Decizie · Curtea Constituțională

Decizia nr. 709/2011

referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. I pct. 1 și art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2010 pentru modificarea și completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, și pentru suspendarea aplicării unor dispoziții din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente

prezumat în vigoare

Data actului
31 mai 2011
Emitent
Curtea Constituțională
Publicat în
Monitorul Oficial nr. 532 din 28 iulie 2011
Citează
6 acte
Structură
0 articole · 15.410 caractere
Sursă
legislatie.just.ro

Legături cu alte acte

Ce face acest act

Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1

  • Decizia nr. 1354/2010 20 octombrie 2010 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. I pct. 1 și art. II …

Are ca temei 2

  • Legea nr. 47/1992 18 mai 1992 (prevederi anume) privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale
  • Legea nr. 221/2009 2 iunie 2009 privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pr…

Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Simina Gagu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. I pct. 1 și

art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2010

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 221/2009

privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, și pentru suspendarea aplicării unor dispoziții din titlul VII al

Legii nr. 247/2005

privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, excepție ridicată de Liliana Veronica Nagy în Dosarul nr. 1.610/108/2010 al Tribunalului Arad - Secția civilă și care formează obiectul Dosarului nr. 3.741D/2010 al Curții Constituționale.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Președintele dispune să se facă apelul și în dosarele nr. 3.874D/2010, nr. 3.879D/2010 și nr. 4.138D/2010, având ca obiect aceeași excepție de neconstituționalitate, ridicată de Vasilica Bumbar în Dosarul nr. 2.647/101/2010 al Tribunalului Mehedinți - Secția civilă, de Nicolae Zârnă în Dosarul nr. 26.889/3/2010 al Tribunalului București - Secția a III-a civilă și de Maria Popescu în Dosarul nr. 4.277/101/2010 al Tribunalului Mehedinți - Secția civilă.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor nr. 3.741D/2010, nr. 3.874D/2010, nr. 3.879D/2010 și nr. 4.138D/2010, având în vedere că acestea au un obiect identic.

Reprezentantul Ministerului Public arată că este de acord cu măsura conexării dosarelor.

Curtea, în temeiul dispozițiilor

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , dispune conexarea dosarelor nr. 3.874D/2010, nr. 3.879D/2010 și nr. 4.138D/2010 la Dosarul nr. 3.741D/2010, care este primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca devenită inadmisibilă, deoarece, prin

Decizia Curții Constituționale nr. 1.354/2010 , textele de lege criticate au fost declarate neconstituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin Încheierea din 18 august 2010, pronunțată de Tribunalul Arad - Secția civilă în Dosarul nr. 1.610/108/2010, prin încheierile din 20 septembrie 2010 și 1 octombrie 2010, pronunțate de Tribunalul Mehedinți - Secția civilă în dosarele nr. 2.647/101/2010 și nr. 4.277/101/2010, ca și prin Încheierea din 10 septembrie 2010, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a civilă în Dosarul nr. 26.889/3/2010, Curtea Constituțională a fost sesizată cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. I pct. 1 și

art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2010

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 221/2009

privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, și pentru suspendarea aplicării unor dispoziții din titlul VII al

Legii nr. 247/2005

privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, excepție ridicată de Liliana Veronica Nagy, Vasilica Bumbar, Maria Popescu și Nicolae Zârnă în cauze civile având ca obiect acordarea de despăgubiri în temeiul

Legii nr. 221/2009 .

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin, în esență, că textele legale criticate încalcă principiul neretroactivității legii, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile, deoarece ordonanța de urgență menționată se aplică și situațiilor în care există o hotărâre pronunțată de prima instanță, care, deși nu este definitivă, este legală și temeinică în raport cu legislația aflată în vigoare la momentul pronunțării acesteia. Pentru a fi respectat principiul neretroactivității legii este necesar ca legea civilă aplicabilă cauzei să fie legea în vigoare la momentul introducerii cererii pentru obținerea de despăgubiri. Sunt invocate în acest sens

Decizia Curții Constituționale nr. 830/2008

și

Decizia nr. 52/2007

pronunțată în soluționarea recursului în interesul legii de către Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Autorii consideră că prin adoptarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2010

s-au creat premisele apariției mai multor categorii de beneficiari, în raport cu criteriul exclusiv al momentului sesizării instanței judecătorești prin cererea pentru obținerea de despăgubiri. Se creează astfel o vădită discriminare între persoane condamnate pe nedrept, în funcție de existența sau inexistența unei hotărâri judecătorești definitive și în funcție de celeritatea cu care au fost soluționate cererile de către instanțele de judecată. Astfel, există persoane care au obținut despăgubiri juste, apreciate de instanțele judecătorești, în temeiul

Legii nr. 221/2009 , nemodificată, iar persoanele care au obținut în primă instanță despăgubiri sau vor introduce în viitor acțiuni similare vor obține despăgubiri plafonate, derizorii, simbolice, față de cele deja acordate până la momentul intrării în vigoare a

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2010 . În aceasta din urmă situație nu este respectată nici regula reparării integrale a prejudiciului, judecătorul cauzei fiind constrâns, în aprecierea cuantumului despăgubirilor, de limitele impuse de ordonanța de urgență.

