Decizia nr. 698/2011

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Simina Gagu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 286, 287 și 288 din Legea nr. 53/2003

- Codul muncii, ale

art. 74, 75 și 77 din Legea nr. 168/1999

privind soluționarea conflictelor de muncă și ale art. 164 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea Comercială "Petrom" - S.A. din București în Dosarul nr. 8.218/3/2008 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția civilă și de proprietate intelectuală.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 164 din Codul de procedură civilă și a celor invocate din Legea nr. 53/2003

- Codul muncii, care, în urma republicării acestui act normativ, se regăsesc în prevederile art. 271, 272 și 273 din lege. În ceea ce privește dispozițiile

art. 74, 75 și 77 din Legea nr. 168/1999 , susține respingerea excepției de neconstituționalitate, ca devenită inamisibilă.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Decizia nr. 9.736 din 30 noiembrie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 8.218/3/2008, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția civilă și de proprietate intelectuală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 286, 287 și 288 din Legea nr. 53/2003

- Codul muncii, ale

art. 74, 75 și 77 din Legea nr. 168/1999

privind soluționarea conflictelor de muncă și ale art. 164 din Codul de procedură civilă.

Excepția a fost ridicată de Societatea Comercială "Petrom" - S.A. din București cu ocazia soluționării recursului formulat împotriva Sentinței civile nr. 6.564 din data de 24 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a civilă, conflicte de muncă și asigurări sociale într-o cauză având ca obiect acordarea de drepturi bănești. Prin Încheierea din 27 aprilie 2009, Curtea de Apel București - Secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale a dispus sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 286, 287 și 288 din Codul muncii și ale

art. 74, 75 și 77 din Legea nr. 168/1999

și a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a art. 164 din Codul de procedură civilă. Autorul excepției a formulat recurs împotriva încheierii, astfel că instanța superioară - Înalta Curte de Casație și Justiție, admițând recursul, a sesizat direct, prin decizie, Curtea Constituțională, cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 286, 287 și 288 din Legea nr. 53/2003

- Codul muncii, ale

art. 74, 75 și 77 din Legea nr. 168/1999

privind soluționarea conflictelor de muncă și ale art. 164 din Codul de procedură civilă.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că dispozițiile

art. 286, 287 și 288 din Legea nr. 53/2003

- Codul muncii și ale

art. 74, 75 și 77 din Legea nr. 168/1999

sunt "de un formalism excesiv", de natură să afecteze grav efectivitatea exercitării drepturilor recunoscute de lege atât pentru angajat, cât și pentru angajator și să restrângă nejustificat dreptul la apărare al angajatorului, care este pus într-o situație de dezechilibru față de angajatul care are calitatea de reclamant. Autorul critică faptul că intervalul de timp dintre data primirii citației și data termenului de judecată este prea scurt pentru ca un angajator să își exercite dreptul la apărare și să se achite de sarcina probei care îi revine, iar instanța are posibilitatea de a-l decădea din dreptul de a depune probe și de a formula apărări. De asemenea, arată că prevederile art. 164 din Codul de procedură civilă aduc atingere dreptului la apărare, întrucât lasă la aprecierea instanței posibilitatea conexării cauzelor.

Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția civilă și de proprietate intelectuală consideră că "dispozițiile legale contestate sunt neconstituționale în măsura în care se interpretează că se pot aplica tale quale printr-un formalism excesiv, fără a avea în vedere situațiile particulare, care pot apărea pe parcursul judecății litigiilor".

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , decizia de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând decizia de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Potrivit actului de sesizare, obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 286, 287 și 288 din Legea nr. 53/2003

- Codul muncii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 5 februarie 2003.

Curtea observă că

Legea nr. 53/2003

- Codul muncii a fost republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 18 mai 2011, iar, în urma renumerotării textelor, soluțiile legislative criticate se regăsesc în dispozițiile art. 271, 272 și 273 din lege. Curtea urmează să se pronunțe asupra acestor dispoziții de lege, care au următorul conținut:

- Art. 271: "(1) Cererile referitoare la soluționarea conflictelor de muncă se judecă în regim de urgență.

(2) Termenele de judecată nu pot fi mai mari de 15 zile.

(3) Procedura de citare a părților se consideră legal îndeplinită dacă se realizează cu cel puțin 24 de ore înainte de termenul de judecată.";

- Art. 272: "Sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, acesta fiind obligat să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfățișare.";

- Art. 273: "Administrarea probelor se face cu respectarea regimului de urgență, instanța fiind în drept să decadă din beneficiul probei admise partea care întârzie în mod nejustificat administrarea acesteia."

