Decizia nr. 779/2011

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Marieta Safta - prim-magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 90 alin. 2 și art. 214 alin. 5 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Gheorghe Mudura în Dosarul nr. 4.816/111/2010 al Tribunalului Bihor - Secția penală.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Prim-magistratul-asistent referă că partea Agenția Națională de Administrare Fiscală a depus la dosarul cauzei concluzii scrise prin care solicită respingerea ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate invocate.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, invocând jurisprudența Curții Constituționale în materie.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Decizia nr. 353/R/2010 din 25 iunie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 4.816/111/2010, Tribunalul Bihor - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 90 alin. 2 și art. 214 alin. 5 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Gheorghe Mudura într-o cauză având ca obiect infracțiuni de evaziune fiscală.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că art. 90 alin. 2 din Codul de procedură penală este contrar dreptului la un proces echitabil în materie penală, întrucât permite ca probele ce stau la baza soluționării conflictului de drept penal să fie obținute de alte organe judiciare penale în cadrul unor proceduri caracterizate prin principii și reguli specifice. Condiția "dacă legea prevede aceasta" alimentează inechitățile în domeniul penal, autorizând un amestec inadmisibil al procedurilor administrative în procedurile penale. Se mai susține că procedurile prevăzute de art. 90 alin. 2 coroborat cu art. 214 din Codul de procedură penală nu prezintă caracteristicile unor proceduri preliminare, în sensul art. 21 alin. (3) din Constituție, pentru a legitima folosirea proceselor-verbale și a actelor de constatare, fără nicio delimitare, în procesul penal declanșat ulterior. Consideră că, pentru respectarea dreptului la un proces echitabil, înscrisurile menționate la art. 90 alin. 2 din Codul de procedură penală pot avea doar valoare de informații pentru organele de urmărire penală, iar nu valoare de mijloace de probă în procesul penal și nu pot influența în niciun fel soluționarea procesului penal, care trebuie să depindă exclusiv de actele de procedură întocmite de organele judiciare penale, cu respectarea garanțiilor pe care nu le poate oferi decât un proces penal legal declanșat.

Tribunalul Bihor - Secția penală consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Arată că nu este atins dreptul la un proces echitabil câtă vreme, în vederea aflării adevărului, aceste acte pot fi combătute cu orice alte probe propuse de părți.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 90 alin. 2 cu denumirea marginală Procesul-verbal ca mijloc de probă și art. 214 alin. 5 cu denumirea marginală Actele încheiate de unele organe de constatare, ambele din Codul de procedură penală, care au următorul conținut:

- Art. 90 alin. 2: "De asemenea, sunt mijloace de probă procesele-verbale și actele de constatare, încheiate de alte organe, dacă legea prevede aceasta.";

- Art. 214 alin. 5: "Procesele-verbale încheiate de aceste organe constituie mijloace de probă."

Textele din Constituție invocate în motivarea excepției sunt următoarele: art. 11 privind dreptul internațional și dreptul intern, art. 20 referitoare la tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil și art. 124 referitor la înfăptuirea justiției, cu raportare la art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile de lege criticate au mai fost supuse controlului său din perspectiva unor critici similare.

Astfel, prin

Decizia nr. 331 din 28 iunie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 675 din 28 iulie 2005,

Decizia nr. 524 din 27 iunie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 764 din 7 septembrie 2006, și

Decizia nr. 1.485 din 10 noiembrie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 818 din 27 noiembrie 2009, Curtea Constituțională a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 90 alin. 2 și art. 214 alin. 5 din Codul de procedură penală, criticate în raport cu aceleași dispoziții constituționale invocate și în prezenta cauză și cu argumente similare.

Potrivit jurisprudenței menționate, faptul că, în condițiile legii, procesele-verbale încheiate de alte organe decât cele de urmărire penală sau instanța de judecată pot constitui mijloace de probă nu este de natură să aducă nicio atingere dreptului părților la un proces echitabil, câtă vreme, în vederea aflării adevărului, aceste acte pot fi combătute cu orice alte probe propuse de părți, în condițiile art. 67 alin. 1 din Codul de procedură penală. Procesele-verbale și actele de constatare prevăzute de art. 90 alin. 2 din Codul de procedură penală sunt întocmite de organe ale statului, în exercitarea competenței acestora stabilite de lege și în conformitate cu normele speciale aplicabile în materie, iar folosirea lor în cadrul procesului penal se realizează cu respectarea tuturor garanțiilor prevăzute de lege.

Curtea a mai reținut că dispozițiile legale criticate nu aduc atingere unicității și imparțialității justiției și nici independenței judecătorilor, întrucât instanța judecătorească este cea care apreciază asupra concludenței și utilității probelor, inclusiv a proceselor-verbale încheiate de alte organe ale statului. În procesul deliberării, judecătorul verifică și evaluează materialul probator și își fundamentează soluția pe întregul probatoriu administrat în cauză, prin coroborarea și aprecierea probelor, și nu prin raportarea exclusivă la procesele-verbale și actele de constatare întocmite de alte organe cu competență specială. Așadar, judecata se desfășoară de către o instanță independentă și imparțială, în condiții de publicitate, oralitate și contradictorialitate, iar judecătorul își fundamentează soluția pe întregul probatoriu administrat, verificând, evaluând și coroborând probele, astfel că informațiile culese imediat după săvârșirea faptei reclamate, în măsura obținerii lor legale, nu pot crea în mod concret riscul unui abuz de procedură.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, cele statuate de Curte în jurisprudența menționată își mențin valabilitatea.

Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 90 alin. 2 și art. 214 alin. 5 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Gheorghe Mudura în Dosarul nr. 4.816/111/2010 al Tribunalului Bihor - Secția penală.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 16 iunie 2011.