Decizia nr. 629/2011

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 23 alin. 1 lit. f) din

Legea notarilor publici și a activității notariale nr. 36/1995 , excepție ridicată de Doina Gheorghe în Dosarul nr. 507/36/2010 al Curții de Apel Constanța - Secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate. În acest sens arătă că prevederile de lege criticate, care reglementează cazurile de încetare a calității de notar public, nu îngrădesc dispozițiile art. 41 din Constituție, deoarece persoana care a ales această profesie trebuie să se supună tuturor rigorilor legii. În ceea ce privește critica referitoare la neclaritatea textului de lege criticat, arată că acesta cuprinde dispoziții de maximă generalitate, neputându-se preciza în textul de lege toate cazurile particulare și, prin urmare, revine instanțelor judecătorești sarcina de a aprecia în ce măsură situațiile respective ar atrage sancțiunea încetării calității de notar public.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 7 iulie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 507/36/2010, Curtea de Apel Constanța - Secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 23 alin. 1 lit. f) din

Legea notarilor publici și a activității notariale nr. 36/1995 . Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de reclamanta Doina Gheorghe într-o cauză de contencios administrativ având ca obiect soluționarea cererii de anulare a ordinului privind încetarea calității sale de notar public în cadrul Camerei Notarilor Publici Constanța.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că prevederile de lege criticate sunt neconstituționale, deoarece, în situația în care principiile de exercitare a profesiei sunt reglementate prin legi speciale, este necesar și obligatoriu ca această reglementare "să garanteze că modul de încetare a muncii nu reprezintă o interzicere a exercitării dreptului la muncă și că nu încalcă principiul constituțional al exercitării neîngrădite a dreptului la muncă". Or, prin dispozițiile de lege criticate se încalcă dreptul de a munci conform pregătirii profesionale de notar, în condițiile în care nu se indică în mod explicit care sunt infracțiunile pentru care condamnarea definitivă îl face pe autor nedemn de a mai îndeplini calitatea de notar.

Condamnarea definitivă pentru "săvârșirea cu intenție a unei infracțiuni grave sau care aduce atingere prestigiului profesiei" reprezintă o exprimare generică ce lasă la latitudinea factorului de decizie să aprecieze când infracțiunea este gravă ori mai puțin gravă sau când infracțiunea aduce atingere prestigiului profesiei. Astfel, legiuitorul nu cuantifică gravitatea faptei și nici nu definește situațiile în care se aduce atingere profesiei, lăsând o marjă largă de posibilități și de aprecieri, punând totodată semnul egalității între o condamnare la amenda penală și o condamnare cu pedeapsă privativă de libertate. Or, deși gravitatea faptei diferă în cele două situații expuse, poate opera încetarea calității de notar public în ambele situații, dacă așa consideră cel îndreptățit să emită decizia, potrivit dispozițiilor de lege criticate.

Într-o astfel de abordare, fără a fi indicate precis infracțiunile pentru care notarul condamnat definitiv devine incompatibil cu această profesie, dispozițiile de lege criticate încalcă art. 41 din Constituție referitor la dreptul la muncă și art. 53 referitor la restrângerea exercițiului dreptului de a profesa ca notar, drept câștigat prin dobândirea legală a acestei calități.

Totodată, consideră că se încalcă și dispozițiile art. 53 alin. (2) din Constituție, întrucât măsura dispusă nu este proporțională cu situația care a determinat-o. În speță, prin ordinul emis i se interzice exercitarea profesiei de notar numai pentru faptul că s-a pronunțat o condamnare definitivă, fără ca fapta pentru care a intervenit condamnarea să fie în mod expres prevăzută ca o cauză de încetare a activității.

Curtea de Apel Constanța - Secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal consideră că dispozițiile de lege criticate sunt constituționale.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile de lege criticate nu îngrădesc, sub nicio formă, dreptul la muncă sau libertatea de alegere a profesiei ori a locului de muncă. Astfel, cel condamnat nu este împiedicat să se încadreze în altă funcție decât cea cu care este incompatibilă fapta ce constituie obiectul condamnării.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 23 alin. 1 lit. f) din

Legea notarilor publici și a activității notariale nr. 36/1995 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 92 din 16 mai 1995, cu modificările și completările ulterioare, prevederi care au următorul cuprins: "Calitatea de notar public încetează: [...] f) în cazul condamnării definitive pentru săvârșirea cu intenție a unei infracțiuni grave sau care aduce atingere prestigiului profesiei;".

Autorul excepției de neconstituționalitate susține că prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 41 alin. (1) privind dreptul la muncă și ale art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată, pentru următoarele motive:

Potrivit art. 41 alin. (1) din Legea fundamentală, dreptul la muncă nu poate fi îngrădit, iar alegerea profesiei, a meseriei sau a ocupației, precum și a locului de muncă este liberă. Or, Curtea observă că dispozițiile de lege criticate nu îngrădesc dreptul de a munci conform pregătirii profesionale de notar sau alegerea liberă a profesiei de notar public, ci stabilesc un caz de încetare a acestei calități, și anume atunci când notarul public a fost condamnat definitiv pentru săvârșirea cu intenție a unei infracțiuni grave sau care aduce atingere prestigiului profesiei.

Curtea constată că legiuitorul are atât competența de a reglementa condițiile pentru ocuparea unor funcții sau exercitarea unor profesii, cât și competența de a stabili cazuri de încetare a acestora. Totodată, cazul reglementat de dispozițiile de lege criticate nu este decât consecința logică a condamnării definitive a notarului public pentru săvârșirea cu intenție a unei infracțiuni grave sau care aduce atingere prestigiului profesiei, nefiind prin urmare de natură să aducă atingere prevederilor din Legea fundamentală cuprinse în art. 41 alin. (1) privind munca și protecția socială a muncii.

Referitor la dispozițiile art. 53 din Constituție, Curtea observă că nu ne aflăm în ipoteza restrângerii exercițiului vreunui drept sau al vreunei libertăți prin dispozițiile de lege criticate și, prin urmare, această normă constituțională nu este aplicabilă în cauză.

Cu privire la critica referitoare la caracterul general al textului art. 23 alin. 1 lit. f) din

Legea notarilor publici și a activității notariale nr. 36/1995 , Curtea constată că nici aceasta nu poate fi primită, deoarece reprezintă un aspect care ține de competența instanțelor judecătorești învestite să aplice norma de lege la speța dedusă judecății. Faptul că legiuitorul nu cuantifică gravitatea faptei și nici nu definește situațiile în care se aduce atingere profesiei, lăsând o marjă largă de posibilități și de aprecieri, astfel cum susține autorul excepției, nu poate conduce la neconstituționalitatea normei de lege criticate atât timp cât instanța de judecată este competentă să aprecieze aplicarea legii la cazul dedus judecății.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 23 alin. 1 lit. f) din

Legea notarilor publici și a activității notariale nr. 36/1995 , excepție ridicată de Doina Gheorghe în Dosarul nr. 507/36/2010 al Curții de Apel Constanța - Secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 12 mai 2011.