Decizia nr. 895/2011

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Benke Karoly - magistrat-asistent-șef

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 12^6 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 95/2002

privind industria de apărare, excepție ridicată de Radu Constantin în Dosarul nr. 7.039/62/2009 al Curții de Apel Brașov - Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale, care formează obiectul Dosarului nr. 3.850D/2010.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Președintele dispune a se face apelul și în dosarele nr. 3.851D/2010 și nr. 3.987D/2010, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 12^6 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 95/2002

privind industria de apărare, respectiv ale art. 12^6 alin. (1) din aceeași ordonanță de urgență, excepție ridicată de Sorin Marius Chițea și Ion Costache în dosarele nr. 7.029/62/2009 și nr. 7.030/62/2009 ale Curții de Apel Brașov - Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea, având în vedere obiectul excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în dosarele sus-menționate, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor nr. 3.851D/2010 și nr. 3.987D/2010 la Dosarul nr. 3.850D/2010.

Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu măsura conexării dosarelor.

Curtea, în temeiul dispozițiilor

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , dispune conexarea dosarelor nr. 3.851D/2010 și nr. 3.987D/2010 la Dosarul nr. 3.850D/2010, care este primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată și menținerea jurisprudenței Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin încheierile din 10 septembrie 2010, pronunțate în Dosarele nr. 7.039/62/2009 și nr. 7.029/62/2009, Curtea de Apel Brașov - Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 12^6 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 95/2002

privind industria de apărare, excepție ridicată de Radu Constantin și Sorin Marius Chițea în cauze având ca obiect soluționarea unor litigii de muncă privind personalul din industria de apărare.

Prin Încheierea din 7 septembrie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 7.030/62/2009, Curtea de Apel Brașov - Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 12^6 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 95/2002

privind industria de apărare, excepție ridicată de Ion Costache într-o cauză având ca obiect soluționarea unui litigiu de muncă privind personalul din industria de apărare.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată că dispozițiile criticate încalcă principiul egalității în drepturi, întrucât condiționează plata unor plăți compensatorii din partea angajatorului de data încheierii contractului individual de muncă. Mai exact, prevederea în textul actului normativ a dreptului la acordarea acestor prestații pecuniare pentru persoanele care au încheiat contractul individual de muncă anterior datei de 1 ianuarie 2004 face ca vechimea în muncă să nu mai conteze, astfel încât chiar și persoanele cu o vechime mai mică de 12 luni vor putea beneficia de aceste măsuri, în timp ce altele, care au o vechime mai mare, dar au fost angajate după data menționată, nu vor beneficia de plăți compensatorii.

Totodată, se arată că dispozițiile legale criticate, prin faptul că nu iau în considerare vechimea în muncă, creează discriminări și între salariații disponibilizați din industria de apărare și ceilalți salariați disponibilizați ca urmare a concedierilor colective.

Curtea de Apel Brașov - Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Avocatul Poporului, în ceea ce privește dosarele nr. 3.850D/2010 și nr. 3.851D/2010, consideră că dispozițiile legale criticate sunt constituționale. În ceea ce privește Dosarul nr. 3.987D/2010 nu a comunicat punctul său de vedere.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate în dosarele Curții Constituționale nr. 3.850D/2010 și nr. 3.851D/2010, astfel cum rezultă din încheierile de sesizare, îl constituie dispozițiile

art. 12^6 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 95/2002

privind industria de apărare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 463 din 28 iunie 2002, aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 44/2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 51 din 29 ianuarie 2003. În realitate, ca și în Dosarul nr. 3.987D/2010, din motivarea excepției rezultă că autorii acesteia critică numai alineatul (1) al

art. 12^6 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 95/2002 , text asupra căruia Curtea, potrivit jurisprudenței sale, urmează să se pronunțe. Acest text are următorul cuprins:

"(1) Pot beneficia de prevederile prezentei ordonanțe de urgență numai persoanele concediate în condițiile art. 12, care au contracte individuale de muncă pe durată nedeterminată încheiate până la data de 1 ianuarie 2004".

