Decizia nr. 685/2011
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 64 alin. 1 lit. a) și b), art. 71 alin. 1 și 2 și art. 281 din Codul penal și ale art. 262 pct. 1 lit. a) din Codul de procedură penală
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 2
- Legea nr. 15/1968 21 iunie 1968 (prevederi anume) privind adoptarea Codului penal al României
- Constituția din 1991 21 noiembrie 1991 CONSTITUȚIE din 21 noiembrie 1991
Interpretează 1
- Legea nr. 15/1968 21 iunie 1968 (prevederi anume) privind adoptarea Codului penal al României
Are ca temei 2
- Legea nr. 15/1968 21 iunie 1968 (prevederi anume) privind adoptarea Codului penal al României
- Legea nr. 47/1992 18 mai 1992 (prevederi anume) privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale
Augustin Zegrean - președinte
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Mircea Ștefan Minea - judecător
Iulia Antoanella Motoc - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Oana Cristina Puică - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 64, art. 71 și art. 281 din Codul penal și ale art. 262 pct. 1 lit. a) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Pompiliu Bota în Dosarul nr. 002147/221/2007 al Judecătoriei Deva.
La apelul nominal lipsește autorul excepției, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza este în stare de judecată.
Președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca inadmisibilă referitor la prevederile art. 281 din Codul penal și ale art. 262 pct. 1 lit. a) din Codul de procedură penală, respectiv ca neîntemeiată în ceea ce privește dispozițiile art. 64 alin. 1 lit. a) și b) și art. 71 alin. 1 și 2 din Codul penal.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin Încheierea din 13 mai 2010, pronunțată în Dosarul nr. 002147/221/2007, Judecătoria Deva a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 64, art. 71 și art. 281 din Codul penal și ale art. 262 pct. 1 lit. a) din Codul de procedură penală.
Excepția a fost ridicată de Pompiliu Bota cu ocazia soluționării unei cauze penale privind săvârșirea infracțiunii de exercitare fără drept a profesiei de avocat, infracțiune prevăzută de art. 281 din Codul penal, raportat la
art. 25 din Legea nr. 51/1995
pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că prevederile art. 64 alin. 1 lit. a) și b) și art. 71 alin. 1 și 2 din Codul penal contravin dispozițiilor art. 3 privind dreptul la alegeri libere din primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, întrucât interzic persoanei condamnate la pedeapsa închisorii dreptul de a alege și de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat. Invocă, în acest sens, Hotărârea din 1 iulie 2008, pronunțată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Calmanovici împotriva României, prin care această instanță a reținut că interzicerea automată și nediferențiată a dreptului de vot pentru toate persoanele condamnate depășește limitele unei aprecieri rezonabile, fiind incompatibilă cu art. 3 din primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
De asemenea, autorul excepției consideră că art. 262 pct. 1 lit. a) din Codul de procedură penală încalcă dispozițiile art. 24 alin. (1) din Constituție privind dreptul la apărare. Arată că, în cazul său, după darea rechizitoriului și punerea în mișcare a acțiunii penale, procurorul nu a mai procedat la o nouă chemare a inculpatului pentru a-l înștiința despre soluția dată în dosar și pentru a-i prezenta materialul de urmărire penală, încălcându-se astfel principiul contradictorialității și dreptul la un proces echitabil, prevăzut de art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. În sprijinul susținerilor, citează jurisprudența Curții Constituționale, care, prin
Decizia nr. 24/1999 , a statuat că "este [...] necesar ca rezolvarea cauzei să se facă după chemarea învinuitului și după înștiințarea sa despre punerea în mișcare a acțiunii penale, în prezența apărătorului său, care, alături de cel în cauză, poate determina sau influența pronunțarea altei soluții de natură să excludă trimiterea în instanță a dosarului".
În fine, susține că sintagma "legea specială" din art. 281 al Codului penal este neconstituțională prin raportare la dispozițiile Legii fundamentale cuprinse în art. 73 alin. (1) privind categoriile de legi și în art. 115 alin. (1) referitor la delegarea legislativă. Consideră că Parlamentul nu poate adopta decât o singură lege specială, și anume legea prin care Guvernul este abilitat pentru a emite ordonanțe în domenii care nu fac obiectul legilor organice. Prin urmare, legea specială la care face trimitere
art. 281 din Codul penal nu poate fi Legea nr. 51/1995
pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat, întrucât "legea avocaturii este lege organică, nu specială".
Judecătoria Deva apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece prevederile de lege criticate nu aduc nicio atingere dispozițiilor din Constituție și din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale invocate de autorul excepției. Face trimitere, în acest sens, la
deciziile Curții Constituționale nr. 49/2001 , nr. 184/2001, nr. 1.198/2009, nr. 1.401/2009 și nr. 208/2010.
Potrivit
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Potrivit încheierii de sesizare, obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 64, art. 71 și art. 281 din Codul penal și ale art. 262 pct. 1 lit. a) din Codul de procedură penală. Din notele scrise ale autorului excepției, depuse în motivarea criticii, reiese însă că aceasta privește doar dispozițiile art. 64 alin. 1 lit. a) și b), art. 71 alin. 1 și 2 și art. 281 din Codul penal și ale art. 262 pct. 1 lit. a) din Codul de procedură penală. Prin urmare, Curtea se va pronunța numai asupra acestor texte de lege, având următorul cuprins:
- Art. 64 alin. 1 lit. a) și b) din Codul penal: "Pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi constă în interzicerea unuia sau unora din următoarele drepturi:
a) dreptul de a alege și de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice;
b) dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat;";
-
Articolul 71
alin. 1 și 2 din Codul penal, modificat prin Legea nr. 278/2006
pentru modificarea și completarea Codului penal, precum și pentru modificarea și completarea altor legi, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 601 din 12 iulie 2006: "Pedeapsa accesorie constă în interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64.