De asemenea, obiect al excepției de neconstituționalitate îl constituie și dispozițiile

art. 74, 75 și 77 din Legea nr. 168/1999

privind soluționarea conflictelor de muncă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 29 noiembrie 1999, cu modificările și completările ulterioare, dispoziții ce au următorul conținut:

- Art. 74: "(1) Cererile referitoare la soluționarea conflictelor de drepturi se judecă în regim de urgență.

(2) Termenele de judecată nu pot fi mai mari de 10 zile.

(3) Părțile sunt legal citate, dacă citația le-a fost înmânată cel puțin cu o zi înaintea judecării.";

- Art. 75: "În cazul în care sunt contestate măsuri unilaterale dispuse de unitate, aceasta are obligația ca, până la prima zi de înfățișare, să depună dovezile în baza cărora a luat măsura respectivă.";

- Art. 77: "(1) În cazul în care judecata continuă, administrarea probelor se va face cu respectarea regimului de urgență al judecării conflictelor de drepturi.

(2) Instanța poate să decadă din beneficiul probei admise partea care întârzie nejustificat administrarea acesteia."

În fine, obiect al excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 164 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora: "Părțile vor putea cere întrunirea mai multor pricini ce se află înaintea aceleiași instanțe sau instanțe deosebite, de același grad, în care sunt aceleași părți sau chiar împreună cu alte părți și al căror obiect și cauză au între dânsele o strânsă legătură.

Întrunirea poate fi făcută de judecător chiar dacă părțile nu au cerut-o.

Dosarul va fi trimis instanței mai întâi învestită, afară numai dacă amândouă părțile cer trimiterea lui la una din celelalte instanțe.

Când una din pricini este de competența unei instanțe și părțile nu o pot înlătura, întrunirea se va face la acea instanță."

Autorul excepției consideră că textele de lege criticate încalcă dispozițiile constituționale ale art. 21 alin. (1)-(3) privind dreptul de acces liber la justiție și la un proces echitabil, soluționat într-un termen rezonabil, ale art. 24 privind dreptul la apărare și ale art. 53 alin. (1) privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, precum și dispozițiile art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale privind dreptul la un proces echitabil.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că, ulterior sesizării sale,

Legea nr. 168/1999

privind soluționarea conflictelor de muncă a fost abrogată prin art. 224 lit. b) din Legea dialogului social nr. 62/2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 322 din 10 mai 2011, care nu a mai păstrat aceeași concepție legislativă referitoare la soluționarea conflictelor ce au ca obiect exercitarea unor drepturi sau îndeplinirea unor obligații care decurg din legi sau din alte acte normative, precum și din contractele colective sau individuale de muncă.

În aceste condiții, Curtea constată că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 74, 75 și 77 din Legea nr. 168/1999

a rămas fără obiect.

Cât privește dispozițiile legale criticate din

Legea nr. 53/2003

- Codul muncii, precum și cele ale art. 164 din Codul de procedură civilă, Curtea reține că acestea au mai constituit obiect al controlului de constituționalitate, prin raportare la aceleași texte constituționale și convenționale și prin prisma unor critici similare. Astfel, prin

Decizia nr. 369 din 25 martie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 305 din 11 mai 2010, prin

Decizia nr. 1.349 din 19 octombrie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 860 din 22 decembrie 2010, sau prin

Decizia nr. 1.015 din 7 iulie 2009 , publicată Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 547 din 6 august 2009, Curtea a respins excepția de neconstituționalitate ca neîntemeiată, reținând că textele de lege criticate reprezintă norme care stabilesc o procedură specială, derogatorie, referitoare la termenele de judecată și modalitatea administrării probelor în cazul judecării cererilor privind conflictele de muncă. Reglementarea acestora constituie o opțiune a legiuitorului, care a avut în vedere instituirea unei proceduri simple și urgente, adaptată raporturilor de muncă și exercitării dreptului la muncă. În plus, regulile de procedură prevăzute de aceste dispoziții se aplică în mod echitabil atât angajatorilor, cât și angajaților, fără a fi favorizată o categorie sau alta.

În ceea ce privește dispozițiile art. 164 din Codul de procedură civilă, Curtea a constatat că acestea nu contravin prevederilor constituționale invocate, ele reglementând norme de procedură a căror interpretare și aplicare revin instanțelor de judecată.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, soluția pronunțată de Curte prin deciziile menționate, precum și considerentele care le-au fundamentat sunt valabile și în prezenta cauză.

Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

1. Respinge ca devenită inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 74, 75 și 77 din Legea nr. 168/1999

privind soluționarea conflictelor de muncă, excepție ridicată de Societatea Comercială "Petrom" - S.A. din București în Dosarul nr. 8.218/3/2008 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția civilă și de proprietate intelectuală.

2. Respinge ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 271, 272 și 273 din Legea nr. 53/2003

- Codul muncii, precum și ale art. 164 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de același autor în același dosar al aceleiași instanțe de judecată.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 31 mai 2011.