Autorii excepției susțin că dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi.

Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea constată următoarele:

Curtea s-a mai pronunțat asupra textului legal criticat prin prisma unor critici de neconstituționalitate identice. Spre exemplu, prin

Decizia nr. 1.648 din 16 decembrie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 44 din 18 ianuarie 2011, a statuat că persoanele aflate în ipoteza

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 116/2006

privind protecția socială acordată persoanelor disponibilizate prin concedieri colective efectuate ca urmare a restructurării și reorganizării unor societăți naționale, regii autonome, companii naționale și societăți comerciale cu capital majoritar de stat, precum și a societăților comerciale și regiilor autonome subordonate autorităților administrației publice locale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.042 din 28 decembrie 2006, sunt într-o situație diferită de cea a persoanelor care intră sub incidența reglementărilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 95/2002 . Dacă primul act normativ reprezintă cadrul general în materie, cel de-al doilea vizează situația specifică a personalului din industria de apărare. Chiar Curtea Europeană a Drepturilor Omului, spre exemplu, în Hotărârea din 23 iulie 1968, pronunțată în Cauza Aspecte privind regimul lingvistic în școlile belgiene împotriva Belgiei, a statuat că "statele beneficiază de o anumită marjă de apreciere în a decide dacă și în ce măsură diferențele dintre diversele situații similare justifică un tratament juridic diferit, iar scopul acestei marje variază în funcție de anumite circumstanțe, domeniu și context". Având în vedere acest aspect, Curtea a constatat că legiuitorul a folosit tocmai această marjă de apreciere și a instituit condiții speciale pentru obținerea plăților compensatorii în sistemul industriei de apărare. Întrucât beneficiul acestor plăți nu era legat de o anumită vechime în muncă, acordarea plăților compensatorii se făcea în condiții mai favorabile în industria de apărare. O atare orientare a fost susținută de politica legislativă în materie economico-socială.

Curtea a mai observat că alegerea unui criteriu sau altul pentru acordarea unor prestații sociale este la libera apreciere a legiuitorului, cu condiția ca acest criteriu să nu fie unul aleatoriu și să nu încalce drepturile și principiile consacrate constituțional. Criteriul prevăzut prin dispozițiile

art. 12^6 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 95/2002 , introduse prin

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 22/2004

pentru modificarea și completarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 95/2002

privind industria de apărare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 361 din 26 aprilie 2004, și anume data angajării, a fost ales de către legiuitorul român având în vedere costurile sociale ce urmau să fie suportate ca urmare a necesității îndeplinirii unor condiționalități de personal pe care România trebuia să le realizeze în vederea aderării sale la Organizația Tratatului Atlanticului de Nord; astfel, se constată că măsura criticată nu este decât una de limitare a efectelor sociale ale îndeplinirii condițiilor de aderare.

În fine, Curtea a mai reținut că prin

Legea nr. 118/2010

privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 441 din 30 iunie 2010, au fost eliminate toate drepturile cu caracter compensatoriu acordate în caz de concediere colectivă, cu excepția ajutorului de șomaj, astfel încât persoanele care fac obiectul concedierilor colective, dacă acestea au avut loc după intrarea în vigoare a

Legii nr. 118/2010 , nu mai pot beneficia de prevederile

art. 12 lit. a), b) și d) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 95/2002 , indiferent că au avut sau nu încheiat contractul individual de muncă înainte de 1 ianuarie 2004.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale, considerentele și soluția deciziei amintite își păstrează valabilitatea și în cauza de față.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 12^6 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 95/2002

privind industria de apărare, excepție ridicată de Radu Constantin, Sorin Marius Chițea și Ion Costache în dosarele nr. 7.039/62/2009, nr. 7.029/62/2009 și nr. 7.030/62/2009 ale Curții de Apel Brașov - Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 30 iunie 2011.