Condamnarea la pedeapsa detențiunii pe viață sau a închisorii atrage de drept interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a)-c) din momentul în care hotărârea de condamnare a rămas definitivă și până la terminarea executării pedepsei, până la grațierea totală sau a restului de pedeapsă ori până la împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei.";
- Art. 281 din Codul penal: "Exercitarea fără drept a unei profesii sau a oricărei alte activități pentru care legea cere autorizație, ori exercitarea acestora în alte condiții decât cele legale, dacă legea specială prevede că săvârșirea unor astfel de fapte se sancționează potrivit legii penale, se pedepsește cu închisoare de la o lună la 1 an sau cu amendă.";
- Art. 262 pct. 1 lit. a) din Codul de procedură penală: "Dacă procurorul constată că au fost respectate dispozițiile legale care garantează aflarea adevărului, că urmărirea penală este completă, existând probele necesare și legal administrate, procedează, după caz, astfel:
1. când din materialul de urmărire penală rezultă că fapta există, că a fost săvârșită de învinuit sau de inculpat și că acesta răspunde penal:
a) dacă acțiunea penală nu a fost pusă în mișcare în cursul urmăririi penale, dă rechizitoriu prin care pune în mișcare acțiunea penală și dispune trimiterea în judecată;".
În susținerea neconstituționalității acestor prevederi de lege, autorul excepției invocă încălcarea dispozițiilor constituționale ale art. 24 alin. (1) privind dreptul la apărare, ale art. 73 alin. (1) referitor la categoriile de legi și ale art. 115 alin. (1) privind delegarea legislativă, respectiv a prevederilor art. 6 paragraful 1 referitoare la dreptul la un proces echitabil din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și ale art. 3 privind dreptul la alegeri libere din primul Protocol adițional la Convenție.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele:
I. În ceea ce privește dispozițiile art. 281 din Codul penal și ale art. 262 pct. 1 lit. a) din Codul de procedură penală, autorul excepției nu formulează veritabile critici de neconstituționalitate. Astfel, acesta este nemulțumit, în realitate, de modul de aplicare a prevederilor art. 262 pct. 1 lit. a) din Codul de procedură penală de către procurorul care a dat rechizitoriul în cazul său, precum și de modul de interpretare și aplicare de către organele de urmărire penală și de către instanța de judecată a dispozițiilor art. 281 din Codul penal cu privire la distincția între legi penale speciale și generale. Or, aspectele ce țin de aplicarea legii nu intră sub incidența controlului de constituționalitate exercitat de Curte, fiind de competența instanței de judecată învestite cu soluționarea litigiului, respectiv a celor ierarhic superioare în cadrul căilor de atac prevăzute de lege.
Prin urmare, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 281 din Codul penal și ale art. 262 pct. 1 lit. a) din Codul de procedură penală va fi respinsă ca inadmisibilă.
II. Referitor la celelalte prevederi din Codul penal atacate de autorul excepției, Curtea s-a mai pronunțat asupra constituționalității dispozițiilor art. 64 și art. 71 din Codul penal, în raport cu critici similare. În acest sens sunt
Decizia nr. 438 din 15 aprilie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 354 din 8 mai 2008, și
Decizia nr. 208 din 4 martie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 181 din 22 martie 2010, prin care Curtea a respins ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor de lege criticate, reținând că, dincolo de posibilitatea oferită de Constituția României prin art. 36 alin. (2) de a priva de dreptul de vot persoanele condamnate prin hotărâre judecătorească definitivă, și art. 3 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale lasă statelor libertatea unei asemenea reglementări restrictive. Astfel, în jurisprudența sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a arătat că, în termenii art. 3 al Protocolului adițional la Convenție, părțile se angajează să organizeze alegeri libere și nu rezultă din cuprinsul său că ele recunosc oricărei persoane dreptul la alegeri libere, altfel spus, dreptul de vot al unui individ nu este garantat de art. 3, întrucât nu este un drept subiectiv propriu. De asemenea, restricțiile referitoare la o categorie limitată de persoane, anume cele condamnate, care sunt în executarea pedepselor privative de libertate, nu aduc atingere liberei exprimări a opiniei poporului privitoare la alegerea corpului legislativ în sensul art. 3 din Protocolul adițional.
În plus, prin deciziile mai sus-menționate, Curtea a mai reținut că Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite, prin Decizia nr. LXXIV (74) din 5 noiembrie 2007, admițând recursul în interesul legii, a statuat că dispozițiile art. 71 din Codul penal referitoare la pedepsele accesorii se interpretează în sensul că interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) (teza întâi)-c) din Codul penal nu se va face automat, prin efectul legii, ci se va supune aprecierii instanței, în funcție de criteriile stabilite în art. 71 alin. 3 din Codul penal.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, soluția de respingere a excepției de neconstituționalitate pronunțată de Curte prin deciziile mai sus-menționate, precum și considerentele care au fundamentat-o își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
I. Respinge ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 281 din Codul penal și ale art. 262 pct. 1 lit. a) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Pompiliu Bota în Dosarul nr. 002147/221/2007 al Judecătoriei Deva.
II. Respinge ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 64 alin. 1 lit. a) și b) și art. 71 alin. 1 și 2 din Codul penal, excepție ridicată de același autor în același dosar.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 31 mai 2011.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Oana Cristina Puică
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.