Decizia nr. 882/2011

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Cristina Cătălina Turcu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. XIII din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 32/2001

pentru reglementarea unor probleme financiare, excepție ridicată de Consiliul Local al Municipiului Râmnicu Vâlcea și primarul municipiului Râmnicu Vâlcea în Dosarul nr. 520/90/2009 al Tribunalului Vâlcea - Secția civilă.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită păstrarea jurisprudenței Curții în materie și respingerea excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 19 martie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 520/90/2009, Tribunalul Vâlcea - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. XIII din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 32/2001

pentru reglementarea unor probleme financiare. Excepția a fost ridicată de Consiliul Local al Municipiului Râmnicu Vâlcea și primarul municipiului Râmnicu Vâlcea în cauze având ca obiect drepturi bănești.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată că textul de lege criticat obligă unitățile administrativ-teritoriale să suporte din bugetul local cheltuielile cu salarizarea personalului din învățământul preuniversitar. Se consideră că, în acest fel, este păgubit bugetul local al comunei, orașului sau municipiului, fiind favorizate instituțiile publice care ar trebui, de fapt, să aloce sumele necesare finanțării cheltuielilor de personal menționate, respectiv cele care au calitatea de angajator. Se mai arată că ordonanța de urgență criticată a fost adoptată în condițiile în care nu exista un "caz excepțional", și nici nu a fost emisă în temeiul unei legi de abilitare. În fine, se mai susține că autonomia locală are drept fundament economic sfera patrimonială proprie pe care autoritățile locale o gestionează; ele administrează și dispun de resursele financiare pe care le constituie, dar nu pot face același lucru cu bugetul de stat, care este principala sursă din care se constituie cheltuielile cu personalul din învățământul preuniversitar. Bugetul local constituie doar o sursă secundară de finanțare a învățământului preuniversitar, iar acordurile de finanțare se încheie sub forma unui contract care reflectă acordul de voință atât al instituției de învățământ, cât și al autorității locale. Or, în măsura în care sursa de cheltuieli nu este alimentată din bugetul de stat, bugetul local este cel care, în mod direct și în lipsa vreunui acord de voință, urmează să suporte sumele de bani câștigate în instanță de către personalul din învățământul preuniversitar.

Tribunalul Vâlcea - Secția civilă consideră că excepția de neconstituționalitate formulată este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, făcând referire la jurisprudența Curții în materie.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze prezenta excepție.

Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie dispozițiile

art. XIII din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 32/2001

pentru reglementarea unor probleme financiare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 110 din 5 martie 2001. În realitate, din motivarea excepției de neconstituționalitate reiese că autorii acesteia critică numai

art. XIII alin. (1) teza întâi din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 32/2001 , care are următorul cuprins: "(1) Începând cu anul 2001 finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază acestea își desfășoară activitatea [...]".

Textul de lege criticat aduce atingere prevederilor constituționale ale art. 61 (și nu art. 58, cum greșit indică autorii excepției) privind rolul și structura Parlamentului, art. 73 privind categoriile de legi, art. 115 alin. (4) [și nu art. 114 alin. (4), cum greșit indică autorii excepției] privind delegarea legislativă, art. 120 alin. (1) privind principiile de bază ale administrației publice locale și art. 121 alin. (2) privind autoritățile comunale și orășenești.

Examinând excepția, Curtea constată că s-a mai pronunțat asupra textului de lege criticat, prin prisma unor critici similare celor formulate în prezenta cauză. Astfel, prin

Decizia nr. 1.195 din 30 septembrie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 755 din 12 noiembrie 2010, Curtea a reținut, în esență, că nu se susține critica de neconstituționalitate extrinsecă, întrucât măsura adoptată nu a fost una de oportunitate, ci a avut un caracter stringent în condițiile în care la momentul emiterii ordonanței de urgență existau reale dificultăți în asigurarea fondurilor necesare învățământului preuniversitar, dificultăți înlăturate prin intrarea acesteia în vigoare. Totodată, cu privire la criticile de constituționalitate intrinsecă, Curtea a observat că ordonanța de urgență criticată transpune la nivelul legii prevederile art. 120 din Constituție.

Curtea a mai constatat că autorii excepției de neconstituționalitate și-au circumstanțiat critica unor împrejurări de fapt, și anume că bugetele locale nu sunt alimentate în mod constant de la bugetul de stat pentru a putea suporta sarcinile financiare ce le-au fost impuse prin ordonanța de urgență adoptată. Or, o atare chestiune privește de fapt lipsa de coordonare între autoritățile de la nivel local și cele de la nivel central, ceea ce nu poate atrage neconstituționalitatea textului legal criticat. Aceste autorități trebuie să își îndeplinească obligațiile legale cu bună-credință, în sensul art. 57 din Constituție, astfel încât să nu fie afectată plata drepturilor bănești în domeniul învățământului preuniversitar, inclusiv a celor obținute în urma pronunțării unor hotărâri judecătorești.

Soluția pronunțată cu acel prilej și argumentele care au stat la baza acesteia își mențin valabilitatea și în cauza de față, neintervenind elemente noi care să justifice reconsiderarea jurisprudenței Curții.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. XIII alin. (1) teza întâi din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 32/2001

pentru reglementarea unor probleme financiare, excepție ridicată de Consiliul Local al Municipiului Râmnicu Vâlcea și primarul municipiului Râmnicu Vâlcea în Dosarul nr. 520/90/2009 al Tribunalului Vâlcea - Secția civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 30 iunie 2011.