Decizia nr. 603/2011

Augustin Zegrean - președinte

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Valentina Bărbățeanu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 220 alin. (2) lit. b) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003

privind Codul de procedură fiscală, excepție ridicată din oficiu de Judecătoria Brașov în Dosarul său nr. 22.192/197/2009.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 28 aprilie 2011, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a dispus amânarea pronunțării pentru data de 5 mai 2011.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 10 martie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 22.192/197/2009, Judecătoria Brașov a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 220 alin. (2) lit. b) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003

privind Codul de procedură fiscală, excepție ridicată de instanță din oficiu într-o cauză civilă având ca obiect soluționarea plângerii introduse împotriva unui proces-verbal de constatare și sancționare a unei contravenții, întocmit de agenți ai Gărzii Financiare Brașov.

În motivarea excepției de neconstituționalitate Judecătoria Brașov critică prevederile

art. 220 alin. (2) lit. b) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 , care impun confiscarea autovehiculului care a fost folosit la pretinsa săvârșire a contravenției prevăzute de art. 220 alin. (1) lit. k), fără a face distincție după cum acesta este al contravenientului sau dacă, aparținând altei persoane, aceasta a cunoscut scopul folosirii lui. Arată că se aduce atingere dreptului de proprietate al unui terț, respectiv al societății de leasing căreia îi aparține autovehiculul, care se află în situația suportării unei sancțiuni contravenționale complementare fără a avea calitatea de participant la săvârșirea faptei prevăzute de legea contravențională. Arată că terțul proprietar al bunului este în situația de a suporta o sarcină exorbitantă prin confiscarea bunului proprietatea sa, iar simplul fapt că are o acțiune în regres împotriva utilizatorului pentru recuperarea prejudiciului nu este de natură a-i ameliora poziția, în condițiile în care rezultatul unui proces nu este și nu poate fi unul cert. Mai arată că încheierea unui contract de leasing nu poate avea semnificația asumării riscului de către proprietarul autovehiculului în cazul încălcării legii contravenționale de către utilizator, astfel că nu se poate reține vreo culpă în sarcina primului, nici măcar culpa în eligendo, întrucât contractul nu se încheie în considerarea persoanei co-contractantului.

În plus, menționează și dispozițiile art. 118 alin. (1) lit. b) din Codul penal, care prevăd că sunt supuse măsurii de siguranță a confiscării speciale "bunurile care au fost folosite, în orice mod, la săvârșirea unei infracțiuni, dacă sunt ale infractorului sau dacă, aparținând altei persoane, aceasta a cunoscut scopul folosirii lor". Instanța conchide că, în lipsa unei distincții similare făcute de legea contravențională, textul de lege criticat este neconstituțional.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 220 alin. (2) lit. b) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003

privind Codul de procedură fiscală, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 31 iulie 2007, care prevăd următoarele:

- Art. 220 alin. (2) lit. b): "(2) Contravențiile prevăzute la alin. (1) se sancționează cu amendă de la 20.000 lei la 100.000 lei, precum și cu: [...]

b) confiscarea cisternelor, recipientelor și a mijloacelor de transport utilizate în transportul produselor accizabile, în cazul prevăzut la alin. (1) lit. k)."

În opinia instanței autoare a excepției, textul de lege criticat contravine dispozițiilor art. 44 alin. (1) și (2) din Constituție privind garantarea dreptului de proprietate. De asemenea, invocă prevederile art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care consacră dreptul la un proces echitabil, și cele ale art. 1 din primul Protocol adițional la aceeași convenție.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că textul de lege criticat instituie sancțiunea complementară a confiscării cisternelor, recipientelor și a mijloacelor de transport utilizate în transportul produselor accizabile, în situația prevăzută la alin. (1) lit. k), adică în cazul săvârșirii contravenției constând în: transportul de produse accizabile care nu sunt însoțite de documentul administrativ de însoțire a mărfii (DAI) prevăzut la titlul VII din Codul fiscal sau transportul de produse accizabile pentru care documentul este completat cu date incorecte ori incomplete referitoare la cantitate, la codul NC sau la mijlocul de transport, precum și transportul de produse accizabile efectuat prin cisterne ori recipiente care nu poartă sigiliile supraveghetorului fiscal ori au sigilii deteriorate.

În esență, instanța care a ridicat excepția de neconstituționalitate din oficiu susține că textul de lege criticat poate aduce atingere dreptului de proprietate al unui terț, în speță, al societății de leasing căreia îi aparține autovehiculul confiscat, care se află în situația suportării unei sancțiuni contravenționale complementare fără a avea calitatea de participant la săvârșirea acelei contravenții.

Asupra unei critici similare, formulate, însă, față de dispozițiile din aceeași ordonanță în forma anterioară republicării, al căror conținut se regăsește în prevederile art. 220 alin. (2) lit. b), criticate în cauza de față, Curtea s-a pronunțat prin

Decizia nr. 685 din 10 octombrie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 931 din 16 noiembrie 2006. Cu acel prilej, Curtea a reținut că proprietatea privată poate constitui obiectul unor măsuri restrictive, cum sunt cele care vizează bunurile folosite sau rezultate din săvârșirea unor infracțiuni ori contravenții. Faptul că bunurile confiscate nu aparțin contravenientului, ci unei terțe persoane, în speță societății de leasing, nu poate atrage ineficiența acestei măsuri sancționatorii a confiscării, având în vedere că art. 44 alin. (9) din Constituție prevede că "Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracțiuni ori contravenții pot fi confiscate numai în condițiile legii", fără a distinge după calitatea de proprietar sau detentor precar a contravenientului. Instanța de contencios constituțional a reținut că o altă interpretare referitoare la confiscarea bunurilor care nu aparțin contravenientului ar conduce la posibilitatea eludării cu ușurință a dispozițiilor legale, deoarece de fiecare dată contravenientul s-ar putea apăra invocând faptul că este un simplu detentor precar al bunului, iar activitatea ilicită de transport ar putea continua. Totodată, finanțatorul proprietar al bunurilor respective, utilizate în mod ilicit, a încredințat folosința bunului său, asumându-și riscul ca activitatea utilizatorului să genereze un pericol pentru societate. Curtea a observat că, pentru a-și recupera prejudiciul, acesta are la îndemână calea acțiunii în justiție împotriva utilizatorului, în temeiul contractului de leasing încheiat cu acesta.

Întrucât în cauză nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea acestei jurisprudențe, considerentele și soluția pronunțată prin decizia amintită își mențin valabilitatea și în cauza de față.

În ceea ce privește invocarea prevederilor art. 118 alin. 1 lit. b) din Codul penal, Curtea constată că nu constituie o argumentare a neconstituționalității unui text de lege compararea acestuia cu prevederi cuprinse în alte acte normative, reperul controlului exercitat de Curtea Constituțională reprezentându-l exclusiv Constituția și actele internaționale de rang constituțional, potrivit art. 11 și art. 20 din aceasta.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 220 alin. (2) lit. b) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003

privind Codul de procedură fiscală, excepție ridicată din oficiu de Judecătoria Brașov în Dosarul său nr. 22.192/197/2009.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 5 mai 2011.