Decizia nr. 700/2011
referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 970 alin. 1 și art. 1069 alin. 2 din Codul civil
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Are ca temei 1
- Legea nr. 47/1992 18 mai 1992 (prevederi anume) privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale
Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.
Augustin Zegrean - președinte
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Mircea Ștefan Minea - judecător
Iulia Antoanella Motoc - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 970 alin. 1 și art. 1069 alin. 2 din Codul civil, excepție ridicată de Societatea Comercială "Setro Metal Group" - S.A. din Câmpulung Muscel în Dosarul nr. 938/1.259/2008 al Tribunalului Comercial Argeș.
La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, sens în care invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 7 iulie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 938/1.259/2008, Tribunalul Comercial Argeș a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 970 alin. 1 și ale art. 1069 alin. 2 din Codul civil, excepție ridicată de Societatea Comercială "Setro Metal Group" - S.A. din Câmpulung Muscel într-o cauză civilă având ca obiect pretenții.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că principiul bunei-credințe nu este consacrat în mod expres de Codul civil, ci doar prezumția bunei-credințe, aceasta trebuind să existe atât în momentul nașterii raporturilor juridice, cât și pe parcursul derulării lor. Având în vedere că prevederile art. 970 alin. 1 din Codul civil impun doar executarea cu bună-credință a convențiilor, autorul apreciază că aceste prevederi sunt neconstituționale în măsura în care permit ca prin executarea, chiar și cu bună-credință a convențiilor, să fie încălcate drepturile și libertățile celeilalte părți contractante, în contradicție cu art. 57 din Constituție.
Pe de altă parte, prevederile art. 1069 alin. 2 din Codul civil reprezintă, în opinia autorului excepției de neconstituționalitate, "o încălcare a dispozițiilor constituționale ale art. 124 și, respectiv, art. 126 alin. (1), în condițiile în care reprezintă o ingerință a părților în activitatea de judecată, prin determinarea anticipată a modalității de executare a obligațiilor contractuale (fie în natură, fie prin echivalent, fie cumulate), a valorii prejudiciului cauzat creditorului prin neexecutare, ingerință de natură a exclude posibilitatea instanței sesizate cu o cerere de chemare în judecată de a alege modalitatea de reparare a prejudiciului cauzat prin neexecutarea obligației contractuale".
Tribunalul Comercial Argeș consideră că pretinsa neconstituționalitate a prevederilor art. 970 din Codul civil este dedusă exclusiv din modul de aplicare a reglementării criticate, exercitarea controlului asupra activității de aplicare a normelor legale reprezentând atributul exclusiv al instanțelor judecătorești.
În ceea ce privește art. 1069 alin. 2 din Codul civil, instanța apreciază că "scopul clauzei penale prevăzut de legiuitor este acela de a stabili întinderea prejudiciului, iar nu de a crea o alternativă pentru debitor în vederea liberării de executarea obligației principale, prin prestarea obligației prevăzute în clauza penală".
Potrivit prevederilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 970 alin. 1 și art. 1069 alin. 2 din Codul civil, care au următorul conținut:
- Art. 970 alin. 1: "Convențiile trebuie executate cu bună-credință.";
- Art. 1069 alin. 2: "Nu poate dar creditorul cere deodată și penalitatea și obiectul obligației principale, afară dacă, penalitatea nu s-a stipulat pentru simpla întârziere a executării".
În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, textele de lege criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 57 referitoare la exercitarea drepturilor și a libertăților, art. 124 privind înfăptuirea justiției, precum și celor ale art. 126 alin. (1) referitoare la instanțele judecătorești.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că textele de lege criticate au mai făcut obiect al controlului de constituționalitate. În acest sens este
Decizia nr. 1.111/2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 801 din 30 noiembrie 2010,
Decizia nr. 121/2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 157 din 13 martie 2009, sau
Decizia nr. 1.547/2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 65 din 28 ianuarie 2010, prin care Curtea a statuat că prevederile art. 970 și ale art. 1069 din Codul civil nu contravin Constituției.
Prin aceste decizii Curtea a constatat că orice raport juridic obligațional dă dreptul creditorului de a pretinde și de a obține de la debitor îndeplinirea exactă a obligației asumate prin convenția încheiată între părți. Codul civil consacră în art. 970 principiul executării cu bună-credință a convențiilor civile, care implică, printre altele, executarea de bunăvoie a obligației de către debitor. În cazul în care acesta refuză executarea, total sau parțial, sau o execută necorespunzător, creditorul are dreptul de a pretinde despăgubiri echivalentul prejudiciului cauzat.
Într-un atare context, prevederile art. 1069 din Codul civil reglementează regimul juridic al clauzei penale, care reprezintă acea convenție accesorie contractului principal prin care părțile determină anticipat echivalentul prejudiciului suferit de creditor ca urmare a neexecutării, executării cu întârziere sau necorespunzătoare a obligației contractuale. Scopul clauzei penale este acela de a stabili întinderea prejudiciului, iar nu de a crea alternativă pentru debitor în vederea liberării de executarea obligației principale, prin prestarea obligației prevăzute în clauza penală. Creditorul însă, în caz de neexecutare din partea debitorului, poate opta între a cere îndeplinirea obligației principale sau a celei stipulate în clauza penală. Reprezentând o convenție, clauza penală trebuie să îndeplinească toate condițiile de validitate a acesteia, însă, dat fiind caracterul ei accesoriu, constatarea nulității clauzei nu implică nulitatea obligației principale.
Pe de altă parte, împrejurarea că prin clauza penală se fixează anticipat, prin acordul părților, valoarea prejudiciului cauzat creditorului, stipularea în contract a unei asemenea clauze prezintă importanță din punct de vedere practic. Astfel, în situațiile în care clauza devine aplicabilă, nu mai este necesar ca părțile contractante să se adreseze justiției pentru probarea și evaluarea prejudiciului, ceea ce are ca efect executarea cu celeritate a obligațiilor asumate.
Deși aplicarea clauzei penale are loc direct între părți, fără a fi necesară intervenția instanței judecătorești, nimic nu împiedică partea interesată să sesizeze instanța atunci când apreciază că invocarea ei s-a făcut în mod abuziv. Cu acest prilej, partea are posibilitatea de a cere instanței să constate că nu sunt întrunite condițiile pentru acordarea de despăgubiri și deci pentru aplicarea clauzei penale. Sub aceste aspecte, Curtea a constatat că, în fața instanței judecătorești, părțile beneficiază de suficiente garanții procesuale care să le asigure dreptul la un proces echitabil.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în deciziile menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față.
Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 970 alin. 1 și art. 1069 alin. 2 din Codul civil, excepție ridicată de Societatea Comercială "Setro Metal Group" - S.A. din Câmpulung Muscel în Dosarul nr. 938/1.259/2008 al Tribunalului Comercial Argeș.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 31 mai 2011.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Ingrid Alina Tudora ________
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.