să determine legea aplicabilă litigiului, soluționând, eventual, și conflictele de legi în timp.

Critica referitoare la lipsa unei mențiuni exprese a inaplicabilității textului de lege criticat în ceea ce privește contractele administrative încheiate anterior intrării sale în vigoare constituie o problemă ce excedează, de asemenea, competenței instanței de contencios constituțional, care, potrivit

art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului, această atribuție revenind Parlamentului, ca unică autoritate legiuitoare a țării.

În ceea ce privește critica referitoare la pretinsa încălcare a principiului egalității, Curtea constată că este neîntemeiată, întrucât textul de lege criticat nu instituie niciun fel de privilegii sau discriminări în cadrul aceleiași categorii de persoane. În jurisprudența sa, Curtea a reținut în mod constant că egalitatea nu înseamnă uniformitate și că la situații diferite sunt permise tratamente juridice diferite, în măsura în care există o justificare obiectivă și rezonabilă. Astfel, prin

Decizia nr. 1 din 8 februarie 1994 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, Plenul Curții Constituționale a statuat că nu este contrară principiului egalității instituirea unor reguli procedurale speciale, cât timp ele asigură egalitatea juridică a cetățenilor în utilizarea lor. Principiul egalității în fața legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situații care, în funcție de scopul urmărit, nu sunt diferite. De aceea, el nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune soluții diferite pentru situații diferite, ipoteză aplicabilă cauzei de față.

Totodată, Curtea reține că obligativitatea parcurgerii procedurii prealabile nu reprezintă o nesocotire a accesului liber la justiție, legiuitorul înțelegând să reglementeze și în această materie o procedură extrajudiciară care să ofere părților posibilitatea de a se înțelege asupra eventualelor pretenții ale reclamantului, fără implicarea instanței judecătorești. În cazul în care însă părțile nu reușesc să își concilieze interesele în acest mod, au dreptul neîngrădit de a sesiza instanța competentă, care va analiza pretențiile acestora în cadrul unui proces care va satisface toate garanțiile specifice unui proces echitabil.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii:

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 7 alin. (6) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , excepție ridicată de Compania Națională Administrația Porturilor Maritime - S.A. din Constanța în Dosarul nr. 5.025/118/2009 al Tribunalului Constanța - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 28 aprilie 2011.