Principiul egalității în drepturi este înfrânt și prin crearea unor situații juridice discriminatorii pentru foștii deținuți politici în raport cu persoanele arestate în prezent, conform dreptului comun, care, în condițiile Codului de procedură penală, pot solicita despăgubiri fără ca procedura judiciară să fie îngrădită de existența unor plafoane prestabilite în mod administrativ.

Invocând aspecte din jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului referitoare la dreptul la un proces echitabil, interzicerea discriminării, protecția proprietății, autorii susțin că, prin plafonarea cuantumului despăgubirilor acordate pentru prejudiciile morale suferite, se încalcă art. 6 paragraful 1 și art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și art. 1 din primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

În opinia autorilor excepției, ordonanța menționată afectează drepturi și libertăți fundamentale și a fost adoptată fără a exista acea situație extraordinară a cărei reglementare să nu poată fi amânată și fără ca urgența să fie motivată în cuprinsul ordonanței.

În fine, apreciază că actul normativ criticat este folosit "ca mijloc de intervenție în procese în care statul este parte", fiind contrar principiului separației puterilor în stat, prin interferența puterii executive în atribuțiile ce aparțin puterii legislative și celei judecătorești.

Tribunalul Arad - Secția civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este nefondată. Dispozițiile legale criticate ca neconstituționale stabilesc criterii de determinare a cuantumului prejudiciului moral încercat, un plafon maxim de acordare a unor asemenea despăgubiri în acord cu posibilitățile bugetare ale economiei naționale, cu respectarea autorității de lucru judecat dobândite de hotărârile definitive, fără a fi discriminatorii și fără a încălca dreptul la un proces echitabil.

Tribunalul Mehedinți - Secția civilă consideră că dispozițiile

art. I pct. I din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2010

vin în conflict cu art. 115 alin. (6) din Legea fundamentală, iar dispozițiile art. II din acest act normativ încalcă art. 16 alin. (1) și art. 21 alin. (3) din Constituție.

Tribunalul București - Secția a III-a civilă nu și-a exprimat opinia asupra excepției de neconstituționalitate. Prin Adresa înregistrată cu nr. 2.863 din 10 mai 2011, Curtea Constituțională a solicitat instanței judecătorești exprimarea opiniei cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. I pct. 1 și

art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2010

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 221/2009

privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, și pentru suspendarea aplicării unor dispoziții din titlul VII al

Legii nr. 247/2005

privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 446 din 1 iulie 2010, având următorul conținut:

- Art. I pct. 1: " Art. I. - Legea nr. 221/2009

privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 396 din 11 iunie 2009, se modifică și se completează după cum urmează:

1. La articolul 5 alineatul (1), litera a) se modifică și va avea următorul cuprins:

<<a) acordarea unor despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare în cuantum de până la:

1. 10.000 de euro pentru persoana care a suferit condamnarea cu caracter politic în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 sau care a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic;

2. 5.000 de euro pentru soțul/soția și descendenții de gradul I;

3. 2.500 de euro pentru descendenții de gradul al II-lea;>>.";

- Art. II: " Art. II. - Dispozițiile Legii nr. 221/2009

privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, astfel cum au fost modificate și completate prin prezenta ordonanță de urgență, se aplică proceselor și cererilor pentru a căror soluționare nu a fost pronunțată o hotărâre judecătorească definitivă până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență."

În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate, textele legale criticate încalcă dispozițiile constituționale ale art. 1 alin. (5) privind obligativitatea respectării Constituției, a supremației sale și a legilor, art. 4 privind unitatea poporului și egalitatea între cetățeni, art. 11 privind dreptul internațional și dreptul intern, art. 15 alin. (2) privind principiul neretroactivității legii, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile, art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil și la soluționarea cauzei într-un termen rezonabil, art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, art. 115 alin. (4) și (6) privind condițiile de adoptare a ordonanțelor de urgență și limitele acestora și ale art. 124 alin. (2) privind unicitatea, imparțialitatea și egalitatea justiției, precum și prevederile art. 6 paragraful 1 și art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale referitoare la dreptul la un proces echitabil și interzicerea discriminării și ale art. 1 din Primul Protocol adițional la convenție.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că prin

Decizia nr. 1.354 din 20 octombrie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 761 din 15 noiembrie 2010, a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile art. I pct. 1 și

art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2010

sunt neconstituționale.

În aceste condiții, Curtea observă că în prezenta cauză sunt incidente dispozițiile

art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , potrivit cărora "Nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale".

Prin urmare, reținând că acest caz de inadmisibilitate a excepției de neconstituționalitate a intervenit după sesizarea Curții, excepția de neconstituționalitate urmează să fie respinsă ca devenită inadmisibilă.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. I pct. 1 și

art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2010

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 221/2009

privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, și pentru suspendarea aplicării unor dispoziții din titlul VII al

Legii nr. 247/2005

privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, excepție ridicată de Liliana Veronica Nagy în Dosarul nr. 1.610/108/2010 al Tribunalului Arad - Secția civilă, Vasilica Bumbar în Dosarul nr. 2.647/101/2010 al Tribunalului Mehedinți - Secția civilă, Nicolae Zârnă în Dosarul nr. 26.889/3/2010 al Tribunalului București - Secția a III-a civilă și de Maria Popescu în Dosarul nr. 4.277/101/2010 al Tribunalului Mehedinți - Secția civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 31 mai 2011.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Simina Gagu

Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.