Decizie · Curtea Constituțională

Decizia nr. 578/2011

referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 și art. 14 din Codul de procedură civilă

prezumat în vigoare

Data actului
5 mai 2011
Emitent
Curtea Constituțională
Publicat în
Monitorul Oficial nr. 544 din 1 august 2011
Citează
2 acte
Structură
0 articole · 7.437 caractere
Sursă
legislatie.just.ro

Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent-șef

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

Pe rol se află pronunțarea asupra excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 și art. 14 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Moses Drimer în Dosarul nr. 2.605/300/2009 al Judecătoriei Sectorului 2 București și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.432D/2010.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 19 aprilie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 2.605/300/2009, Judecătoria Sectorului 2 București a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 și art. 14 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Moses Drimer într-o cauză având ca obiect cererea privind anularea unui act.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul arată că dispozițiile legale criticate stabilesc competența materială și teritorială a judecătoriei în raza căreia defunctul a avut ultimul domiciliu în ceea ce privește soluționarea cererilor privind moștenirea, cu încălcarea competenței speciale a instanței de contencios administrativ, care se deduce din împrejurarea că certificatul de moștenitor este un act administrativ, emis de un notar public, care are calitatea de organ de stat, potrivit

art. 3 din Legea nr. 36/1995

a notarilor publici și a activității notariale.

Judecătoria Sectorului 2 București apreciază excepția de neconstituționalitate ca fiind neîntemeiată. Dispozițiile criticate reprezintă norme de procedură care stabilesc competența instanțelor judecătorești, iar reglementarea lor, potrivit art. 126 din Constituție, intră în competența exclusivă a legiuitorului.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2),

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției îl reprezintă prevederile art. 1 și art. 14 din Codul de procedură civilă, care au următorul conținut:

- Art. 1: "Judecătoriile judecă:

1. în primă instanță, toate procesele și cererile, în afară de cele date prin lege în competența altor instanțe;

1^1. În primă și ultimă instanță, procesele și cererile privind creanțe având ca obiect plata unei sume de bani de până la 2.000 lei inclusiv;

2. plângerile împotriva hotărârilor autorităților administrației publice cu activitate jurisdicțională și ale altor organe cu astfel de activitate, în cazurile prevăzute de lege;

3. în orice alte materii date prin lege în competența lor.";

- Art. 14: "În materie de moștenire, sunt de competența instanței celui din urmă domiciliu al defunctului:

1. cererile privitoare la validitatea sau executarea dispozițiilor testamentare;

2. cererile privitoare la moștenire, precum și cele privitoare la pretențiile pe care moștenitorii le-ar avea unul împotriva altuia;

3. cererile legatarilor sau ale creditorilor defunctului împotriva vreunuia din moștenitori sau împotriva executorului testamentar."

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 1 - Statul român, art. 11 - Dreptul internațional și dreptul intern, art. 20 - Tratatele internaționale privind drepturile omului și în art. 125 - Statutul judecătorilor. De asemenea, sunt considerate a fi încălcate și prevederile art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea nu poate reține pretinsa neconstituționalitate a prevederilor art. 1 și art. 14 din Codul de procedură civilă, care reglementează competența materială și teritorială a instanțelor de judecată în materia succesiunilor, deoarece delimitarea competenței materiale între instanțe de grad diferit, precum și stabilirea competenței teritoriale a instanței celui din urmă domiciliu al defunctului nu aduc atingere dreptului la un proces echitabil sau egalității în fața legii. Aceasta, întrucât toți cetățenii aflați în situații similare beneficiază de aceleași etape ale procesului civil și pot uza de aceleași mijloace probatorii și acte de procedură care le asigură egalitatea armelor, în sensul consacrat de art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Mai mult, aceste prevederi legale sunt conforme și cu dispozițiile art. 126 din Constituție, care prevăd că justiția se înfăptuiește prin instanțele judecătorești stabilite de lege, iar competența și procedura de judecată sunt stabilite numai prin lege.

Referitor la critica distinct formulată față de prevederile art. 14 din Codul de procedură civilă, dezvoltată pe argumentul că certificatul de moștenitor ar fi un act administrativ fiscal și, în consecință, instanța competentă ar fi cea de contencios-administrativ, nici aceasta nu poate fi reținută, întrucât dispozițiile legale și jurisprudența, în unanimitate, califică certificatul de moștenitor ca fiind un act juridic civil, a cărui eventuală contestare ori verificare este de competența instanței de drept comun, și anume instanța civilă.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 și art. 14 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Moses Drimer în Dosarul nr. 2.605/300/2009 al Judecătoriei Sectorului 2 București.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 5 mai 2011.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent-șef,
Mihaela Senia Costinescu
__________

Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.